Fulgusori de nov-dec 2009 (39)

cristina_boc spune:

Mi se pare tare interesant. multumesc

CRIS , Andrei Cristian, 7 dec 2009
http://family.webshots.com/album/576105196nUplYZ
http://picasaweb.google.ro/c.borostean

Ramonika spune:

da? n-am citit tot ce scrie pe acolo, stiu ca l-am salvat la favorite, tot de pe aici cules, nu mai stiu cine pusese initial linkul. ei, dar mai selectati si voi, nu luati tot de bun...

ma uitam pe un site cu jucarii pt. bebei si cica "paturica 3D"

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz

DianaR spune:

Lili, aia ce ai aratat tu ca ai ii scoica/cosulet auto. Scaun auto care merge de la 0+ ii asa de www.bestreclama ilegala - avertizare/p-463-scaun-auto-zenith.aspx" target="_blank">exemplu.

Mandra asta a mea oricum nu se lasa purtata. Acum am si sling dinala cu inele si nici de asta nu-i place cum nu-i place nici in wrap. No asta e...


Diana cu Vlad(16.05.04)(bebelus, copilas)&Timeea (18.05.06) & Teodora (11.11.09)
Filmulete

RamonaCopot spune:

Buna dimineata,

greu mai ajung si eu sa scriu cate ceva. Is in butoi .

Lili o solutie de facut 1 lingurita de suc de mar, morocov...ar fi: o razatoare din aceea fina de sticla, ca o farfuriuta, cu cioc...din alea cu care am fot noi crescute de ne dadeau parintii mere cu biscuitii pe ele, nu am timp sa caut o poza, dar sper sa intelegi de care. Aia e fff buna pt asa ceva, fie ca vrei sa dai numai sucul, fie ca dai si putin pulpa. Se strange suculetul in santul ala lateral si cu ciocul picuri direct in lingurita sau paharel.

Ramona,
dependenta de dragostea barbatilor din viata mea: DOMINIC ANDREI(26/10/2009) si a lui tati Stefi

laurairina13 spune:

Lili , eu pt o lingurita de suc de mar as face ca Ramonika, caci is mare amatoare de suc de mere.., mai ales ca acu nu mai pun botu pe sucuri din comert cu Euri si zahar..deh..cica sa slabesc
Dar mai poti folosi si o razatoare normala si dai marul pe razatoarea aia cea mai mica, si iti iese si zeama de mar in farfurie, nu numai pulpa. Asa mancam cand eram mica...dadeam marul pe razatoare, si beam numai sucu
Asta in cazul in care nu ai de aia de sticla, cum zice RamoC
Si apropo, nici eu nu vazusem cum arata o razatoare de sticla pt bebei pana nu mi-a dat nasa pe a ei, care e mostenire de familie de 30 de ani cica..Cica acum in comert nu prea se mai gasesc de cumparat, ca deh..exista mii si mii de roboti de bucatarie

Mami de rechinasa Amalia Teodora (03.11.2009)

rechinas in pozici

ali762000 spune:

MONIS multumesc mult reusit , adaugat poze.
Fetelor am reusit si eu sa pun poze cu baiatul meu pe novdec


ALI mama lui MIHAI

ionelamaria spune:

Articolul de la Laurairina, fara diacritice

Importanta etapei In-brate
Autoare: Jean Liedloff
Tradus de Claudia Neacsu
In cei doi ani si jumatate in care am trait printre indienii Stone Age din jungla sud-americana (nu continuu, ci in cinci expeditii diferite, cu destul timp pentru reflectie intercalat), am ajuns sa inteleg ca natura noastra umana este cu totul altceva decat am fost crescuti sa credem. Bebelusii tribului Yequana, in loc sa aiba nevoie de pace si liniste ca sa adoarma, sforaie linistiti de cate ori sunt obositi, in timp ce barbatii, femeile sau copiii care-i poarta danseaza, alearga, merg, striga sau vaslesc la canoe. Prichindeii se joaca impreuna fara sa se bata sau sa se certe si-i asculta pe cei mai marisori pe loc si de bunavoie.
Ideea de a-si pedepsi copiii se pare ca nu le-a venit niciodata oamenilor astora, dar nu aveau nici pe departe un comportament permisiv. Nici un copil nu-si imagina sa deranjeze, sa intrerupa sau sa fie servit de catre un adult. Si catre varsta de patru ani, copiii contribuiau la forta de munca mai mult decat consumau din ceea ce produceau altii.
Bebelusii din brate nu plangeau aproape niciodata si, fascinant, nu dadeau din maini, nu loveau, nici vorba sa-si arcuiasca spatele sau sa-si flexeze mainile si picioarele. Stateau linistiti in leganelele lor sau dormeau pe soldul cuiva - distrugand mitul potrivit caruia bebelusii trebuie sa se agite ca sa “exerseze". De asemenea, nu vomau decat daca erau foarte bolnavi si nu sufereau deloc de colici. Cand se impiedicau in primele luni de mers de-a busilea sau in picioare, nu se asteptau sa mearga cineva la ei, ci mergeau singuri la mama lor sau o alta persoana care le purta de grija, pentru a primi portia de reasigurare necesara inainte de a-si continua explorarile. Fara supraveghere, pana si cei mai mici prichindei se raneau extrem de rar.
Aceasta "natura umana" este diferita de a noastra? Unele persoane chiar cred ca este, dar exista, totusi, o singura specie umana. Ce putem invata de la tribul Yequana?
Asteptarile noastre innascute
Mai intai, incercam sa intelegem pe deplin puterea formatoare a fazei “In-brate”, cum o numesc eu. Incepe la nastere si se termina odata cu debutul taratului, cand bebelusul poate pleca si se poate intoarce dupa dorinta la genunchiul persoanei care-l ingrijeste. Consta, pur si simplu, in faptul ca bebelusul are contact 24 de ore cu un adult sau cu un copil mai mare.
La inceput, am observat doar ca aceasta experienta In-brate are un efect impresionant de sanatos asupra bebelusilor si ca ingrijirea lor nu mai pune "probleme". Corpul lor era moale si se conforma oricarei pozitii care convenea purtatorului - dintre care unii chiar isi atarnau bebelusii pe spate, tinandu-i de incheietura mainii. Nu vreau sa recomand aceasta pozitie, dar faptul ca e posibila arata ce poate insemna confort pentru un bebelus. La polul opus se afla disconfortul disperat al bebelusilor plasati cu grija in patut sau carucior, acoperiti cu grija si lasati sa intepeneasca de dorul unui corp viu, unde le este, prin natura lor, locul de drept - un corp apartinand cuiva care le "crede" plansetele si le alina dorul cu niste brate primitoare.
De ce incompetenta societatii noastre? Din copilarie suntem invatati sa nu ne incredem in cunoasterea instinctiva. Ni se spune ca parintii si profesorii stiu mai bine si cand sentimentele noastre nu se circumscriu ideilor lor, trebuie ca gresim. Conditionati deja sa nu ne incredem in ceea ce simtim si sa ne desconsideram explicit sentimentele, suntem usor de convins sa nu credem bebelusul al carui plans spune "Ia-ma in brate!", "Ar trebui sa fiu lipit de corpul tau!", "Nu ma lasa!". Ne anulam raspunsul natural si urmam modelul prezentat de "expertii" in cresterea copilului. Pierderea increderii in expertiza noastra innascuta ne face sa bajbaim de la o carte la alta pe masura ce fiecare moda trece.
Este importat sa intelegem cine sunt adevaratii experti. Al doilea mare expert in ingrijirea copilului se afla inlauntrul nostru, la fel de sigur cum caracterizeaza fiecare specie supravietuitoare, specie care, prin definitie, stie cum sa aiba grija de puii ei. Cel mai mare expert dintre toti este, desigur, bebelusul - programat, in milioane de ani de evolutie, sa semnaleze celor de neamul sau, prin sunet si actiune, cand ingrijirea este incorecta. Evolutia este procesul rafinat care a cizelat comportamentul nostru innascut cu o precizie magnifica. Semnalul bebelusului, intelegerea acestui semnal de catre ai sai, impulsul de a-l asculta - toate fac parte din caracterul speciei noastre.
Ingamfatul intelect s-a dovedit sub-calificat sa ghiceasca cerintele autentice ale puilor de om. Se pune des intrebarea: Trebuie sa-l ridic pe bebelus cand plange? Sau sa-l las putin sa planga mai intai? Sau sa las bebelusul sa planga pana intelege cine-i seful, sa nu cumva sa ajunga un "tiran"?
Nici un bebelus nu ar fi de acord cu vreuna din aceste situatii. In unanimitate, ei ne spun in modul cel mai clar ca nu ar trebui sa fie pusi jos deloc. Cum aceasta optiune nu a mai fost luata in calcul la scara larga in societatea occidentala contemporana, relatia dintre parinte si copil a ajuns rapid una de adversitate. Problema care s-a pus a fost cum sa faci copilul sa doarma in patut, nici nu s-a mai luat in calcul daca acest fapt se opune sau nu plansetelor copilului. Desi cartea lui Tine Thevenin, “Patul Familial” si altele au deschis ceva drumuri inspre obiceiul de a culca copiii impreuna cu parintii, principiul cel mai important nu a fost discutat explicit: sa actionezi impotriva naturii noastre ca specie inseamna, inevitabil, sa pierzi din starea de bine.
Odata ce am inteles si acceptat principiul de a respecta asteptarile noastre innascute, vom putea descoperi cu precizie care sunt aceste asteptari - in alte cuvinte, ce ne-a obisnuit evolutia sa experimentam.
Rolul formator al etapei In-Brate
Cum am ajuns sa consider etapa In-Brate cruciala in dezvoltarea unei persoane? Mai intai, am vazut oamenii relaxati si fericiti din padurea sud-americana carandu-si incolo si-ncoace bebelusii, fara sa-i puna jos deloc. Incet-incet am reusit sa vad o legatura intre acest fapt simplu si calitatea vietii lor. Abia mai apoi am ajuns la anumite concluzii despre felul in care situatia de a fi in contact constant cu un ingrijitor activ este esentiala pentru dezvoltarea din etapa postnatala initiala.
Pe de o parte, se pare ca persoana care poarta bebelusul (de obicei mama in primele luni, apoi deseori un copil intre 4 si 12 ani, care-l aduce la mama pentru hranire) asaza fundatia pentru experienta ulterioara. Bebelusul ia parte in mod pasiv la alergarea, mersul, rasul, vorbitul, munca sau joaca purtatorului. Activitatile specifice, ritmul, inflexiunile limbajului, diversitatea peisajelor, noaptea si ziua, variatiile de temperatura, umiditatea si uscaciunea, precum si sunetele vietii in comunitate formeaza o baza pentru participarea activa ce va incepe la varsta de sase sau opt luni cu taratul, mersul de-a busilea si mersul in picioare. Un bebelus care a petrecut acest rastimp intins intr-un patut, linistit, ori uitandu-se la acoperisul unui carucior sau la cer, va fi pierdut cea mai mare parte a acestei experiente esentiale.
Datorita nevoii copilului de a participa, mai este important ca ingrijitorii sa nu stea pur si simplu si sa se uite la bebelus sau sa intrebe incontinuu ce vrea bebelusul, ci sa duca o viata activa ei insisi. Ocazional, nu te poti abtine sa-i dai bebelusului un sir de pupici; totusi, un bebelus care este programat sa te urmareasca traindu-ti viata ta ocupata, este confuz si frustrat cand iti petreci timpul uitandu-te la el cum si-o traieste pe-a lui. Un bebelus preocupat sa absoarba tot ce inseamna viata traita de tine, este confuzionat total cand ii ceri s-o dirijeze el.
A doua functie esentiala a etapei In-brate pare sa fi scapat atentiei tuturor (inclusiv a mea, pana la mijlocul anilor '60). Aceasta este de a oferi bebelusilor mijlocul de a descarca energia in exces pana cand sunt capabili sa o descarce singuri. In lunile de dinainte de a fi mobili cu propriile puteri, bebelusii acumuleaza energie din hrana si de la soare. Asadar, un bebelus are nevoie sa fie in contact permanent cu un camp energetic al unei persoane active, care sa descarce excesul nefolosit de catre fiecare dintre ei. Aceasta explica de ce bebelusii Yequana erau atat de relaxati - pentru ca nu se intepeneau, nu loveau, nu se arcuiau sau flexau pentru a se elibera de o acumulare inconfortabila de energie.
Pentru a oferi experienta optima In-brate, trebuie sa ne descarcam energia proprie in mod eficient. Cineva poate sa linisteasca rapid un bebelus agitat alergand sau sarind cu copilul, dansand sau facand orice altceva ce elimina excesul propriu de energie. O mama sau un tata care trebuie brusc sa mearga pana afara sa ia ceva, nu are nevoie sa spuna "Tine copilul. Eu ma duc pana jos la magazin." Cel care se duce poate lua cu el copilul, intr-o plimbare. Cu cat mai multa actiune, cu atat mai bine.
Bebelusii - ca si adultii - simt o tensiune cand circulatia energiei prin muschi este stanjenita. Un bebelus care fierbe de prea multa energie cere actiune: sa mearga sarind prin camera sau sa fie leganat de maini sau de picioare. Campul energetic al copilului va profita imediat de cel al adultului care tocmai se descarca. Bebelusii nu sunt obiecte fragile pe care sa le manevram cu manusi. De fapt, un bebelus tratat drept fragil in aceasta faza formatoare poate fi convins ca, de fapt, este fragil.
Ca parinti, puteti sa va insusiti usor maiestria care vine odata cu intelegerea fluxului de energie. In acest proces veti descoperi multe feluri in care sa va ajutati bebelusul sa-si pastreze tonusul muscular relaxat al starii de bine ancestrale si sa-i dati o parte din calmul si confortul de care are nevoie ca sa se simta acasa in aceasta lume.

---

Mami fericita de Mihnea
Mihnea creste mare (14.11.2009 )
aniversarea nuntii
POZE

laurairina13 spune:

io am intrat in cont da nu am vazut nici un album cu numele tau..ori is io chioara???Pune aici un link cu el...sa vaza si baba

Mami de rechinasa Amalia Teodora (03.11.2009)

rechinas in pozici

ionelamaria spune:

Lili, varianta de la Ramonika estea cea mai buna, dar mai poti da prin razatoare marul si apoi sa-l storci printr-un tifon sau in sita . ( na ca si Ramona C a scris ce am scris eu, dar mai detaliat si Laurairina)

A_driana, la Mihnea se adanceste putin fontanela atunci cand e pe verticala.

Ramonika, eu pusesem initial linkul... Acum pot sa fac si eu putin pe victima: vad ca unele fete il descopera acum.... boooon... deci din postarea mea nu a fost citit... hmmmmm

---

Mami fericita de Mihnea
Mihnea creste mare (14.11.2009 )
aniversarea nuntii
POZE

lili_a spune:

Nu merge linkul da m-am descurcat... Diferenta este suportul ala de dedesubt? Ca pozitia copilului mi se pare la fel...
Ramonik, laura buna solutia voastra sa beau reu restul da mie la 9 dimineata tot mi-e lene sa montez dracia

RamoC am d-aia care arata ca alea de cind eram noi mici, da e din plastic nu de sticla. Ma pun azi s-o incerc. Eu am mai gasit niste motive sa amin inceputul diversificarii: fi-mea nu sta in fund, nu deschide gura cind ma vede ca maninc, pare ca se satura cu lapte.
Auzi, da de ce esti in butoi? Tocmai acum cind Domnicul e mai bine? Sau ti-e dor de tati Stefi? Vezi ca te concediaza Monis din functia de respomsabil cu hlizeala
Ramonik cum e paturica 3D? Vine cu ochelari d-aia ca la cinema?

mami de Mariuca