Sezatoarea canadiana (175)

columbiana spune:

Cristina/mqqm, frumoase pozele, v-am admirat, pepitul e o scumpete; la ce resort ati fost, arata foarte fain pozele^

Mihaela, sanatate!


fetelor, mersi pentru info, fac la Transilvania coliva; azi m-am informat si exista peste tot griul bun pentru coliva, am sa fac pentru parastasul de 6 saptamini;



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

Nelia, ce pui tu degetul pe ranile unora ! eu mi-am petrecut vacantele intre Apuseni (zona Rimetiului, cu cheile, etc) si Fagaras, uite, aici era casa mea de vis:

http://www.barcaciu.ro/galeri-foto-ro.html

adoram viata la prici, ciorba de urzici seara dupa trasee, ceaiul dimineata si dulaul frumos al cabanei; chiar mi-aminteam, in aeroport in Bucuresti am cumparat cartea Accidentul, de M Sebastian, o oda inchinata muntelui,citita nu stiu a citea oara pe avion.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

simi spune:

mikiion multa sanatate!

Din ciclul 'fiecare cu ce-l doare'. Am fost la Botanix, ghioceii se planteaza toamna, aviz amatoarelor, asa mi-a spus specialista! Asa ca ii admiram la vecini pina una alta.

In timp ce eram in magazin (eram singura clienta), ma invirteam pe-acolo, suna telefonul , vinzatoarea raspunde si era liniste perfecta, auzeam ce vorbeste. Fata ei tocmai o sunase s-o anunte ca sotul ei (al fetei) murise in somn noaptea trecuta. Femeia a scapat telefonul din mina, a inceput sa plinga in hohote, m-am repezit la ea, am incercat s-o linistesc, mi-a povestit ca omul avea 28 de ani, nu suferea de nimic si ca a facut infarct in somn. Va imaginati!
Am plecat de-acolo terminata. Ce cumplit!

nelia spune:

Of, Simi!

Ana, Apuseni, zona Rimetiului??? Pai, tu spui vorbe mari acolo. Sper sa fim sanatosi ca sa-ti pot spune peste citiva ani de ce spun asta.

Of! Daca ai sti cit de mult ma doare lipsa muntilor, pentru noi, dar si pentru copii, ca asa ma vedeam mare, la casa mea... cu sotul si copiii pe munte, batindu-i la picior, dormind cu ei in refugii si bindu-ne dimineata cafeaua sau ceaiul pe vreo buturuga in fata colibei... Senzatia aia de lucru bine facut cind ajungi dupa citeva ore bune de mers, de urcat, de catarat pe pietre pina in virful cel mai inalt, de unde privelistea iti taie respiratia pur si simplu si ramii mut de uimire in fata a ceea ce numai natura poate arata! Apoi, intorsul la cabana si mincatul de slanina cu ceapa sau conserve de peste ori pateu... chiftelele cu rosii iar imi aduc aminte de munte. Sau daca dormi in cabana, sa intri si sa te intimpine mirosul cald de ciorba de cartofi si piine de casa facute de cabanier despre care te intrebi mereu cum poate un om de virsta lui sa aduca mincarea pina sus si sa mai si gateasca pentru atitia oameni. Iar seara sa stai la discutii despre nemurirea sufletului si sa faci teoria batului de chibrit in miros de ceai si de... tuica sau vin fiert, baut din cani ciobite de lut. Si sa cobori cind cobori, sa te intorci de unde ai urcat si sa te intrebi oare cind mai vii... sa nu vrei de fapt sa te intorci, sa-ti doresti sa traiesti acolo o viata, numai tu si muntele (si omu' drag, plus o duzina de prieteni... si ciinii care fac parte din perisaj).

Daca ma stirnesc sa vorbesc despre munti, ma opresc la capitolul 200... pentru ca va trebui sa vorbesc despre stini unde ciobanii te invita la brinza cu mamaliguta sau, daca sint mai instariti, ai sanse chiar de un pui la ceaun, despre satenii care te invita in casa si te ospateaza ca pe copilul lor si-ti mai dau si la pachet... Despre cum e sa te speli dimineata in piriul cu apa rece ca gheata, dupa ce cu o zi inainte te-a prins ploaia si te-am murat pina la piele si toata noaptea ai dormit cu hainele aproape ude, in cortul aproape indundat... sa-i spui celui de linga tine sa se dea mai incolo, ca dormi in apa... Despre cum e sa dormi in refugiu, pe pamintul gol acoperit doar de muschi, sa tremuri de frig dar sa ti se para viata frumoasa si plina de surprize... cum ar fi ursul despre care nu crezi ca-l opreste buturuga care tine usa... dar sa te scoli dimineata si sa faci cafea la focul care ti-a luat o jumatate de ora sa-l aprinzi si arde mocnit, ca atunci cind e gata cafeaua sau ceaiul... zici ca ai cine stie ce bogatie nemaipomenita in cana de tabla care te frige de mori, dar nu-i dai drumul, ca-ti da energie... si ai nevoie, ca drumu-i lung mai departe... Despre felul in care simti oamenii ca sint oameni de la 1500 in sus, care iti spun frumos si cald Buna ziua! pentru ca daca esti acolo, esti de-al lor... Of!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Ca sa-mi treaca, m-am uitat la pozele lui mQQm... acolo ati stat, in casuta aia cu stuf pe deasupra si cu prispa? Woau! Vreau si eu daca-i asa! Si apa, aia te imbolnaveste. Voi sinteti toti niste frumosi, Denisa s-a facut o domnisoara finuta, dar cel mic m-a topit: e tot numai o expresie si o impresie! Cel mai mult m-au topit piciorusele alea grasunele pe nisip, si minutele alea mici...

Of! Ca plecai de la munte si ajung acusi la bebelusi, care nu mai sint bebelusi decit in pozele altora!

Mikiion, sper sa se rezolve toate asa cum doriti! Hai, mai, ca-i frumos la prici! Oricum, te duci la culcare cind nu mai poti, din diverse motive... si dormi neintors dupa o zi de urcus si cind stii ca a doua zi la 7 e plecarea, caci altfel te prinde noaptea pe drum pina la cealalta cabana sau refugiu sau loc unde sa pui cortul... Asa ca, nici nu ai timp sa-ti dai seama cu cine dormi si unde... zici saru'-mina ca ai gasit loc! Oricum, oricind poti alege, dormi acolo, cu cei 25 la caldurica si pe un pat tare, da' pat... sau afara, sub cerul liber, ca ni s-a intimplat si asta si nici cortul nu-l aveam. Sau sub streasina cabanei sau pe ceardac, daca-l are... Iti spun eu ca te bati pentru o bucatica de prici!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Podeanu spune:

Prici e patul ala de fier unde dormi? Scuze de necunostinta... si eu ca si Mihaela tot printesa am fost in alta viata
Al meu si-a luat permis de arma, vrea la vinatoare, pe mine nici platita nu ma tiraste in padure, nespalata (sa nu indeparteze animalele) sa astept ceva sa pice... si apoi hai la drum cu animalul pe masina, cine-l curata, spala...brrrr. Eu sunt aia la cottage, in fatza semineului cu un pahar de vin in fata uitindu-ma la focul care pocneste.

Podeanu spune:

am murit de ris...dar trebuie sa fi vazut avatarul inainte.

http://www.happyfish.ro/voice_cover/avatarul_dupa_oscar

pitilache spune:

Dana eu am fost de cateva ori bune la vanatoare pe vremuri cu tata dar acum nu cred ca as mai merge... sculat cu noaptea-n cap, stat in papuris sau padure, frig, etc. Cu cainele dupa noi.

Nelia frumoase planuri ai. Succes sa reusesti sa le pui in practica. Si ai mei ne carau mereu in fiecare vacanta prin munti, era regula o saptamana la munte, una la mare. Si in tabere, la fel una la munte, una la mare, si restul vacantei la bunici langa Cheia. Ehe, alte vremuri...

Simi ce trist... Eu am gasit asta primavara margaritari si i-am plantat. Sunt tare curioasa daca o sa iasa. Deocamdata nu se vad. Sper sa ti se prinda zambila Eu stiam ca se planteaza in gradina de abia dupa ce s-a uscat floarea sau bulbi toamna.

mikiion sanatate multa!

nelia spune:

Dana, nu, sint mai multe paturi suprapuse, saltea linga saltea si dorm toti unii linga altii, fiecare pe salteaua lui, dar pot incapea si doi pe o saltea... daca sint prieteni. Uite aici priciurile de la cabana Omu:

http://img.carpati.org/users/ky/kya/kya/editor/morar1/1222425195_27.jpg

Sa stii ca la vinatoare nici eu nu as merge, nici pescuitul nu-mi place. Mie nu-mi plac nici gradinile zoologice, darminte sa mai vad si un animal mort... Si nu pot sa merg pe dealuri, pe cimpii, pe drumuri de tara fara noima asa... Octav merge de dragul de a merge, m-a dus in muntii Macinului, am zis ca ma despart de el acolo, pe tarla... m-a tirit, nu m-a dus. Muntii sint vechi, au un chietroi mai mare pe care am urcat cu placere, dar pina la ei, si pina la cel virfulet, e pur si simplu cimp, apoi incepe deal... si mergi de ti se acreste, te simti singur pe lume. Si cind am ajuns sus, pe piatra, mi-a spus foarte calm, mult prea calm pentru nervii mei: ai grija unde te asezi, ca mai sint vipere pe aici. Am zis ca mor, mie mi-e frica si de serpii de casa...

Dar cind m-a urcat apoi pe Ceahlau si Giumalau, m-am razgindit... e bun la casa omului totusi.

Asta-i piatra si tot cimpul pe care il vedeti, care nici macar nu era verde, ca era toamna tirziu, l-am facut cu piciorul.

http://myfreeblog.files.wordpress.com/2009/05/muntii_macinului_008.jpg

http://myfreeblog.files.wordpress.com/2009/05/muntii_macinului_006-1.jpg

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

codritu spune:

O Doamne Nelia vorbesti de lucruri sfinte. Daca imi lipseste ceva in Canada e sa merg pe munte si sa simt tot ce ai descris tu acolo. Am incercat si aici inainte de a avea copii, dar am zis ca nu ma mai duc. Am fost in Gaspe intr-un parc national, Chic Choc, dar aici e altfel, nu e de mine turismul asta foarte organizat. Semenzi cans urci, semnezi cand cobori, tot traseul e pe o singura poteca unde zici ca esti in centrul Montrealului la plimbare ca toti se plimba pe aceeasi poteca, iar sus in creasta e facut un fel de podet deasupra jnepenisului si golului alpin, nu poti sa te abati de pe el si din loc in loc sunt largite pentru ca sa faci poze din spatii de belvedere. Locurile in campinguri sunt inchiriate pe internet(noi nu am stiut asa ca am pus cortul "ilegal" ca nu era nimeni la intrare) si pui cortul pe pietris in mijlocul padurii ca asa se ganesc ei ca salveaza padurea. Poate ca in alte locuri e altfel, dar eu am avut o experienta trista din start si am zis ca nu mai merg. Mi-e dor de muntii nostri, eu sunt indragostita de Rodnei si Sureanu, de fapt as fi fericita sa merg oriunde si sa pot sa-i duc si pe copii.


si