Depresie

unducthable spune:

sa stii ca pentru ultima data mai pot vorbi , pentru ca am spus tot ce am avut de spus ; starea in care tu esti este o stare in care trebuie sa te duci la dr psihiatru si la terapie la psiholog ; nu e nici o rusine , fiecare are problmele lui de sanatate

asta e viata care vrei sa o traiesti ?? si crezi ca va veni ceva din aer si se va schimba ? Nu !

as vrea sa intelegi : daca te doare rau capul sau stomacuul te duci la doctor si iei tratament ; dar acuma ? nu te doare nimic ? depresia e o boala a sufletului , este durerea sufletului ; sa nu imi spui ca nu te doare sufletul ! antidepresivele din ziua de azi nu creeaza dependenta si doctorul are grija sa iti dea tratament , niste doze care in timp le scade usor si scapi ; dependenta sa fie ultima chestie la care te gandesti ; tratamentul vei vedea ca te va pune pe picioare DACA AI VOINTA , daca vrei si daca simti ca a mai ramas un dram in sufletul tau de iubire pentru viata si pentru sotul tau

sotul tau te iubeste si are nevoie de o sotie asa cum te stie el pe tine , macar pentru el, fa tratamentul si nu vei ramane dependenta , si toata lupta asta se va termina , vei vedea

deci cere ajutor, daca nu era cazul, nu iti spuneam

numai bine si sa iei decizia buna , cu putina vointa in 2 saptamani vei vedea minunea ca te simti altfel; nu e vina ta ca esti bolnava acuma , maine nu vei mai fi

Diana

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

http://www.dianabostan.evonet.ro/myalbum111.html

bird70 spune:

Eu sunt ultima persoana care ar sfatui pe cineva sa nu se trateze de depresie. Din cauza faptului ca am suferit atati ani de depresie severa in Romania unde am fost ignorata de medici, stiu cum este sa treci prin asta si nu doresc asta nimanui. Eu nu am urmat nici un tratament, nu am fost la psiholog si n-am facut bine. Mi-a luat 5 ani foarte-foarte lungi. Daca mi s-ar intampla din nou nu as avea nici o ezitare sa iau medicatie si sa caut ajutor specializat.

Am avut ocazia odata ajusa aici sa lucrez in mental health si am discutat de multe ori cu psihiatri si psihologi despre depresie pentru ca evident este un subiect care ma intereseaza. Dupa cum vad ei depresia este o stare de aparare a organismului atunci cand creierul este suprasolicitat. Din cauza stresului, problemelor care ne depasesc, etc creierul nostru ajunge sa functioneze ca un motor supraturat. Asta este o solutie pe termen scurt dar nu poate functiona asa pe termen lung. Si atunci incepe sa 'renunte' la anumite functii. In loc sa fim supra-stresati devenim indiferenti, etc. Intr-o lume ideala aceste masuri de aparare ar functiona pentru ca cei afectati ar slabi ritmul si s-ar recupera. In ziua de azi nu ne permitem sa facem asta si societatea ne forteaza sa continuam sa ne zbatem, sa fim perfecti, etc. Atunci, problema devine foarte grava si mult mai greu reversibila pentru ca trece in sfera patologicului. In general parerea specialistilor este ca in timp depresia se amelioreaza si dispare fie din cauza modificarilor de mediu care au creat problema initiala fie din cauza adaptarii creierului la mediu. Eu personal nu as sfatui pe nimeni sa incerce asta pentru ca este un drum lung si extrem de dureros.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Iasmin08 spune:

bird70, multumesc din suflet ca ai clarificat asta.
Acum am sa explic de ce ma incrancenez asa de tare pe tratament. Exista o persoana draga mie (modul trecut al verbului) care a suferit de depresie (la inceput). Acuma vreo 30 de ani. Era in cadrul sistemului, asistenta la spitalul de copii vreme de 25 de ani. Stia ce i se intampla dar refuza tratamentul medicamentos. A fost in decursul anilor internata de nu stiu cate ori (in ultimul timp inainte de a muri si de 2-3 ori pe an). Nimic nu i-a servit: crosetatul, munca, nimic. Pentru ca refuza ajutorul. Cand mergeam la ea la spital, pastilele erau in buzunar la halat, ascunse. Si boala a fost nemiloasa cu ea, a evoluat apoi in ani. Ultima data cand am vazut-o in viata, nu stia cine sunt, nu isi cunostea cred nici copiii... Bine ultima faza nu mai era depresie. Dar cred cu tarie ca daca s-ar fi tratat si medicamentos ar fi avut o sansa.
Pentru mamicile de pe site: depresia este o boala care se trateaza, cereti ajutor daca suferiti de aceasta boala, altfel exista o sansa uriasa sa se termine extrem de prost. Nici un copil nu merita sa-si vada mama intr-o astfel de stare. De vreme ce ii iubiti, nu ii lasati cu amintirea unei mame depresive.
I rest my case.
Sanatate va doresc si o saptamana grozava.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

conchita spune:

Iasmin, medicamentele nu sunt totul, ar fi chiar o greseala ca cineva sa astepte absolut totul de la o pastiluta, cand cauza e interna si e o problema a sufletului - pacientul trebuie sa faca jumate de drum in vindecare. conteaza enorm tratamentul medicamentos, daca e prescris de medic, dar eu sustin o abordare holistica a depresiei, bazat pe ce am citit - intai obtii o stare de sanatate buna a corpului, ca fundatie pentru starea de sanatate mentala. un om cazut in depresie crunta nu are energia fizica de a merge la terapeut si de a-si dezgropa fantomele ca sa se vindece. deci si crosetatul e esential in vindecare, laolalta cu o dieta santoasa, sport, somn suficient, medicatie, tehnici de relaxare si self-talk, mers la terapeut. dar pe etape si in functie de stadiul bolii. asa ca, butterczup, sustin si eu ca restul doamnelor ca ai o problema de sanatate si matur e sa o iei in considerare cu toata seriozitatea, pentru ca e serioasa. depresia nu e doar o afectiune sufleteasca - in momentul cand renunti mental la viata, si corpul asculta mesajul si te imbolnavesti fizic, pur si simplu. deci, ia depresia cat se poate de serios, munceste cu tine, informeaza-te, cere ajutor la greu si cu voce tare, nu te ascunde, nu capitula, nu fugi. poti sa te vindeci, nu am nici o indoiala.

Iasmin08 spune:

Conchi, crede-ma ca nu as vorbi. Daca ai citit cu atentie, persoana a fost internata si acum vin cu o completare pentru depresie, dar a refuzat tratamentul, chiar internata aflandu-se. Credea tot asa, ca asta nu e o boala serioasa, si de aia insist ca nu i-a servit la vindecare nici crosetatul, nici munca, nici vorbitul cu prietenele, nici Tv-ul, cititul cartilor, biserica de unde era nelipsita. Deci a refuzat tratamentul, nu a luat boala in serios si s-a ajuns la ce s-a ajuns. Singura nu s-a putut vindeca. Internarile le facea de gura doctorilor cu care lucra, probabil ii servea la a se odihni departe de probleme. Trupeste nu stiu ce sa zic...refuza sa manance in ultima faza, a stat nemancata saptamani (cam cu vreo luna jumate inainte de a muri a refuzat sa manance).
Te rog, din suflet, conchi, nu-mi rastalmaci cuvintele, durerea despre ce vorbesc eu aici e prea mare. Nu vreau nici dusmanii mei sa treaca prin ce a trecut ea. Pornind de la ce? Depresia aia care se vindeca singura...

Edit: Nu toate persoanele care au suferit de depresie si netratate au ajuns ca ea, dar exista aceasta posibilitate pentru oricare dintre ele. Isi asuma riscul???

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

conchita spune:

Iasmin, m-ai inteles gresit. nu te contraziceam, doar completam. imi pare enorm de rau pentru pierderea suferita si pentru durerea ta si a persoanei iubite. tot ce spuneam e ca depresia e o boala care trebuie "atacata" pe toate planurile, nu doar pe unul singur, in completare la ce s-a spus aici. nu am diminuat importanta medicamentelor, dimpotriva. si nici nu am sustinut ca te poti vindeca singur, desi unii sunt nevoiti...

rrox3 spune:

Iasmin imi pare tare rau pentru pierderea ta , imi inchipui ca tu si ceilalti din jurul ei ati fost coplesiti de neputinta si durere. Iti inteleg foarte bine punctul de vedere si inteleg si de ce percepi ca contraziceri postari ce nu isi propun asa ceva
Eu nu am sustinut nicaieri ca depresia ar trece netratata, desi exista si posibilitatea asta. Bolnavul poate avea parte de un soc emotional puternic - de exemplu - care sa-i retrezeasca dorinta de viata si sa-l trimita pe calea vindecarii. Evident, nu se poate baza pe asta, sunt intamplari rare. Depresiile mai usoare pot fi "tratate" cu iubire, acceptare si intelegere de catre cineva apropiat. Dar depresiile grave, cu componenta autodistructiva importanta, necesita tratament imediat, psihologic si psihatric, laolalta cu sustinerea totala din partea celor apropiati (nu neaparat a tuturor).
Eu cred ca prietena ta nu a refuzat ajutorul pentru ca nu-si lua in serios boala. Cred ca a dorit sa se distruga, probabil credea ca asta merita... imi pare rau ca s-a terminat asa

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

cris1511 spune:

V-am citit parerile. Oare netratata, depresia poate imbolnavi si alte organe (ex. pancreasul)? Mama mea stiu ca toata viata a fost depresiva (imi aduc aminte cum spunea mereu ca nu mai vrea sa traiasca, etc) si nu imi aduc aminte sa fi luat ceva medicatie pentru asta si a sfarsit prin a face cancer la pancreas care de la care i s-a tras si sfarsitul.
Ma tem totodata si pentru si pentru mine, pentru ca si eu am momente de lipsa de chef de viata, energie etc.

gina_raluca spune:

Cris1511, depresia poate contribui la diferite boli atat direct cat si indirect. Adica persoana depresiva nu mananca adecvat, nu doarme bine/sau doarme prea mult, nu face miscare, nu merge la doctor, si de multe ori, nu ia medicamentele prescrise- asta-i indirect. Depresia si alte stari negative/stresante pot contribui si in mod direct la boli prin influenta lor asupra sistemului HPA (nu-i stiu corespondentul in romana dar e hypothalamic-pituitary-adrenal axis) si e implicat in digestie, functionarea buna a sistemului imunitar, durere de tip cronic, anxietate. Nu am citit articole empirice despre o legatura directa intre depresie si cancer la pancreas.

unducthable spune:

parerea mea , depresia in sine nu te omoara , daca o lasi de capul ei , iti afecteaza viata sociala , cat esti intr-un episod depresiv mai puternic e posibil sa nu fi in stare sa stai decat in pat , iti ocupa mintea , si sa crosetezi sau sa citesti ceva chiar nu poti cat timp ai o stare puternica , daca iti mai revii , simti ca ai face una alta

dar dezechilibrul din mintea ta , haosul in ganduri , duce la o tensiune in corp, o incordare, facuta de nemultumirea care o avem fata de noi , cand ai depresie traiesti o mare tristete ... exagerata , dar asta e , si automat , ducand o viata dezechilibrata , poate sa afecteze fizic sanatatea ; nu as spune ca duce la cancer , important este ca daca recunoastem ca avem o problema , ne si ocupam de a repara stricaciunile care le face depresia , tinem sub control depresia , tratamentul medicamentos te face sa te simti foarte binre si incet incet renunti la el, dar numai cand spune medicul ; psihologul te ajuta foarte mult ; eu si acuma ma duc la psiholog ; cunoaste multe terapii ; una din ele fiind terapie de relaxare , dupa ce plec de la doctora , cateva zile sunt fff calma si e nemaipomenit ; si oricum facand atatea deja eu pot spune ca am ivins depresia

Diana

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

http://www.dianabostan.evonet.ro/myalbum111.html