Depresie

unducthable spune:

Uitatul la TV si alte preocupari sunt o amanare a rezolvarii problemei de depresie propriu zise , depresia este o boala parsiva zicea cineva , e ceva care sta la panda si ataca cand nu te astepti.

Deci daca este la un anume nivel , nu se mai pote cu vrajeli si amanari , recunosti ca o ai , in ziua de azi sunt medicamente antidepresive nemaipomenite si nu creeaza dependenta , esti supravegheat de medic atat pe perioada tratamentului cat si la sfarsitul lui . Si efectele se fac simtite in prima luna de tratament , esti activa in societate si incepi sa te simti foarte bine .

Doamne ajuta ! si Paste fericit!
Diana

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

http://www.dianabostan.evonet.ro/myalbum111.html

bird70 spune:

Depresia este o boala care netratata se rezolva singura de cele mai multe ori. Asta in cazul in care cel afectat supravietuieste . DAAR dureaza foarte mult timp pana cand organismul isi gaseste singur echilibrul. Experienta mea o consider una foarte trista, mie mi-a luat 5 ani sa-mi revin fara tratament. 5 ani pierduti in suferinta pe care cei din jur nu au inteles-o, 5 ani din viata copilului pe care nu-i voi primi inapoi. Ce spun specialistii de aici este ca depresia se rezolva singura dar nu stii niciodata cand, poate dura cateva luni, cativa ani, sunt bolnavi care sufera si 20-30 de ani. Cu cat depresia este mai severa si de mai lunga durata cu atat mai mare este sansa ca ea sa recidiveze . Eu vorbesc din experienta, mi s-a intamplat de cateva ori sa alunec inapoi, in momente cand a existat foarte mult stress in viata mea. Am inceput sa dorm mult si sa fiu tot timpul extenuata, nu aveam rabdare, toleranta foarte mica la frustrari, sentimentul ala de anxietate dimineata si senzatia ca inot impotriva curentului, ca totul e in zadar, ca nu exista speranta. Din cauza ca am stiut sa recunosc semnele am reusit sa opresc procesul, de cele mai multe ori sotul meu a preluat activitatile stresante si m-a protejat cat a putut, mi-am luat zile libere de la lucru, am iesit la soare, m-am fortat sa fac sport, si mi-am revenit foarte rapid. Eu vad depresia ca o carare, cu cat e mai bine batatorita cu atat de usor e de gasit.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Iasmin08 spune:

Una este sa fii deprimat din cand in cand, alta e sa suferi de despresie. Depresia nu se trateaza singura.

Simptomele sunt:

- tristete persistenta, anxietate;

- sentimente de inutilitate sau de pesimism;

- sentimente de vinovatie sau neputinta;


- pierdere de interes sau placere pentru hobby-uri sau activitatile obisnuite, inclusiv pentru sex;

- energie scazuta, oboseala, senzatie de “incetineala”;

- capacitate de concentrare redusa sau dificultate de luare a deciziilor;

- probleme de somn, trezire dimineata devreme sau dormit prelungit;

- modificari ale apetitului sau/si ale greutatii;

- ganduri de moarte sau sinucidere, tentative de suicid chiar;

- neliniste sau iritabilitate;

- stima de sine scazuta;

- probleme fizice persistente, precum dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice ce nu raspund la tratamentele de rutina.

Depresia psihotica are 3 parametrii de caracterizare: tristete profunda, scaderea activitatii intelectuale, scaderea activitatii motorii. In cadrul ei apare notiunea de “durere morala“: tristete profunda si idei delirante de inutilitate si de autoacuzare.

Este insotita de imobilitate psihointelectuala, gandire lenta, latenta mare la elaborarea raspunsului la intrebari, voce soptita, stare de imobilitate fizica (motorie): umeri cazuti, priveste in pamant (nu-si priveste interlocutorul).

Din cauza acestor manifestari, apare dorinta de sinucidere, dar bolnavul nu actioneaza in acest sens (lipsa capacitatii de a trece de la idei la fapte).

Ca sa o lasi sa evolueze pentru ca nu vrei sa te tratezi e mai mult decat periculos. A spune ca trece de cele mai multe ori fara tratament, iarasi este extrem de periculos (si fara temei). A da sperante false unor oameni bolnavi care au nevoie de ajutor (ca o sa treaca singura boala fara tratament), nu e o abordare tocmai corecta. As fi curioasa ce spune un medic de treaba asta- ca trece fara tratament.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

rrox3 spune:

Aniso ce faci tu face si strutul... Iti faci de lucru exact cum baga el capul in nisip, dar problemele tale nu dispar fiindca nu vrei sa te uiti la ele, asa cum nu dispar nici ale strutului daca nu le mai vede. Te joci cu focul, adoptand mecanisme de evitare de genul celor descrise. Urmeaza o terapie, vezi de ce probleme te ascunzi cu incapatanare si prelucreaza-le. Foloseste-ti constructiv vointa, nu ca sa ocolesti, ci ca sa ajungi, incet, incet, cu suportul unui psihoterapeut, in contact cu tine insati. Nu-i pacat sa irosti atat control, sa fii mereu vigilenta sa nu aluneci, sa iti faci mereu de lucru, sa te mentii ocupata, sa nu te poti pur si simplu relaxa? La un moment dat, peste ani, copiii vor pleca... ce vei face atunci, tu cu tine? Hai, curaj!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

unducthable spune:

trebuie sa fim fericite si sa ne simtim bucuroase si multumite de noi , atunci cand ramanem noi singure acasa , cu sufletul nostru

cat a fost boala nu s-a putut ; cand am putut stiam deja ca mai am putin si ma vindec

cand am vazut ca incep sa ma iubesc iar pe mine, sa vad ca am ce comenta la un subiect anume, ca ma intereseaza ceva, ca vreau sa imi cumpar ceva frumos , si pot continua .... asta inseamna incet incet ca boala e la timpul trecut

din suflet doresc tuturor sa fie bine , am fost sincera si de-aceea va spun , cere-ti ajutor , de la a refuza pana la a deveni ceva periculos e o distanta mica


A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

http://www.dianabostan.evonet.ro/myalbum111.html

rrox3 spune:

Asa este. Dar doar atat timp cat are spre ce duce, cat timp la capatul cararii este ceva ascuns. Dupa ce-l descoperi, prelucrezi, integrezi, cararaea inceteaza sa existe.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

unducthable spune:

http://www.dianabostan.evonet.ro/depresie_anxietate.asp

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

http://www.dianabostan.evonet.ro/depresie_anxietate.asp

Iasmin08 spune:

rrox3, adica trece netratata? Ca io parca asa inteleg, ca la un moment dat dai dreptate la asa ceva..
Pun si io o intrebare: atata timp cat suferindul nu este specialist in astfel de boli, de unde poate sti ce fel de depresie este? Daca vorbim de pilda de o tulburare bipolara, de o depresie maniacala? Poate bolnavul sa isi dea seama de ce anume sufera singur? Si sa astepte linistit sa ...ii treaca????
Tu stii mult mai bine decat mine ca dupa 20 de ani de boala aceasta poate evolua in ...melancolie spre exemplu. (care este si aceasta o boala, si inca una grea)

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mariana_D spune:

Buna tuturor mamicilor si tuturor membrelor de pe acest site.
Am sa incep cu inceputul.M-am hotarat sa scriu la acest forum nu ca as avea nevoie de un specialist, ci de un sfat de la persoanele care vor sa-mi dea un sfat.
Eu am 21 de ani( merg spre 22) si sunt studenta in ultimul an.El a implinit de curand 25. Suntem impreuna de ceva timp, in noiembrie implinim 3 ani.Toate bune si frumoase dar de ceva timp, rudele lui stau numai in capul nostru. Ca de ce nu ne mutam impreuna, ca de ce nu ne luam. Eu sunt o fire mai pretentioasa, mi-am zis intotdeauna ca voi face acest pas cand voi avea locusorul meu in care nimeni sa nu dea ordine. Mi-am spun intotdeauna ca nu vreau ca, copilasii mei sa duca viata pe care am dus-o eu.
Am ajuns sa-mi dicteze alti viata , ceea ce am detestat intotdeauna. Mi-a placut mereu sa fac totul de capul meu si nu pot sa zic ca instinctele m-au dus spre ceva rau.
"Intepaturi" de genul :"tatal tau s-a insurat la 24 de ani si eu la 21 te aveam pe tine si tu la 25 ce faci?". Eu una m-am cam saturat de stat ba la bunici, ba la parinti lui. Au fost dati in care nu m-am dus la el din cauza faptului ca ai lui avusesera recent o cearta.
Noi doi suntem uniti, ne iubim, am trecut in acesti circa 3 ani prin multe greutati cat nu trec alti in 10. El vrea sa se insoare cu mine, sa avem eventual si eu bebe ( pe care va spun sincer il astept mai mult ca orice) dar situatia materiala ne impiedica momentan. Eu inca nu muncesc, m-ai am inca vreo 5 luni de scoala iar el vrea sa se duce macar 3 luni in afara sa-si plateasca unele din datorii.
El e un pic mai mamos. Daca eu as fi varza si mama lui capra ,ar face pe dracu in patru si ne-ar tine pe amandoua. Pana acum astfel de discutii nu au aparut pentru ca eu mereu ziceam ca mi-e nu-mi trebuie inca maritat si copil pana nu sunt eu constienta ca pot sa-i ofer puiului meu tot ce vrea. Am auzit si remarci gen " lasa cum i-am crescut eu pe ai mei, cinci, nu poti creste tu unu".
Pe partea cealalta , tatal meu nici nu-l cunoaste ( tatal meu nefiind in tara), bunica care practic m-a crescut nici nu vrea sa-l vada pe prietenul meu. Ca e asa si pe dincolo, in fine.
Am zis si ma repet tinem si ne respectam reciproc, as vrea ca familiile noastre sa ne sprijine nu sa se bata cap in cap si sa ne preseze cu usa. Vreau un sfat de la voi, mamicilor. Va rog sa ma sfatuiti si pe mine. Ce ati face voi in locul meu? Va rog mult sa-mi raspundeti !




"Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit. "

blue eyes spune:

MarianaD, pune intrebarea aici http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=5 deschizand un subiect nou.