America (193)
Raspunsuri - Pagina 21
josefine spune:
M-am abtinut sa imi dau si eu cu parerea la povestea Deliei 
Dar nu pentru ca nu o cred, ci pentru ca e un sacrificiu imens pe care l-au facut parintii si au dat dovada de mult altruism. E o poveste impresionanta, dar cred ca sunt multe povesti de genul asta.
Eu sunt in situatia copiilor. Adica, parintii mei au emigrat cand aveau 42 de ani. A fost greu. Enorm de greu. Pentru toti. Daca sunt recunoscatoare? Probabil. Nu am cum sa compar, ca nu stiu ce s-ar fi ales de mine in Ro. Uitandu-ma la generatia mea, da, e mai bine aici. Dar cu ce pret? Ei imi spun ca sunt multumiti cu viata lor.
Nu am copii, nu stiu ce trairi si simtiri aveti. Probabil ca un astfel de sacrificiu nici nu este vazut ca sacrificiu. Dar, cu mintea de acum, ma gandesc ca daca emigratul este numai pentru copii, ei pot face pasul asta si mai incolo. Cine stie ce o mai fi peste 15 ani. Alte alegeri, alte dileme.
www.razvanphotography.com
ruxij spune:
Da, nici eu nu m-as muta inapoi in Romania, dar asta nu inseamna ca cel mai bine pentru tine ar fi sa pleci, situatia ta e diferita de a mea si motivele plecarii mele sunt diferite de ale voastre. Eu nu m-as muta pt. ca nu as avea nimic de lucru acolo, n-am casa, n-am nimic, copilul nu prea vorbeste romaneste si e deja la scoala etc etc. Aici am ce imi trebuie si sunt f. bine, nu as avea nici un avantaj sa ma mut. Deasemenea, cele care sunt casatorite cu americani, imi pare rau, nu este acelas lucru cazul vostru cu cazul ei. Voi aveti soti cetateni americani si libertate cat cuprinde si dc. stati acasa, stati pt. ca va permiteti si pt. ca e o alegere personala. Una e sa fie alegerea ta si alte frustrari provoaca o sedere acasa fortata. Ea nu va putea lucra. Sotul va avea viza H1B. Nu vor avea green card. Dc. lui nu ii place la firma aia o sa tb sa rabde si sa inghita. Cred ca nu va dati prea bine seama ce inseamna sa nu ai green card. Esti pur si simplu legat de maini si de picioare si tb sa te zbati ani buni ca sa poti lua green card si sa fii liber. Aceste sacrificii si altele si mai si se pot face. Da, si eu am facut sacrificii ani de zile, dar tb sa ai o motivatie f. puternica sa treci prin acest fel de greutati. Eu am avut aceasta motivatie pt ca cc ca cercetator nu aveam cum lucra in Romania si ori era America ori nimic. Nu am plecat de la o "situatie buna, copil, catel purcel, casa etc. bine merci". Buflea a plecat la 33 de ani, dar a plecat cu loteria vizelor, avea green card (avantaj enorm) si a venit aici cand joburi se gaseau pe toate drumurile. Daca te uiti la Liris, cam aceeasi situatia va fi si situatia acestei fete. Identica. Dupa cum vad, lui Liris si familiei nu prea le place. Si nu, Yale nu e o zona buna. Nu e un dezastru, puteti veni, daca aveti o motivatie f. puternica si sa va asteptati la greutati si munca pe branci, nu la minunatii. Deasemenea, dc. veniti temporar, OK, desi mi se pare aiurea sa vii temporar aici, pierzi legatura cu Romania, cu joburile de acolo samd.
Ca viata, iti trebuiesc intr-adevar cam 5000$ in mana. Cu mancarea te vei obisnui repede. Viata in general nu e nasoala, mi se pare calitatea vietii f. buna, cel putin calitatea vietii mele, dar depinde enorm de la caz la caz. Lumea e mult mai civilizata ca in Romania, copilul va fi tratat f bine la gradinita/scoala. Trebuie sa fii atenta insa la ce scoala il dai, sa fie o scoala buna neaparat. Si in zonele cu scoli publice bune, chiriile sunt si ele f. mari.
Cam asta e parerea mea. Dc. insa v-ati hotarat oricum, go for it! Pana la urma nu moare nimeni si dc. treceti de greutatile primilor ani, va fi bine.
Delia21 spune:
Josefine,scumpa noi ne si vazuram....pe fuga in 2 aeropoarte.Ce mica e lumea
!!!Nu toti parintii sunt la fel...si eu una chiar i admir pe cei care reusesc sa mentina un echilibru in viata lor...Eu cred ca nu am gasit formula magica prin care viata mea sa nu se reduca la copil.Dar asa simt,asa sunt fericita...si nu ma deranjeaza catusi de putin....desi imi dau seama ca poate nu e totusi bine.Eu cam respir,traiesc,visez,fac planuri pe termen lung si scurt...gandindu-ma in primul rand la copil,sper sa nu fi innebunit,
la modul serios.Mi-am dorit copilul cu atata disperare...ba unde mai pui ca unii doctori imi spusera ca nu voi putea avea copii,...si pentru mine asta era ca o sentinta mult prea dura....,caci am iubit copiii din totdeauna.....si uite asa cand mi-am vazut minunea....am inceput sa fac ceva pasi de la normal;asa mi-au zis unii,...eu nu prea vreau sa cred....dar sunt cam multi cei care mi-au spus asta...deci au reusit sa ma puna pe ganduri.Dar,din nou,..ma calmez cand vad ca mai exista mame....cu astfel de apucaturi....si....ma trag singurica de maneca daca observ ca intrec masura;or fi si dati cand o intrec si....nu-mi dau seama...dar atata timp cat nu reprezint vreun pericol pentru nimeni....eu zic ca nu e rau.Exemplu de ce cred ca sunt exagerata:azi la gradi la fiu-miu a fost randul meu sa duc papica pentru toata pustimea,deci am stat acolo vreo 2 ore....si in astea 2 ore....un copilas a fost pus la colt pentru cateva minute pe buna dreptate,aruncase cu jucarii si lovise cativa copii;gandul ca altcineva mi-ar putea pedepsi copilul,chiar si pe drept,(si crede-ma ca inteleg rostul respectului,a disciplinei)...imi dadu fiori pe sirea spinarii....nu cred ca as putea asista linistita cum odoru-mi sa-mi fie pus in time-out...si in copilaria mea am stat de tare multe ori in genunchi pe coaja de nuci sau boabe de fasole...nu am crapat...dar tot ...in fine..,you got the idea.
.Timpul nu se intoarce....din pacate.Ai dreptate ,eu veni aci la 20 de ani...doamne ce repede trecura 10 ani...,ma ia nostalgia de nas...,daca as fi stiut atunci ce stiu acum,....he he he,...singurul mare,dar mare de tot regret e ca nu m-am apucat de scoli mai devreme;asta e....multam doamne ca in America poti sa mergi la scoli si la 20 si la 30...si la 70!
lai spune:
Pantero, am intrat si eu sa citesc articolul, aoleu, maica, e de rau 
Anais, eu vad lucrurile cam ca Ruxij si Josefine. Ca Josefine pt. ca eu am fost in situatia copilului unor parinti care, la 38 de ani, au avut o oportunitate f buna de a se stabili permanent in afara Romaniei, au evaluat-o si intr-un final au optat pentru Romania. Au crezut insa, si au continuat sa creada de-a lungul anilor, ca eu as avea mai multe oportunitati in afara, si m-au incurajat in sensul asta. Iar eu am plecat singurica pana la urma, si, desi nu poti sti niciodata exact ce ar fi fost daca ei ar fi ales atunci alternativa, inclin sa cred ca nu as fi intr-o situatie f diferita de cea in care sunt astazi.
Vis-a-vis de faptul ca toate parem multumite aici si nu ne-am intoarce in Romania, si eu sunt multumita aici si nu m-as intoarce in Romania. Acum o saptamana-doua a intrat o alta forumista la subiect care de asemenea cantarea variantele SUA vs. Romania. Pentru cazul ei m-am gandit atunci ca SUA, si, daca imi amintesc bine, la fel a fost sfatuita de toate celelalte, sau aproape toate in orice caz. Dar cazul tau e diferit, nu mai repet de ce, au explicat Ruxij, Buflea. Eu fac parte din categoria celor care au venit de f tineri (chiar si asa nu mi-a placut la inceput).
Cred ca ar fi bine daca ti-ar raspunde si fete care au venit ca sotii de H1B sau similar.
Lai
CRISMIR spune:
LIA(RUXIJ),jos palaria
...am vrut si eu sa scriu,dar mi-ai luat-o inainte si ai perfecta dreptate
Asa vad si eu lucrurile pt ca am venit aici nu cu loteria,a trebuit sa lupt din greu pt acte si atunci e diferit...nu mai este la fel de usor...da,a fost alegerea mea,dar am venit cand am avut timp sa fac una si alta,si tot sunt nemultumita ca nu m-am apucat de unele mai devreme(vorba ta DELIA,scoala ar fi unul din regrete,dar asta e
,mai bine mai tarziu decat niciodata)...insa acum sunt alte timpuri,alti ani... ANAIS,bafta in tot ce va propuneti!!!
"Before you judge me, try hard to love me."MJ
Mirela si puiul scump, Robert Cristian(19 oct.2004)
Pozele noastre aici... http://community.webshots.com/user/CRISMIR1001
...sau aici...
http://community.webshots.com/user/CRISMIR100
corinadana spune:
E! ca parca n RO nu poti face scoala la ce varsta vrei...
Are cineva, nu mi amintesc acum, sub nume scris "penduland intre doua lumi". Aia sunt eu. Daca nu le as avea pe Ralu si pe Francesca in secunda unu as pleca inapoi. Acolo mi s cei dragi, acolo am trait sarbatori adevarate, acolo este aproape totul.
Ii zapacesc pe copiii astia, mai ales pe Ralu, ca altfel...
De multe ori m am gandit ca daca as fi acolo nici nu as fi avut timp de intrat atat pe DC. Mi e dor de o cafeluza cu o prietena dimineata, mi e dor.
Am si aici amici ca ptr prieteni e cam tarziu sa ti i mai faci, sunt oameni draguti dar atat. Nu sunt amintirile frumoase din scoli/ copilarie care te leaga.
Incerc sa nu ma gandesc prea mult la asta ca simt ca ma doare sufletul.
Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA
http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family
CRISMIR spune:
CORINA,uneori,la sarbatori in special,simt si eu la fel...adica imi e dor de vremurile cu prietenii mei dragi,rudele,etc....dar mi se spune de acasa,ca nici acolo nu mai este la fel...ca viata s-a schimbat ,de cand am plecat eu ,si acolo..ca lumea e diferita,timp nu mai este de cafelute la fel....ca toti cei pe care ii stiu au probleme,munci,copii,familii...si totul e diferit...acum nu stiu ce sa zic,noi vom fi intotdeauna intre doua lumi...insa eu sincer,nu as vrea sa traiesc in lumea aceea...as vrea doar sa am posibilitatea sa merg acolo de cate ori e un eveniment mai important...in rest sunt super multumita aici...si sa sti ca prieteni poti sa-ti faci la orice varsta,depinde de tine si de norocul sa dai peste oameni pe care sa-i poti numii prieteni
"Before you judge me, try hard to love me."MJ
Mirela si puiul scump, Robert Cristian(19 oct.2004)
Pozele noastre aici... http://community.webshots.com/user/CRISMIR1001
...sau aici...
http://community.webshots.com/user/CRISMIR100
corinadana spune:
Ah Mirela poate am fost eu mai ghinionista asa dar eu prietenele le am de cand eram in clasa a 5a. Aici nada. Nu s f multi romani aici iar din ceilalti, ha ha, nu ne potrivim. Culturi diferite.
Tu esti o draguta !
Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA
http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family
Hilde spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ramona J Pai spune Liris. Ai dreptate Hilde, ne-ar trebui ceva documente full disclosure inainte de vizite mai lungi. Cred ca ne-am schimbat si noi, ce era normal odata ni se pare ciudat acum. Prietenul vostru a catalogat bine blocurile din Romania. Astea sint mici chichite, dar a mea era pericol public, cel putin pentru bietul Alexandru cam asa a fost. |
Cred ca simt si un pic de presiune de la cei din Romania. : ) )
Am uitat sa va spun ce fac mamele/soacrele noastre in avion in drum spre/dispre America. Se lauda cu cat castiga copiii lor!
Va dati seama ca unele devin frustrate daca copiii lor nu sunt asa de bogati precum copiii "consatencelor" de pe avion.
Mama soacra nu a stiut sa le spuna celorlalte mame cat castigam dar le-a spus ca suntem si noi ok, aveam o casa maricica...dar nu e de caramida sau piatra si e in rate, avem masini...macar astea nu sunt in rate si cam atat.
Soacra mea vine de la Timisoara unde oamenii mai degraba se plang decat sa se laude. Observatiile mele, Ramona.
Hilde spune:
Eu ma bucur ca am plecat din Romania.
Anais, eu intodeauna am zis ca mai bine sa-ti para rau de ce ai facut decat de ce n-ai facut. Romania nu pleaca nicaieri, o vei gasi mereu in acelasi loc.
E un soc sa vii in America la orice varsta dar nu e un soc de netrecut. Totul e diferit, mentalitatea oamenilor e diferita.
Daca iei decizia sa vii, eu sa fiu in locul tau m-as duce sa fac o scoala si apoi as mai vedea. Scoala in US e buna chiar daca te vei intoarce in Romania.
Daca de exemplu faci un master, ai voie sa lucrezi un an...dupa ce ai un de experienta in US, exista mari sanse sa iti gasesti de lucru.
Cine nu risca, nu castiga.: )
Si nu lua mot-a-mot tot ce ce scriu oamenii pe forumuri sau in alta parte. Fii rationala dar asculta si intuitia - a fost radarul care nu m-a inselat niciodata in viata ) si bineinteles vezi ce zice si sotul, el va fi echipa ta. Oamenii au avut diferite asteptari, sunt caractere diferite, au avut oportunitati diferite, fiecare iti povesteste prin prisma experientei lui. Daca unul a fost de succes, nu inseamna ca vei avea si tu succes automat...si invers.
Daca sotul tau este entuziast si simte ca puteti sa trecezi "muntii" si tu simti la fel, o sa-i treceti. Daca va indoiti, nu plecati, ca o simtiti plecarea ca pe o mare dezamagire