Bravo Carmita!!Pufuleti Ian-Feb 2010 (143)

myky791 spune:

mamici dar suzete folositi?eu incerc sa nu folosesc sunt cam antisuzeta. si piticu meu nu prea o vrea. desi alternativa la suzeta este stat in brate..... all day long.....culmea in brate nul mai inteapa nimic, colicii se diminueazaoffff... dar un patut da bine in camera copilului nu-i musai sa-l si folosesti aa e bun ca ii pun hainutele lui acolo pana apuc sa le strang!
o zi fara colici la bebici va doresc!

Mihaela mami mandra de baieti Andrei Gabriel(02.05.2005), Petru Catalin (15.01.2010)

cristies spune:

Noi nu avem suzeta. Nu am cumparat, am doua de la targ dar nu le-am folosit niciodata.
Si ziua nu-l tin deloc in patutul lui. Ori in balansoar ori in locul de joaca sta. Sau la mine in brate, pe perna facuta aseara (Elefantica,eu care nu sunt croitoreasa decat de imprejurari, am facut perna in jumatate de ora. Am umplut-o cu umplutura de la o perna normala si e foarte buna. Cred ca a ta o sa iasa super!).

Myky, nu stiu daca cumva scrii de fiecare data semnatura, daca da vezi ca e o varianta mai buna in care iti apare de fiecare data si poti sa pui si emoticoane...:

Mergi la Profil Personal, alegi Editeaza profil (introduci parola), mergi in josul paginii la Optiuni Profil + / - , apesi pe + , si la Semnatura scrii mamica intre [] si adaugi copilul sau copiii.

_
Cristina, de gargaritz Alexis.

Povestea zilei de 6.01.2010

alexutzzza spune:

lalitica2000, felicitari ptr bebe mancacios! Stie el ce e bun! La mai mult lapte de la titi!

roco1617 ce numesti tu alergie? Bubite mici pe gat si mai jos se fac des de la transpiratie, asigura-te intai ca nu e prea cald in casa sau ca nu e prea infofolit sau poate afara e mai infofolit decat ar trebui, eu n clatesc de 2 ori rufele ca se dce efectul balsamului si tot nu are nimic

danasor eu sunt convinsa ca fiecare copil are piticii lui si organismul lui si e intr-un fel anume asa ca e loc si de nspee mii de feluri de mame Eu m-am luat dupa sfaturile de la euroclinic care merg f putin pe toate traditiile, babismele si ce stiam io de cand m-o facut muma. La ei e libertatea asta cu scoate copilu zilnic afara si daca-s minus 20 sau ninge, imbraca-l asa cum cere si nu il tine infofolit, nu il tine la san mai mult de o ora!!! De aia am inceput sa dau formula ca la inceput cand avea si icter se lalaia mult la san, adormea, era greu de trezit as ca il lasam 40 de min sau 50 apoi bagam formula. Ma bucura ca...ortodox sau nu felu in care il cresc, a luat 1,5 kile si 5 cm in 5 sapt si e un bebe sanatos si fericit pana acum. Sa dea Dumnezeu sa o tinem tot asa!

Aewen asa eram si io inainte sa nasc, mi se parea mai safe sa mai tin bb in burta ca afara mi-era ca nu o sa stiu ce sa fac cu el si nu ma descurc


de Yannis

alexutzzza spune:

felicitari!!! vacanta placuta!

de Yannis

roco1617 spune:

Miky eu am inceput sa folosesc suzeta de vreo 2 saptamini si nici la mine nu a acceptato o perioada dar acum e oki..chiar adoarme cu ea ...suptul este o metoda de calmare pt bebelusi .......deci mie moasa aici mia spus ca e oki sa o folosesc.

alexutzzza spune:

si eu antisuzeta dar i-am luat sa ii dau p avion, folosseste f rar nu prea vrea, o scuipa dar singurele suzete cu care il mai conving sa taca sau s adoarma sunt nuk

de Yannis

bubu_bu spune:

buna fetilii!beau si eu o cafea cu voi am fost de"garda" azi-noapte am lasat sot sa hodineasca!eu incep sa ma ingrijorez...raul are 5 kg la o luna....la unele din voi am vazut alte kg oare nu e prea mare...dr ne-a pus sa-i dam noaptea ceai ma gandesc sa nu ai fac rau el nu da inapoi ce mananca si bea cam 130 140 150 ml la o masa titi sau praf cam la 2,3 ore mi se pare cam mult...dar urla de foame cum deschide ochii...voi ce ziceti?
a si am o rugaminte pt prima pagina daca puteti trece va rog frumos:
raul alexandru nasc.10:45 ceza 41 sapt 3860 gr 52 cm si data mea de nastere e 14.08.1986 va multumesc frumos
o zi frumoasa si linistita va doresc

poze

bubu_bu spune:

noi am primit o suzeta..dar nu o prea vrea...il mai alin pana ma mulg sau preg lp dar o scuipa repede

poze

micki_mica spune:

Neata fetele!

Cum am promis m-am ocupat de povestea nasterii si o postez. Si daca trebuia sa o postez in alta parte, va rog sa nu aruncati cu oua

...Povestea printului nostru a inceput de pe vremea cand ne intrebam daca ne protejam sau nu... Si uite asa o luna ne-a lasat in pace dar vine data de 8 aprilie, cand sanii mei erau cam fierbinti, un pic tari si durerosi iar eu stiind ca asa mai pateam inainte de menstruatie imi ziceam “ of, sa vina mai repede ca ma cam dor “ . Nici o idee ca ar fi vreo schimbare pentru ca pe 10 ale lunii urma sa imi vina. Si venea ceas!
Ma trece un gand, sa o sun pe verisoara mea, de-o seama cu mine, care are 2 copii si sa ma plang la ea. Incepe “ Sanii sunt asa si pe dincolo? Pipaie si zi-mi! ... “ si uite asa a ajuns prin a-mi zice sa iau un test de sarcina si daca e negativ sa ma duc la doctor de urgenta sa nu mai stau 2 zile asa. Eu nu si nu, ca nu am nimic. Pana la urma imi trimit sotul la farmacie, la ora 23 (!), mai mult de gura ei. Ii zic, “ ia doua ca poate sunt defecte si arata fals pozitiv “ . Eu nu credeam ca ar fi ceva la mijloc. Se duce. Ia doua. Fac unul si unul il las pentru a doua zi. Surpriza! Doua liniute rozalii erau pe testul meu si stateau bine-merci. Nu stiam ce sa credem, eu parca tot nu eram convinsa (hihihi, ca atunci cand mi s-au rupt membranele). El se duce si ia o sticla cu sampanie si sarbatorim. Era frumos dar parca eu nu realizam. Ne doream dar parca nu simtisem nimic, tocmai eu care ma laudam ca imi cunosc bine organismul ...
Urmeaza anuntarea viitorilor bunici! La fiecare in parte le dadeam vestea astfel: unul zicea si celalalt ! Hihihihi sa te tii reactii! Noi eram foarte incantati de veste si am vrut sa imortalizam momentele surprizelor lor.
A urmat cununia civila, cu bebe prezent in burtica, la doua luni si jumatate si apoi pregatirea cuibului (zugravit, schimbat tamplarie geamuri, parchet) cu angrenarea parintilor in aceasta poveste. Venea printisorul si trebuia sa aiba conditii cat mai bune! Desigur site-uri cu informatii ce abunda, pentru viitoarele mamici, si desigur desprecopii.com , cu n-shpe mii de statii la diverse varste de sarcina, ce trebuie sa mananc, ce simt, ce sa fac, cum sa fac...mii de ganduri. Ne intrebam daca sa aflam ce e sau nu, dar pana la urma am stabilit sa aflam. Si am aflat. Pe la 4 luni si ceva, ca e un baietel.
Au inceput si problemele in sarcina, cu sangerare la 11 saptamani urmate apoi de contractiile care imi scurtau colul. Mai mult prin spital, decat pe acasa, am ajuns la 32 saptamani, o piatra de hotar pentru sarcina. Mai speram inca 2 saptamani macar. Am mai stat doua saptamani. Era deja noiembrie. Dupa multe analize de control si ecografiile de rigoare nu stiam inca ce ne astepta. Bebe facea tumbe prin burtica si era ba transvers, ba cu capul in jos!
Se apropia ziua mea de nastere, si spre marea noastra bucurie, la 34 saptamani incheiate, dna doctor m-a lasat sa plec acasa, cuminte cu tratament si musai la pat. Sarbatorim ziua mea de nastere cu un mare tort special si cate un pahar cu lapte si chiar ne facem de cap cu un dans! Mi-l doream de muuuult timp! Stabilisem numele copilului si adormim imbratisati ca doi pui. Era 9 decembrie.
Incep “ placerile “ finalului de sarcina: sa ma umflu precum un balon, sa nu mai pot dormi, sa ma doara oasele bazinului, sa nu mai pot manca sarat, sa fac pipi des...etc.
Toate astea pana intr-o dimineata devreme, pe 16 decembrie, cand evident ca nu puteam dormi, simt o intepatura in zona colului. Repede precum gaina babei si margica ei, din poveste, ma duc la baie sa vad daca e ceva sau nu. Stiam eu de la alte fete ca daca esti atenta vezi clar dopul. Si vad. Un lichid transparent, ceva mai dens si parca doua firicele mici de sange. Am zis ca e dopul. Ma asez pe pat, uitandu-ma la ceas. Pe 15 seara, facusem o fripturica de vacuta. Mancasem bine si pe saturate. Iau antispasticele si ne culcam. Era 4:35 dimineata. La 6 urma doza de antispastice. Imi zic, ete si ce daca e dopul, mai poate dura inca doua saptamani mai ales ca eu sunt la tratament. Relexata. In 5 minute parca imi venea sa fac pipi. Ma scap un pic pe mine si ma supar pe mine ca na! am ajuns sa fac pipi pe mine. Doar ca fiind cam mult pentru un pipi, ma gandesc eu ca sunt membranele fisurate. Bucuroasa nevoie mare, il trezesc pe sot “ mi-a cazut dopul “ . El incepe sa se agite ca sa mergem la spital, eu calma ii zic sa aiba rabdare ca eu vreau sa imi fac toaleta, in situatia in care nasc in curand. Si ii cer parerea “ sa ma spal si pe cap? “ el se uita la mine cu ochii cat cepele si am inteles ca nu era cazul unui dus de voie. Hihihi. Ma amuza ca el se agita si eu eram foarte calma. Ba chiar i-am zis ca nu are rost sa ne grabim ca doctorita mea vine la 8 la ambulatoriu. Si sa mai calc cate ceva pentru bagaj. Aceeasi privire si cuminte am renuntat si la calcat. Chemam un taxi si plecam la spital.
Acum eu aveam alta belea de parca astepta el sa se nasca dupa ce imi rezolvam eu problemele: eu rugasem pe bebe sa astepte sa ia tati banii, pe 15, ca sa fim pregatiti, si el a asteptat. Pe 16 ciocanea. Verificam pe la 6 dimineata cardurile. Sotul agitat. Nu functiona bancomatul. Afara ningea. Ne gandim ca gasim si la spital, bancomat. Ajungem la spital dupa ce taxiul ala a luat toate santurile si gropile posibile si eu stateam in spate pe bancheta, mai mult in maini. Facem foaia de internare. Imi vine sa fac pipi. Da’ rau! Si intru la control la camera de garda si cer voie la baie. Nu m-au lasat. Asteptand controlul doctoritei de garda, mi se spune sa fac. Pe masa!?!?!?! Cine sa faca acolo, ca eu una, nu pot. Sa ma dau jos. Asistenta a insistat , si mi-a acordat un mom de intimitate, s-a intors cu spatele. Usurata, jenata, stau cuminte la control. Sun doctorita mea, nu raspunde. Sotul afara cu bagajul, vizibil ingrijorat. Ma echipeaza cu tinuta de spital si pe un scaun fara suport de picioare, hihihi, ma duc la sala de pregatire pentru cezariana. Servesc un litic in fundulet, rapid. Eu tot sun doctorita mea, si pana la urma dau un sms. Ii zic unde sunt si cum. Vine. Ma intreaba daca vreau cezariana si am zis ca parca nu as vrea. Mai bine normal. Era 8 dimineata.
Ma muta intr-o sala de travaliu, unde nu erau locuri libere si erau si mamici cu copii. De fapt nici nu stiu ce soi de sala o pot numi. Nu conta ca nu prea puteam sta jos. Urmeaza controale. Dilatatie nu. Col prezent la datorie. Spastic de la tratamentul pe care il urmam. Pe la 10 iar control. Deja incepuse o dilatatie. Era 2. Eu eram ca tiganul cu cortul. Ma tot plimbam cu bagajul dupa mine pentru ca nu erau locuri libere. Sotul facea poteca pe hol. Pe la 11 iar control. Dilatatie 3. Contractii erau. O gasca de tineri medici cu sefa lor, ma vad la masa... Ma intreaba cat are sarcina si zice “ macar doua zile sa mai stea “ . Acum mi-au iesit mie ochii din cap! Doua zile in durerile astea!?!? Sa imi faca o dexa (dexametazona) si zic repede ca mi-au facut la 28 saptamani. Scap neinjectata. Mama-mama ce m-au durut cand mi le-au facut data trecuta! Iau un ginypral. Nu pricep de ce, stiam ca inainte il luam pentru a-mi opri contractiile! Il iau si gata. Se face pranzul, si se elibereaza un loc intr-o rezerva. Slava Domnului ca aveam un pat sa ma odihnesc. Pe la ora 13 iar control. Colul meu cumva tinea intr-o parte si imi amintesc cum dna doctor sefa de tura, palpeaza si face ceva de am simtit o durere mare. Apoi colul era cum trebuie. Nu am inteles ce facuse dar ce mai conta? Dilatatie 4-5. Imi zic eu, las ca e bine, mai am putin pana la 10. Dureri suportabile. Intreb daca am sanse sa nasc azi. Zice ca da. Ma gandeam ca e rezonabila durerea. Au incercat sa imi puna o branula. Greu. Venele mele mici si ciuruite de atatea perfuzii nu au avut timp sa se refaca. In final imi fixeaza una, si ma intreaba daca ma doare. Comparativ cu ce simteam jos era un fleac. Dau din cap ca nu, zambesc si multumesc.
Credeam ca pot dormi. Ma asez pe pat, Contractii. Doua fete in salon. Mai marai, mai ma inconvoi. Doare. Se linistesc contractiile. Adorm. Sunt fericita! Nu mai simt nimic. Nu mai am chef nici de sms cu sotul care astepta pe hol, un semn, o veste si imi tot scria ca ma iubeste. Vroiam sa dorm si atat. Iar dureri. Daca m-ar fi taiat in doua cineva ce bine era! Sa scap de chin. Somn linistit. Dureri. Si uite asa pana cand somn ciuciu, si dureri mari de tot. Dar mari. Disperata dau sms doctoritei si ii zic sa imi faca cezariana ca eu nu mai pot. Ma cheama la control. O infirmiera ma ia de mijloc si imi zice sa o iau de gat. A fost cel mai greu, scurt dar lung drum! Nu pot sa o iau de gat cum spunea ea, si asa sustinuta, ajung in sala de nastere pe picioarele mele. Sotul meu era pe hol. Nu il vedeam. Nu mai vedeam nimic. Imi doream sa se termine. Ma sui pe masa de control. Surpriza mare! Dilatatie 9.
Ma “ cazeaza “ in sala de nasteri. Pe un pat. Dupa un paravan, nastea o tanara de 16 ani. Urla ca din gura de sarpe. Eu parca nu mai auzeam. Moasa langa mine, ma invata cum sa respir, cand sa imping, cum sa ma relaxez. Eu ziceam ca nu mai pot si eram cu picioarele pe peretele din stanga mea. Imi corecteaza pozitia si ma tine de mana. Incercam sa imi pacalesc mintea. Nu doare chiar asa de rau. Si pana la urma se mai si termina. L-am simtit, parca,pe bebe de atatea ori cand avea 4.1 cm si cum facea tumbe. Mi-am amintit ce mult ne-am bucurat cand avea 100 gr, cat un pachet de cafea, cum ziceam noi. Cum imi chinuia fierea si cum se linistea cand ii cantam. In momentele de acalmie imi aminteam prima morfologie cand am zis ca seamana cu un peste (era prima data cand ii vedeam coastele si stomacelul). Iar dureri. Mari. Intr-un sfarsit dupa ce am tot impins, cica era cu capul la iesire si sa ma sui pe masa. Ha! Adica sa merg eu 2 metri cu el acolo jos si ma mai si sui pe masa?!?! S-a putut, mai ales cand au zis ca in scurt timp nasc. Imi doream sa isi doreasca si el sa iasa usor. Am vorbit de atatea ori si ne intelegeam de minune. Eram aproape sa tin in brate minunea aceea care plamadita in pantec urma sa fie pe cont propriu. Imping. Greu. Mai imping dar inca nu. Imi spune ca urmeaza sa taie, pentru a-i face loc. Nu simt nimic dureros. Atingere si atat. Mai respir si mai imping hotarata. Doctorita imi zice: “ stai!!! Nu impinge ca trebuie sa il rasucesc! “ . Avea cordonul in jurul gatului. Vazusem eu la eco, ceva. Adica dupa cat m-am straduit sa imping, atunci cand imi reuseste manevra sa stau?!!? Cu el putin iesit? Simt ceva, cum il roteste. Ma gandesc ca e mai bine pentru el sa am rabdare sa il rasuceasca decat sa il privez de aer. Ma gandesc la el si astept. Si iar imping si simt caldura. Iesise. Eram curioasa. Unde e? Cum arata? E ca in filme? Urla? E colorat corect? Misca? E ora 15:25. Doctorita ii taie cordonul, il preda pe mainile dr neonatolog. Eu in coate cu ochii dupa el. Simt cum ma ia un tremurat. Moasa iar imi spune cum sa respir. Eu vroiam sa vad copilul. Ce ii fac? De ce nu il aduc? Mda...il masoara. Il curata un pic pe fata. Mi-l aduce. Ma uit la el si il pup pe obrazul drept. Mi-l rasuceste si pe stangul! Ce mic e! Si cuminte! Ce frumos e! Ce ciudat sentiment ma incearca! Il mai vreau langa mine! Mi-l ia.... Eu cu ochii dupa el, uit de masa, uit de nastere, uit durerile. Mi se preling lacrimi fara sa imi dau seama. L-au scos din sala. Deja mi-e dor de el. Dar trebuie asa astept sa ma coasa. Doctorita mea imi zice ca mi-a rupt colul la iesire si trebuie cusut. Apoi trebuie cusuta taietura. Ok! Imi zice fiecare pas pe care il face. Ma uit pe geam. Tremur si incerc sa imi controlez respiratia. O vrabiuta, pe aparatul de aer conditionat, afara in dreptul geamului. Se uita la mine. Eu la ea. Zambesc. Ninge. Stau cuminte sa fiu cusuta. Oare ce i-or face acum? Tremur si ma ia cu somn. Primesc o solutie acrisoara dintr-o fiola, sa o beau. Ma trezesc ca prin minune! Se termina si partea de cusatura. Doare un pic. Si gandul imi zbura la el! Ma ajuta sa merg spre salon.
Ajung in salon si tremurand mai cer o patura. La un moment dat intra sotul meu. Il vazuse si el. Era emotionat. Era ingrijorat. Eu eram fericita! Abia asteptam sa il revad. Si l-am revazut. La 2 ore de la nastere. Mi l-au adus sa il pun la san. A tras bine! Era mancacios. Nu ma mai satur privind minunea aceea de copil. E mic. 2, 350 kg. E usor ca un fulg. Mi-l lasa putin si il iau inapoi. Vreau sa dorm si reusesc. Dupa ce s-a schimbat tura si m-au ajutat sa merg la baie, vazand ca sunt bine si nu ametesc, intreb ce pot sa mananc. Imi era foame! Primesc de mancare, mananc si cu forte noi, ma duc sa imi revad puiul! E asa de dulce! Dormea. Alaturi de alte “ sarmalute “ ! La 10 seara hotarata sa ma misc si sa imi revin cat mai repede, cobor un etaj la colega de salon de dinainte de nastere, cu care m-am imprietenit. Doar eram in spital impreuna de la 21 saptamani! Ea mai avea de asteptat. Era cu 2 saptamani in urma. Ii povestesc rapid si ma intorc in salon. In revad pe pitic. Dimineata, dupa o noapte intreaga de somn, intreb unde e copilul. Fetele din salon isi primisera copiii la fiecare 3 ore. Eu nu. Avusese mici probleme de respiratie si era la oxigen. Cica i-au dat ele glucoza. El doarme. Ma lasa sa il privesc. Aflasem de cu seara ca a luat 9 la nastere, avea 47,5cm, si 2,350kg. Acum avea mici probleme. Se declanseaza icterul si el papa foarte greu. Putin si adoarme. Sanii mei se umplu si fac furia laptelui. Ard. Dor. El nu face fata sub nici o forma. Sunt in acelasi salon. Il primesc regulat la alaptat si il privesc si nu ma mai satur. Nu ma satur nici acum . Nu ma muta pentru ca nu au locuri. Pe el il duc la incubator, la ultraviolete. Icterul nu trecea. Eu incep sa ma mulg. Greu si nu ma pricepeam. Sunt trimisa la pompa electrica a lor sa golesc sanii. El era acolo, la terapie. Dupa 2 zile era acolo, mic si nu il puteam ajuta. Tot ce manca varsa. Nu sugea. Nu mai inghitea nici la lingurita. Trecusera la seringa si varsa. I-au facut gavaj. Mulgeam la 3 ore sa ii dam sa pape. Ma ia plansul si ma duc pe hol sa ma linistesc. Il primesc iar in salon. Scade in greutate asa ca nu pot pleca. O asistenta de varsta mamei mele ma invata concret cum sa ma mulg, si cum curge un canal desfundat. La chiuveta, cu multa rabdare si calm, ma invata. Desfunda 2-3 canale si imi zice sa continui eu. Prefer sa ma mulg, pentru ca pompa manuala luata de sot, la indicatiile mele, imi strica sfarcul. Invat sa ma descurc. Iar masurat pitic, iar la terapie.
In final, dupa o saptamana de la nastere ne lasa sa plecam. Fusese mare viscol cu drumuri blocate. Fusesera nopti de privit pe geam, la fulgii mari, cu gandul la el. Nu mai scadea in greutate, chiar dadea semne ca ar incepe sa ia. Ajunsese la 2,200kg. Pe 9 a fost ziua mea. Pe 16 s-a nascut el. E 23 decembrie si ne externeaza. Dupa multe drumuri tati avea sa ne aiba pe amandoi acasa, ca tare ne era dor de el si de casuta noastra! Au fost 5 saptamani de icter cu griji, emotii, depresia de dupa nastere, si luat doar 450 gr. Plangea si nu stiam cum sa il ajut. Dar cu program de masa sustinut, am scapat si de icter si a doua luna a recuperat. A luat 1,5 kg in greutate. Acum e deja mare! Are doua luni si jumatate si 4,7 kg! Nu il mai infas de mult. E botezat si se numeste Florin-Cristian. Are personalitate si ma rasplateste cu zambete in fiecare dimineata. Suntem cei mai fericiti parinti si avem cel mai frumos copil! Si daca ne ajuta Doamne-Doamne, va avea si un fratior sau o surioara. Iar eu am uitat o parte din durerile nasterii si as mai face acest drum al sarcinii pentru merita fiecare clipa alaturi de minunea vietii, copiii!


Mihaela,
fericita de Florin Cristian (16.12.2009) (poze)

roco1617 spune:

Alexuzzza temperatura e controlata si nu il tin infofolit deloc.dar sa vedem chiar acum plecam la medic.

Are asa niste bubite mici rosii si cu varfuri albicioase.