Citim impreuna - organizatorice (7)

lilanda spune:

Eu propun www.indexcarti.ro/carte/Juan-fara-de-tara.html" target="_blank">Juan fara de tara a lui Juan Goytisolo, scriitor spaniol care a trait multi ani la Paris, iar acum e auto-exilat in Maroc.

Am citit de el "Carte de identitate", primul roman al trilogiei "Tripticul raului" (cele trei carti, am inteles, au subiecte separate) si mi-a placut la nebunie cum scrie. Cu fraze lungi, ample, voluptoase, construieste o naratiune complexa, dar fascinanta despre istoria franchista si postfranchista a Spaniei. Cartile lui, de altfel, au fost interzise in Spania pina dupa moartea lui Franco.

carminabulina spune:

In sfarsit prind si eu propunerile ca mereu "ajungeam" dupa.
Isabel Allende - Tara mea inventata.
La aceasta ora este singura care imi vine in minte.
Nu stiu ce link sa dau pentru a convinge ca este o carte frumoasa si o placere sa o citesti fara a-ti contorsiona creierii.
Poate www.humanitas.ro/humanitas-fiction/tara-mea-inventata" target="_blank">asta sau www.humanitas.ro/humanitas/tara-mea-inventata" target="_blank">asta care spune cam acelasi lucru dar adaugand putin...exact cat mai trebuia.

beren spune:

E o tema foarte buna, desi cumva "too close for comfort" . Asa ca voi trece direct la vot dupa ce completati lista (deja foarte interesanta) de propuneri.

Oana MC spune:

Llaura,

as vrea ca tema sa fie aceea a exilului - a experientei fortate sau nu a plecarii dintr-o cultura in alta/altele si a gasirii unui spatiu de indentitate de care o fi el (intre culturi, inauntru, pe margini, in afara etc). Mai general: cum se reflecta experienta traversarii granitelor politice, culturale, lingvistice in romane scrise de scriitori care au trait aceasta experienta.

Llaura spune:

Multumesc. Nu propun cartea lui Orhan Pamuk, oricum imi face cu ochiul cam tot cee pe lista. Sper sa am timp sa citesc

carminabulina spune:

Ete na... Am vazut ca ai zambit cand ai spus-o dar ce-ai vrea si tu acum? Sa traiesc chinurile facerii cand citesc o carte?!

lilanda spune:

Ce bizar!! Snow-ul lui Pamuk e fix pe tema, doar ca Pamuk n-a emigrat inca si nici nu va emigra :))

carmina, expresia aia a lu' beren e ceva...cam ca chinurile facerii, asa!! :)) O experienta destul de dureroasa si familiara.

Llaura spune:

Dar Orhan Pamuk nu locuia el in state?
E si nu e fix pe tema (tema centrala e alta, de aia nici nu mai propun cartea, beren are dreptate); pe tema ar fi Intoarcerea huliganului, dar s-a mai discutat de tz ori, si apoi personal incep sa simt ca ar fi cazul sa depasesc faza in care conditia de emigrant ma domina.

Zisesem de ea pt ca o am si pt ca, spre rusinea mea, n-am terminat-o

beren spune:

Eh, vad ca noi scriem impreuna aici mai profund si condensat decat intr-un haiku.

Carmina, ti-a confirmat foarte bine Lilanda ce poate insemna expresia folosita. Altfel, eu cred ca o carte e cu atat mai buna cu cat mai tare "te misca" (ceva evident subiectiv). Probabil ca un "autor mare" ii misca "pe multi"?

Daca statutul de imigrant se dilueaza in timp, cum spune Laura, in schimb alte aspecte mai subtile pot creste in importanta, in timp; precum nostalgia zapezilor de altadata si de pe alt continent. Din punctul asta de vedere, poti sa constati ca n-ai plecat niciodata si nu te mai poti intoarce niciodata. Cam asa ceva, ori pe-acolo.

Ori, desi "we bite the bullet", ce rost are sa "pick your poison"? Ups, gata, promit sa nu mai "speak in tongues".

lilanda spune:

Pamuk a stat, intr-adevar, 2 ani in Statele Unite cind prima lui sotie a avut o bursa de studii acolo. Numai ca asta nu e emigrare, ci stationare temporara :)) De altfel, in cartea lui de eseuri, "Other Colours" spune ca intotdeauna a respins ideea emigrarii, chiar si atunci cind a fost amenintat cu moartea (ca eroul din Snow).

Conditia imigrantului e suuperb redata de Goytisolo asta pe care il propun, in "Carte de identitate". El scrie, cu un umor tonic, pe alocuri destul de sarcastic, despre stratificarea geologica a diasporei spaniole din Paris in anii 60-70, structura pe care o recunosc si care, cred, a fost (si mai este ???) caracteristica procesului de imigrare in societati mai nationaliste ca cele din Canada sau USA. In principiu, vorbeste despre ultimul strat al imigrantilor, nou-venitii, optimisti, galagiosi, infometati de libertatea si cultura franceza, uimiti de independenta femeii franceze, inevitabil indragostindu-se de una dintre ele ca, mai apoi, cind descopera ca femeia visurilor lui e o infidela scandaloasa, sa inceapa demitizarea generala, retragerea sociala, izolarea in mijlocul comunitatii din care provine, cultivarea unei infatisari "ultranationaliste", usor de identificat, dezavuarea culturii, mincarii si bauturii franceze si, in final, casatoria cu o cinstita si sanatoasa imigranta spaniola, mama a copiilor lui Haha...fac lobby!