Divortat sau nu? (split)

Happy_in_TO spune:

Astazi este o vreme superba in Toronto. Am avut o ora lunch si m-am dus afara, mi-am luat o cafea pe drum si am intrat intr-un anticariat de pe Yonge Street. Am rasfoit citeva carti si apoi mi-a atras atentia o carte, am deschis-o si am citit. Parca mi-a vorbit mie direct cartea, am gasit in ea un eseu cu problema care ma macina de citeva zile, intrebarea daca este ok sa divortezi "asa usor". Am cumparat cartea (Something More scrisa de Sarah Ban Breathnach)si va pun si voua cele doua pagini, dar am sa le pun in engleza, ca nu am timp sa traduc. Sper sa fie ok.

"When we burry feelings, we also burry ourselves" Nathaniel Branden tells us in The Psychology of Self-Esteem. "It means we exist in a state of alienation. We rarely know it, but we are lonely for ourselves".
You know I am not talking about bad patches. You know I'm not talking about a rough year or two. I'm talking about having awarded someone else sole custody of your happiness years ago without even asking for visitation rights.

"How complicated life can get when morality, sexuality, reputation, commitment, pleasure, pain, good, and bad are all inexorably mixed together!" Alexandra Stoddard reminds us un her thought-provoking book Making Choices: The Joy of a Courageous Life.

"Marriage counsellors encourage people to work harder at the relationships" she writes. Sex therapists suggest certain strategies, tips, tricks and secrets. A lawyer is professionally obligated to try to get the married couple back together. There are certainly many instances in which relationships can be turned around through professional help. But when someone isn't right for you, for either basic or exceedingly complex and mysterious reasons, you can't force a reconciliation. The marriage could have deteriorated to such an extent that parting may be the only solution. If a couple chooses to stay together to share the mortgage payments, the food bill, the car - that's their choice but marriage of convenience will never bring joy. The couple becomes locked into a dreary life of not-so-quiet desperation. When you consider that you only have so much time to experience the joy that can be shared between two people who deeply love each other, you must choose wisely, even if it means making the decision of divorce".

This is awfully difficult to write, but I do believe with all my heart that marital indifference is so insidious, abusive and destructive to ourselves, out partners, our children (no matter what their age), and to Life itself that it seems to be nothing less than a crime against love because it brutalizes and bludgeons our better natures. Marital indifference is silent scream of despair that cries out for the release, forgiveness, restitution, and absolution of the confessional- not the church's, but the soul's.
Truth is the only thing that stands between broken hearts and Wholeness. And if the despair that brings as a daily disquiet between two people is ignored in private, it will grow in strength and intensity until it becomes a roar of rage that will not be denied until despair gives outward, palpable expression to its grief: alcoholism, accidents, affairs or heart attacks. When the silence becomes deafening and it's all over but the shouting, it should be all over.

Ask Spirit for Grace, guidance, clarity and peace. If you have and hold not, ask for help to hang on or let go. Ask for courage. Ask "can this marriage be saved?" Ask your heart if you should stay or leave. Ask to be shown how to leave with honour, integrity, and love. If you are meant to leave, you will be shown the path.

Happy_in_TO spune:

Acum stiu ca nu se vorbeste despre cazuri de abuz sau extreme, asa cum a fost cazul meu, dar va spun sincer ca nimeni din cei apropiati nu mi-a aprobat decizia de a divorta. Numai matusa mea, bunica mea si Vik au fost singurele care mi-au spus ca am luat o decizie buna.

Multa lume (acum ca ma gindesc, toti erau din Romania) mi-a spus ca l-am lasat cind a avut nevoie cel mai mult de mine, ca eu sint puternica si ar fi trebuit sa il scot din rahat, sa ii fiu alaturi, sa il fac sa se lase de droguri si sa redevina barbatul "de casa" care era inainte... Yeah, right. Eu trebuia sa fac toate astea, sa am gija si de copiii, sa muncesc full time, sa fiu superom ca sa fac pe cineva sa se lase de droguri! Da, si eu am fost acuzata ca am divortat prea usor!

Fiecare are limita lui de toleranta. Asa ca este gresit sa judecam de afara "prea usor" sau "prea repede" o decizie care depinde total de situatia acelui cuplu.

Acuzatiile ca am divortat prea usor si vina ca ar fi trebuit sa mai indur un pic si atunci poate nu s-ar mai intimplat ce s-a intimplat m-au urmarit multi ani. Si mi-au atirnat de suflet ca niste pietre de moara. Pina m-am eliberat.

conchita spune:

Happy, parca ai fi scris si pentru mine, cuvant cu cuvant. singura care a inteles si m-a sustinut a fost Mom, aka ex-soacra. care ramane Mom in continuare si care pare in continuare singura convinsa ca divortul e pe bune. in rest, toti cunoscutii, prietenii, nasii soniei, familia cred ca ne vom impaca, la fel ca Vikinga:-)), dat fiind faptul ca am format un cuplu ok inainte si in virtutea relatiei decente pe care o avem acum.

mi-a placut extrasul din carte, explica extraordinar de bine ce se intampla...

abdominabila

Happy_in_TO spune:

Pina la urma si topicul asta este o binecuvintare deghizata, Conchita

Nu ajunge cit ne studiem noi insine, cit ne chinuim pina ajungem la o decizie?... Ca apoi sa o luam de la capat, puse fata in fata cu judecata lumii?

Munca de Sisif, dom'le. Pentru ce??? Cui aduce vreun folos? Copiilor nostri? Cu ce? Ca ne macina si ne aduce in prag de depresie, ca nu putem functiona la radamentul nostru obisnuit, ca nu putem fi mame bune si femei mindre de noi, impacate cu deciziile noastre?

conchita spune:

ai dreptate, de aceea i-am oferit 5 stelute ancai - macar incearca sa (ne) inteleaga. eu o resimt drept o evolutie de la stadiul aruncatului cu sulita la tinta.

folosul...cred ca e al tuturor. gandesc ca aceia care judeca vad in judecat un obiect neinsufletit, un concept, o abstractiune fara sentimente, de unde teoriile multiple si neinsufletite, sfaturile sterile rupte de realitate. citeam pe undeva ca un criminal nu-si cheama victima pe nume, pentru ca atunci ar personaliza-o, i-ar da viata. or el vrea s-o pastreze in stadiul de obiect al fantasmelor sale, ca expresie de control absolut.

asa si cu discutia asta. insistentele subite ca nu e vorba despre nimeni de pe dc, ci despre altele, care-or fi alea, care divorteaza prea usor, nu stiu sa comunice, sunt egoiste, isterice, le place postura de victime (ding ding, suna alarma cuiva la faza asta? exact ce spuneam mai sus), vor sa spele vase in loc sa aiba sex - exact ca in exemplul dat in care victima e depersonalizata, e un X necunoscut, she-evil, papusa in care infigem ace, ca n-are inima, deci nu sufera. deci folosul e ca reactia ramane in permanenta centrata pe "eu" in raspunsuri, desi se solicita intens sa nu se raspunda asa. ca sa auda si generalizatorul ca hello, sunt aici, sunt o persoana, nu ma poti transforma in sacul de box conceptual pe care sa-ti versi tu toate frustrarile. eu nu sunt tu. si ma cheama cutarica, deci tine-ti acele pentru tine. asta e unul dintre foloase.

pentru noi? am avut parte de si mai rau, asa ca asta e doar un exercitiu de comunicare necesar cu instantele morale supreme si atotstiutoare. ma bucur ca ne cheama la bara macar, ar fi putut sa nu raspunda la salut sau sa ne trimita pe rug. :-))

abdominabila

vikinga spune:

normal ca pe linga iubitul lui si respectul ei tre sa mai fie o groaza de alte chestii pentru o relatie ideala. insa cred ca o casatorie, familie cu copii mai ales se termina cind una din conditii nu e implinita.poate iubitul din partea ei este evitat in povata asta biblica nu degeaba, nu ca nu ar trebui sa existe, eu nu am inteles asta. dar stim ca femeile iubesc uneori aiurea, pe cine nu trebuie, din iubire rabda multe, si apoi o femeie de iubeste si nu respecta aia se cheama mila. la barbati ar putea f bine sa se cheme atractie sexuala, nu stiu, glumesc si eu. si sa zicem cind o femeie i-a mai trecut din iubirea aia de la inceput, din tinerete, dupa ce a nascut si a cunoscut iubirea copiilor, chiar daca i s-a mai dus din iubirea/pasiunea pt barbat, de-l respecta va ramine demna in casnicie.insa un barbat cind nu-si mai iubeste nevasta cred ca gata s-a rupt filmul casniciei. e dus pe cimpii, nu-l mai tin nici copii, nimic. deci cind iubeste pe alta, nu cind s-a infierbintat o noapte, ca la ei is treburi diferite. aste, putem fi ori nu de acord, dar pina la urma asta e realitatea, suntem diferit construiti.iar cind iubeste un barbat, pai il deprinzi ce reguli ale casniciei doresti:), respect, dat cu matura, adus flori, masaj si ma rog fiecare ce doreste de la barbat de fel.de ex pe mine nu ma intereseaza ca sotul sa spele si sa dea cu matura, eu am alte asteptari si pe alea tre sa le faca f bine ca sa ma simt eu iubita, respectata, pretuita, fericita.decit cu el in bucatarie unde stiu ca are 2 miini stingi si ne-am incurca unul pe altul mai bine singura ca-s rapida si le stiu pe ale mele. ce rost are sa ne consumam timpul amindoi numai asa sa-l fac si pe el neaparat sa faca treburi casnice pt ca chipurile o femeie moderna neaparat tre sa se simta respectata cind invirte sotul sarmale. ba pardon, prefer sa fiu atunci nevasta traditionala si el sa fie sot traditional. ca f multe casnicii traditionale au rezistat cu amindoi fericiti. nu modernismul asta e cheia casniciei. cel putin nu in cazul nostru. pe mine ma lasa rece. cind eram insarcinata cu aldo mi se parea ca toate femeile is mai pupate pe burtica si mai masate decit mine, pe urma cind l-am vazut la prima baita a copilului cum tremura toate pe el sa nu-l piarda din miini, l-am insarcinat numai cu filmatul si facutul pozelor, gata mi-a fost calr cum stau lucrurile. si imi ziceam ca vai mie ia uite alti tati cum am vazut la fete pe DC is mai buni, fac aia fac aia. dar pe urma crescu aldo si mi-a intrat barbatul in rol de tata si mai si decit e la carte. pur si simplu cu bebelusii el nu se descurca ok insa cum a crescut l-a si luat peste tot dupa el. la birou, in port il invata toate alea marinaresti, ies pe mare chiar si pe ploaie si vint, il invata, ii explica, pe urma constructii de lego ametitoare amindoi nas in nas cu orele, isi iau seara telescopul si se uita cu orele dupa stele etc. eu nu am rabdarea pt nici una din chestiile insirate mai sus, le pot si eu face parte din ele, desigur, insa nu la fel de bine ca el.adica fiecare cu ale lui unde intr-adevar poate face respectiva activitate la maxim. nu-l pun de-al naibii sa schimbe pampersii letiziei numai asa ca-s feminista eu si tre sa impartim, tu un pampers eu un pampers cind il stiu ca i-ar lua de 5 ori timp mai mult. aaah ok, plec la sport ori la dr, atunci nu e nici o problema. plec cu fetele in we la shopping iar ok.si revenind la ce zicea casandra ca scrie-n biblie, nu vreau sa discut din punct de vedere crestin ca-s departe de asa ceva, insa interesant e ca de pe atunci erau sfaturi ce tineau de relatie:) ca sa zic asa. deci si pe atunci erau probleme de cuplu nu-s de vina miscarile feministe ori alte ideologii noi. doar moleseala asta a barbatului ca parca de prea multi auzi ca nu mai pot fi responsabili, li se face frica de greutati, lasa totul balta si fug cu ismenele-n vine dind vina pe neveste.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

anca74 spune:

conchita, va inteleg perfect fiindca am fost atatia ani in "stadiul" de femeie divortata. Cu tot ceea ce implica asta - reprosuri de la cunoscuti ca m-am grabit, ca mai trebuia sa vad ce se poate face; intors spatele de la "prieteni buni" fiindca, subit, nu mai aveam nimic in comun cu ei; priviri pline de dezgust de la colege maritate si bine merci, etc.
Ajunsesem cam ca tanti asta din clip: http://www.youtube.com/watch?v=_UOx6cNtOxg&NR=1 (de la minutul 2 in sus) numai ca nu vorbeam atat de colorat din motive ca stau prost cu vocabularul de cartier fiind plecata de copchila din tara. Amara, amara... Amaraciune cu carul!

Apropo, fac romanii niste filme super in ultima vreme. Al naibii de realiste!

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.

vikinga spune:

Anca dar pe bune 7 ani sa stai sa suferi din cauza unui divort? Abuzata de un nebun si fara copii? Eu zic ca tu ti-ai facut-o amara si singura. Si nu stiu dar am asa senzatia ca le cam iei la rost pe astea de indraznesc sa zica ia uite dom'le am avut si eu o zi buna, imi merge bine, is ok, mi-e bine. ca atunci ai si intervenit in subiect si tot repeti asta si acum cu cea viata amara amara amara si lucrucurile ce dor si dor si iar dor...Vad fete aici care dupa povesti mai grele si-au revenit mai repejor. Asta e o calitate!Pentru copii chiar tre sa fii iar acolo pe pozitii, nu-ti permiti sa stai sa plingi dupa un mascul ori dupa calitatea de nevasta ori dupa ce zice birfa.Happy am scris un mesaj mai lung, dar mai bine ca s-a dus, prea dureroase amintirile a ceea ce a fost atunci. Marea binecuvintare a ta e ca fetele tale mai au macar o mama si pot creste frumos. Ai fost la un pas sa fii si tu sub pamint. Am fost linga tine atunci si stiu prin ce-ai trecut. Daca mie mi s-a prut greu oare tie cum ti-a fost..offfVikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

Mik spune:

Happy,
Dar tin sa-ti spun ca dintre cei apropiati, cei foarte apropriati si care cunosteau foarte bine situatia te-au inteles !
(cei apropiati care nu stiau despre ce e vorba in propozitie nu cred ca avau dreptul la pareri transante.)

anca74 spune:

Mai, pentru mine a fost un shoc toata treaba cu divortul.
Sincer, traumatism mai mare ca ala nu am trait vreoodata.
Probabil eram destul de tanara si fara prea multa experienta de viata. Tot ce e posibil...
Ma gandesc ca la o varsta mai inaintata, sunt sanse sa te detasezi mai usor de toata mizeria aferenta.
Cu toate astea, chiar nu pot bagateliza perioada respectiva. Poate oi fi eu mai sensibila de fel.
Oricum, bine ca a fost atunci, si nu acum.

edit:
Te inseli daca crezi ca iau la rost pe cineva.
Fiecare din noi vorbeste prin prisma propriilor experiente si trairi. Din fericire, nu am avut copii cu respectivul. Poate din cauza asta mi-a luat mai mult timp sa-mi revin.
Se spune ca un divort se aseamana foarte mult cu perioada de doliu dupa o fiinta draga. La mine asa a fost, desi mi-am dat seama mult mai tarziu ca nu am plans dupa respectivul "dobitoc" atatia ani, ci dupa visele mele sfaramate de ceea ce ar fi putut sa fie. Mi-a luat doar foarte mult timp sa inteleg ca nu ar fi putut sa fie nimic bun sau frumos cu el.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.