Se teme sa ramana singura
Se teme sa ramana singura | Autor: truli-luli
Am o fetita de 4 ani jumate care se teme foarte tare sa ramana singura in casa. Asta e varianata scurta si foarte concentrata, mai pe larg este cam asa: Ana se teme sa ramana singura in casa, fara un adult, chiar daca asta inseamna cele 30 de secunde cat merg sa descui poarta dimineata sau 3 minute cat merg sa dau la pisica de mancare. De fapt trebuie neaprat sa ma aiba in raza ei vizuala atunci cand simte nevoia. Uneori daca merg la baie ma pazeste langa usa pana ies. Precizez ca nu am plecat niciodata de acasa si sa o las singura.
Problema a aparut prima data in vara anului trecut. La momentul respectiv Ana mergea la o gradinita cu program prelungit. Ea nu doarme intotdeauna la pranz motiv pentru care intrebam mereu educatoarele daca a dormit sau au avut probleme si mereu primeam raspunsul "da, a dormit, sau da, a fost cuminte" asta pana cand Ana mi s-a plans ca una dintre frau (era o gradinita unde le predau limba germana)a inchis-o in baie. A doua zi am confruntat-o pe educatoare si mi-a raspuns, cu zambetul pe buze, ca doar a amentnintat-o ca face asta pt ca se tot foia si se tot cerea la baie ca sa nu adoarma. Eu banuiesc ca a si inchis-o pt ca am vazut cum s-a speriat Ana cand, la un moment dat, nu a putut sa deschida usa acasa pt a iesi din baie. I-am atras atentia educatoarei ca nu se face asa ceva si ca daca sunt probleme trebuie sa imi spuna mie nu sa aplice un asemenea tratament.
Pe Ana nu am mai dus-o la acea gradinita si i-am explicat si ei ca ce a facut frau nu a fost bine, ca nu avea dreptul sa faca asta iar ea sa imi spuna mie ori de cate ori are probleme. Partea cu teama de a ramane singura a aparut cam dupa episodul asta. Si nu e un moft, adica daca se joaca intr-o camera si la un moment dat ma cauta si nu da de mine in cateva secunde se sperie de-adevaratelea si plange, se panicheaza ca nu ma geseste. Asta se aplica nu doar cu mine ci cu orice adult din casa. Adica daca tatal ei ramane in casa eu pot sa plec, mai stramba din nas dar nu se sperie. Problema e cand nu ramane nici un adult cu ea. Vorbesc mereu de adulti pt ca mai am un baietel de un an jumate dar prezenta lui nu prezinta garantie pt ea. E nevoie de un adult.
De primul episod am trecut cu rabdare, adica ii explicam mereu unde mergeam atunci cand plecam intr-o alta camera (de genul, “eu merg in bucatarie sa gatesc”, uneori venea cu mine, alteori isi continua activitatea si venea mai tarziu sa ma verifice) iar cand trebuia sa ies din casa ii spuneam sa numere o data/de doua ori pana la zece pana ma intorceam, in fuctie de cat dura operatiunea pe care o aveam de facut afara. De multe ori venea pur si simplu cu mine iar cand nu, ii spuneam ca pana termina de numarat eu ma intorc si mereu m-am tinut de cuvant. Tin tare mult la lucrul asta. Ei si asa a fost mai bine, adica ieseam din casa, ii spuneam ca ma intorc pana numara ea pana la….x iar cand ma intorceam era linistita si imi spunea vesela ca nici nu a mai numarat. Dar pana a ajunge la faza asta a durat vreo 2 luni.
Dar din decembrie am luat-o de la capat. Aceeasi poveste, trebuie sa stie unde sunt, daca nu ma vede se sperie repede si plange. Repet, asta in conditiile in care eu nu plec sa o las singura in casa mai mult de 5 min cat mai dau la gaini sau la pisici sau incui/descui poarta. Am luat-o de la capat cu explicatiile, cu numaratul, cu rabdarea…. Problema nu e asta ci faptul ca nu inteleg ce anume declansaza temerile astea . Adica in prima faza m-am gandit ca are legatura cu episodul de la gradinita veche dar acum nu mai e cazul. La noua gradi ii merge excelent, e tare vesela, activa, invata multe lucruri, e receptiva, o indrageste mult pe educatoare…
Cand o intreb de ce se sperie nu stie sa imi spuna. O intreb daca ea crede ca se intampla ceva rau in lipsa mea si spune ca da dar nu stie sa imi spuna ce anume.
Daca mai sunt mamici care au trecut prin asa ceva v-as fi recunoscatoare daca mi-ati spune si mie cum ati depasit aceste momente si ce le-au declansat. De fapt , mamici sau nu, va astept cu sfaturi pt ca vreau foarte mult sa imi inteleg copilul si asa sa pot sa il ajut mai bine.
Imi cer scuze daca am incarcat postul cu amanunte nerelevante dar m-am gandit ca vazand tabloul mai de ansamblu va puteti forma mai usor o parere.
Multumesc
Raspunsuri
szivarvany spune:
Cred ca doar cu rabdare poti rezolva. Si sa faci asa cum iti cere ea: sa fii mereu vizibila pt ea.
La noi nu au fost probleme, fi`mea avea o lantera si niciodata nu i-a fost frica pe intuneric.
Pana acu` 2 luni cand colegul ei de joaca i-a spus ca el are o fantoma in camera. Din acea clipa fi`mea nu s-a mai deplasat fara mine prin casa.
Pana acu` cateva seri cand mi-a spus ca nu ii mai este frica si merge singura la baie 
La fel facea si cu dadaca, ea o acompania peste tot. I-am explicat fiecare ca nu sunt fantome, ca nu exista, etc. I-a trecut cand s-a convins singura ca daca suntem in camera alaturata o auzim si ne aude, nu trebuie sa o pazim la pipi 
Sa nu mai spun ca nu a funcionat nimic: nici sa inchida ea usa la intrare, sa verifice geamurile, sa stie ca al nostru catel latra si cand i se pare ca circula cineva in scara blocului. Nimic.
A fost tare smechera sa ne cheme sa auzim ce pipi lung face nu ne mai chema sa nu-i fie teama 
I-a trecut de la sine.
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
truli-luli spune:
Multumesc mult pt raspuns. Intr-adevar asta fac si acum, repet "tratamentul" de data trecuta: explicatii, o anunt de cate ori ies din camera, ii arat ca nu plec din casa, ii explic cu rabdare.... Ce m-a ingrijorat de fapt a fost revenirea acestui episod. Adica am crezut ca am rezolvat problema data trecuta si ma gandeam ca poate de fapt nu am inteles eu corect ce s-a intamplat si de asta a revenit problema.
poze Ana si Victor
varsta Anei
rrox3 spune:
Truli-luli in primul rand, cred ca ai procedat foarte bine pana acum si tot asa trebuie sa continui In al doilea rand, ceva s-a intamplat in decembrie si a speriat-o din nou. Ceva nu atat de grav ca prima data, dar suficient ca s-o faca sa regreseze cu increderea. Ar fi bine sa afli ce anume.
Cred ca ar folosi foarte mult jocul de rol. Copii nu stiu intotdeauna sa-ti spuna de ce le este frica, dar din joaca lor poti afla multe. Jucati-va de-a gradinita. Ea poate fi educatoarea si tu fetita. Poti sa faci nazuri la dormit si sa ceri mereu sa mergi la baie. Vei vedea exact ce a facut frau atunci... Jucati-va de-a mama si fetita. Ea fiind mama si tu fetita speriata sa ramana singura. Vezi ce spune. Sau jucati-va folosind papusi pe post de copii si mamici.
In rest, fii acolo pentru ea cat timp are nevoie. Teama va trece daca nu este intretinuta de ceva din prezent. Si va trece si mai bine daca reuseste prin joaca sa o scoata la iveala. Sa o puna la incercare, sa-i gaseasca rezolvari.
Numai bine
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
truli-luli spune:
Rrox multumesc pt ideea cu rolurile. la asta nu m-am gandit si mi se pare o idee foarte buna. Chiar as vrea sa aflu ce anume o sperie asa.
poze Ana si Victor
varsta Anei
Laura25 spune:
Eu cred ca e bine sa ii cladesti increderea cu rabdare si sa astepti sa treaca. Si ai mei au temeri de astea. Nu intra intr-o camera daca e stinsa lumina, daca plec din camera unde sunt ei, stau doar daca sunt prinsi de o activitate. Daca nu, vin dupa mine sau ma striga sa stau cu ei. Cred ca e o perioada specifica si varstei. Citim tot felul de povesti, se uita la poze de prin reviste, la desene animate (chiar si cele frumoase Disney, povestile cu Barbie, etc au cate scena / o fantoma, un persoanj mai inspaimantator) si imaginatia lor lucreaza.
Bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
truli-luli spune:
Multumesc Laura si salutari strumfilor colegi de scutecele. Adevarul e ca si in cele mai pasnice desene trebuie sa fie si un personaj negativ tocmai pt a-l evidentia prin contrast pe cel bun si nu stii cat de puternic percepe fiecare copil ceea ce se intampla in povesti. S-ar putea si de aici sa se traga starile ei. Eu ma temeam sa nu fie vreo problema de care eu sa nu stiu si care sa fi ramas nerezolvata de atunci. Ceva de genul ca eu am tratat simptomele dar nu am rezolvat cauza. Asa cum am mai spus nu reactia in sine ma ingrijoreaza ci repetarea ei.
Eu o sa continui cu munca de lamurire si cu rabdarea, o sa incerc si jocul pe roluri si sper sa dam de cap situatiei.
poze Ana si Victor
varsta Anei
happiness spune:
Fiica mea abia la 7 ani si 5 luni a fost pregatita sa stea singura in casa.Pana sa inceapa scoala,am lasat-o o data doar singura,10 minute,cat am cumparat ceva la magazinul de jos,si desi ea singurica alesese sa ramana acasa,am gasit-o plangand,cu geamul deschis si am zis ca gata,pana aici,nu pot risca asa ceva.Cand a inceput scoala,s-a schimbat ceva in sufletelul ei,a invatat sa aiba incredere in ea,nu ii mai este frica.Ramane singura doar o ora,pana vine bunica ei de la serviciu,si se uita la desene sau deseneaza,cumintica.E doar o perioada,trece cu rabdare si noroc si oricum eu zic ca nu trebuie copilul sa stea foarte mult timp singur.1-2 ore e ok,in caz de necesitate,dar eu si dupa 10 minute ma gandesc ce face ,cum se descurca,mai ales ca uneori isi si scrie ca sa nu mai aiba treaba dupa-masa.Cred ca la 4 ani fetita ta e inca foarte micuta,nu o grabi,va renunta la plans cand va fi ea pregatita.
mina spune:
Cami, doar cu rabdare depasiti momentul. Poti s-o mai tragi de limba de ce face asa, ce simte, dar cu delicatete si pe ocolite, ca se prea poate ca tocmai fiindca tu vrei foarte tare sa afli, ea sa nu vrea sa spuna.
Si Matei a avut o perioada dintr-asta dar n-am reusit sa aflu motivul. Sunt convinsa ca nu era ceva de la gradi, fiindca doamnele au fost cele care mi-au semnalat ca el nu vrea sa stea in clasa daca nu e una dintre ele acolo. Insa era in perioada sarbatorilor, cand pregateau serbarile si doamna lui mai pleca pe la alte grupe pentru limba germana si seara imi spunea ce dor i-a fost de ea si cum, atunci cand pleaca, ii vine sa planga de ciuda ca nu stie cat de repede se intoarce.
In casa....ce sa zic, in apartament cu 2 camere e clar ca e obisnuit sa stie in orice moment unde e adultul asa ca...nu pot sa evaluez.
Eu am rezolvat cu el discutand acest subiect: ce crede, ce simte, cum il apuca plansul atunci cand pleaca doamna, etc. La noi metoda asta merge, ajunsesem ca la terapie, in fiecare seara, inainte sa adoarma, imi mai spunea cum a fost. Dar asta din proprie intiativa, ca eu daca nu se vaita explicit nu-i aduceam aminte.
Singur l-am mai lasat 5-10 min cat am facut eu dush - dar asta nu se pune ca in orice moment putea sa bata in usa sa vorbim - 2-3 min cat am dus gunoiul si cel mai aventuros cam 5-7 min cat am mers pana jos sa preiau cutia cu pizza.
Oricum ideea este sa nu o ignori ca poate trece, sa nu minimalizezi fobia ei, sa o iei foarte in serios ca numai asa va capata increderea de a discuta cu tine despre ce se intampla.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
www.tocanadecuvinte.blogspot.com" target="_blank">TocanaDeCuvinte
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
Laura25 spune:
mina, noi ne confruntam cu problema 'nu pleca / vin cu tine / stai aici cu mine' in ap.cu 2 camere. Rares daca se duce la baie sa faca pipi, ma pune sa stau pe hol si arunca din cand in cand privirea sa vada daca sunt acolo.
Bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
mina spune:
Of, Laura, deci se poate. Bine, acuma daca ma gandesc bine si-al meu are momente cand dupa ce ma bag la dush, in nici 2 minute cioc cioc la usa "cat mai aaaaaai? ".
Eu ma gandesc si altfel: in vremurile de azi copiii nu mai sunt crescuti ca acum 50 ani, stai in patutu tau ca esti mic. Inca din primele saptamani beneficiaza de grija si atentia permanenta a mamei si, chiar in conditiile in care te intorci mai din vreme la serviciu, gasesti o solutie sa beneficieze de aceeasi grija. Asa ca, pe undeva, este normal sa fie obisnuiti cu noi permanent langa ei la modul asta.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
www.tocanadecuvinte.blogspot.com" target="_blank">TocanaDeCuvinte
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it