LMA!!!Ghiocei de Marti-Aprile 2009**165***
Raspunsuri - Pagina 9
chatonel spune:
ILinca, un milion de 
pentru Manole si pt tine, offff
Famille Dragoon cu 
Izia, 23 mars 2009
Toulouse, la ville rose
mireal spune:
interesanta discutie cu cresterea copiluluicred ca foarte multe lucruri le vom hatari la momentul respectiv in functie de copileu de exemplu am vrut sa fac liceul de arta, mama nu m-a lasat ca artistii nu castiga bine, am facut economic, facultatea la fel,am lucrat 3 ani in contabilitate si nu mi-a placut.m-am hotarat sa-mi schimb meseria chiar daca am luat-o de la capat.ideea era ca e bine sa hotarasca si copilul nu doar parintii.imi aduc aminte ca mama mereu ma mirosea sa vada daca fumez,ma mai prosteam din cand in cand...in schimb tata mi-a zis ca daca imi place sa fumez pot fuma cu el ca nu imi interzice, probabil de aceea nu m-am apucat serios de fumat, nu era un lucru interzis.copii in general sunt atrasi de lucrurile pe care nu au voie sa le faca, e bine sa-i sfatuim cum putem dar sa ii lasam sa faca din cand in cand si ce isi doresc(nu lucruri interzise)
denisamada spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui chatonel
ce ideee ai si tu, sa intri pe-acolo :)) au uitat sa puna la zi meniurile derulante. Noi intram mai simplu, pe "toate forumurile", aci, mai jos, in mijlocu paginii si apoi ai chenar cu fiecare forum in parte... si tot pe la mijloc  e si 365 de zile. |
Io intru cu "restore session", nici nu stiam ca ne-am mutat pana nu ati zis voi.
Nu mai stiu cine avea bradutz de Craciun de la ikea (Bianca, parca?) si ma intreba "ce mai face" al meu. Al meu e bine sanatos, nu l-am plantat inca... nici nu m-am hotarat daca sa il plantez anul asta sau primavara viitoare.. am inteles ca as putea sa il mai tin un an...
Ma duc sa mai citesc ce-ati mai scris intre timp, ca noi am lipsit azi, am fost la shopping...
Denisa-Madalina
fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )
mireal spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Monnvas Nu poci pentru ca sa nu ma bag in seama...1 - natura vs fitze. Io m-am nascut la bloc si-s copil de asfalt. Am mai petrecut eu niste vacante la tara, dar nu m-au prins asa de tare incat sa-mi doresc o viatza mai... aproape de natura. Cand ne-am mutat io am vrut un apartament pe o strada plina de betoane din cauza confortului exterior. Soztul un apartament mai putin confortabil, dar intr-o oaza de verdeata. A ramas ca el si eu nici azi nu-s impacata cu alegerea asta. Adica gust natura, dar nu aia salbatica-salbatica si... in doze mici. Fara noroi pe ghete. Si nu inseamna automat ca-s malleritza sau ca nu stiu sa ma bucur de viatza. E adevarat ca nebuni ca mine sunt in stare sa sustina eutanasierea comunitarilor.Nu ma intereseaza daca va fuma sau isi va petrece noptile in cluburi, ci ma intereseaza sa aiba un suflet curat, sa poata empatiza cu altii, sa fie un om de cuvant... Restul sunt detalii.Anturajul va avea, sunt sigura, o influenta nefasta. Tin minte cand eram in generala am pierdut aproape 1 an uitandu-ma la cartoon network, abia ajunsese si la noi si toti colegii numai despre asta vorbeau. Ce-mi doresc, in perioada asta, e sa imi spuna ce face, sa putem vorbi,sa putem analiza impreuna. Eu voi incerca mereu sa ii ofer alternative, dar daca va prefera o seara la mall cu niste fitzosi in loc de o seara la teatru cu mine, fine, n-are decat. Vreau doar sa ma asigur ca tot acasa se va intoarce si ca ne povesteste ce a facut si viceversa. O sa-mi fie greu sa accept ca pe copilul meu nu-l intereseaza scoala, de vreme ce mami a fost cam toci, ca prefera sa butoneze calculatorul in loc sa citeasca, dar asta va fi lumea lui. Important e sa nu se rupa complet de lumea mea. Asta e tot ce-mi doresc, nu sa fie intr-un fel sau in altul (desi am si eu proiectiile si sperantele mele), ci sa comunice cu mine.Monica mami de  cu motoras CRISTIAN (7.03.2009) |
chatonel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ayla21 Chatonel, stiu ca ma iubesti (si eu te iubesc) si empatizezi cu mine, am citit postarea din acel bolg, si da-mi voie, fara sa vreau sa te supar, sa iti spun ca gresesti. Am citit abia acum, deci nu are legatura cu ce simt eu, postarea este de azi, iar ce am scris eu este din urma cu 1-2 zile. Dar ce vreau in mod special sa iti spun, tie, si cui doreste sa citeasca, este ca, daca ai fi citit postarea incercand sa intelegi ce a vrut sa trasmita autoarea, este poate pt voi ca a doua sansa. Ok, nu ma poate intelege nimeni, pt ca nimeni (mai putin Magdy) de aici nu a trait viata mea, si de aceea ce scriu eu este poate incompatibil cu un smal talk pe forum, dar acest articol a venit, cumva, ca a doua sansa. Pt mine a fost, cum sa spun, pozitiv, la fel cum a fost, desi dureros, pozitiv acel articol din ziar despre parintii care-si plang unul din tripleti, desi mai au acasa doi copii (mama care este de asemenea inscrisa pe forum DC). La fel cum Camy Pus m-a ajutat intr-un fel sa inteleg ca ceea ce simt eu e absolut normal sa simt, si simt toti parintii care isi pierd copiii. Chiar daca ieri m-am concentrat doar pe ce vroiam eu sa raspund, nu am ignorat nici unul din rasunsuri, si am inteles ce ai vrut sa spui tu, am inteles si incurajarile tale, doar ca ceea ce mi-e mi-a lipsit in acest an nu au fost incurajarile celor de pe margine. Ci mi-a lipsit umarul pe care sa plang, mi-au lipsit bratele care sa ma tina si sa ma lasa sa plang, spunandu-mi nu ca viata merge mai departe, ci ca da, e ok sa plang, sa plang pana pleaca durerea. Toti mi-au spus ca viata merge inainte, dar nimeni nu mi-a spus CUM sa o fac sa mearga. Si am incercat in fel si chip, pana am epuizat toate metodele. Am vrut sa raspund si la acel subiect, dar nu as vrea sa crezi ca tu ai dorit sa ma protejezi, si eu, ingrata, nu inteleg intentia ta. Ba da, am inteles-o perfect. La fel cum am inteles foarte bine si articolul. Nu, poate nu este corect "Nici un parinte nu ar trebui sa supravietuiasca mortii copilului", ci este atat de nedrept ca un copil moare inaintea parintelui. Din pacate, parintii supravietuiesc mortii copilului, dar nu prea isi continua viata, ci...doar supravietuiesc. Iar in privinta mea, acesta este lucrul pe care nu il inteleg cei mai multi, nici macar aici in club. Imi doresc din tot sufletul sa intelegi exact ce am vrut eu sa trasmit. Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video |
Iubita, de inteles ce scrii (si vrei sa transmiti), inteleg. Si se poate sa ai dreptate, sa spui ca gresesc
Prefer asa, decit sa nu gresesc si sa te doboare articlolul ala- pe care, recunosc, nici nu l-am citit, am rasfoit doar dupa ce o persoana a zis ca e scris "la mina a doua", daca pot spune asa, adica nu e cineva care a trait o pierdere ca cea despre care vorbeste.Prima propozitie, cea pe care am subliniat-o m-a socat. Si mi-a fost teama ca pe tine te va durea mai tare decit am perceput-o eu. Pentru ca, adevarat, eu mi-am pus problema "ce as face" daca s-ar intimpla vreo nenorocire. Si stiu ca as da tot, dar tot ce am: sa fie scump, sa fie drag, sa fie dureros, sa fie orice, dar sa nu se atinga de fetita mea ... Si stiu ca si tu, daca ai fi avut posibilitatea, ai fi dat orice ca sa faci schimb de roluri cu Alma. Dar nu ai avut-o. Si, poate, pe undeva te simti vinovata ca tu "mergi inainte", chiar tirindu-te, dar ea nu.
De-asta am fost asa de prompta in privinta acestei "publicitati".
Famille Dragoon cu
Izia, 23 mars 2009Toulouse, la ville rose
Nikoleta20 spune:
chato,ma bucur ca ti-au placut ghioceii...cu urmatorul transport promit ca iti trimit si cocoshul
...pe care il detest...
ayla
ilinca...fata ta se face mai frumoasa pe zi ce trece...
imi pare tare rau pt Manu,si imi pare si mai rau ca nu te pot ajuta in nici un fel...desi asa amcrezut si sperat...
info alea nu le pot scrie acum,pt ca e mult de transcris...numa k un medic a spus k rapid e un truc din camara...maainile se ung cu un varf de lingurita de margarina...si se maseaza pana nu mai sunt unsuroase...
e din carte noua trucul...nu din alea babesti
Nikoleta20 spune:
ink ceva si fug caci e cam mariutul meu...cred k ii e 
k l-am avut vre-o ora prin curte...
ayla,intra pe okazii.ro si da cautare la templates...o sa gasesti ft multe acolo...si stiu ca iti plac...sunt peste 300.
poop
chatonel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Galushca Tufete, de ce sunt fitzele asa de importante? E normal sa le aiba la adolescenta. Daca omuletul nu creste in casa numai cu oameni superficiali si marginiti, va pricepe ca nu-s esentiale. In plus, un pic de cohetarie n-a omorat pe nimeni. Eu traiesc intr-o tara cat un judet in care toti oamenii se imbraca in culori inchise, adolescentii poarta blugi slim si li se pare ca sunt revoltator de sexi, cei mai bogati oameni (adica cei in varsta) se mai dau in petic cu Burberry's din cap pana in picioare... Sunt putin spus austeri si asa le sade bine protestantilor luxemburghezi. Credeti ca aici adolescentii sunt de mai buna calitate decat ai nostri? Beau foarte mult, se drogheaza, sex nu cred ca fac prea mult ca nu prea sunt genul care relationeaza. Mie-mi plac si ai nostri, cel putin sunt si fete care stiu sa se imbrace si care s-au epilat si si-au facut unghiile cel putin o data pana la 18 ani. Fitele vin si trec, la fel ca durerile cand le ies dintii. Doar si noi ne complimentam una pe alta pentru maruntisuri dragute. Vanitatea e o parte a vietii sau un pacat de moarte? Ma gandesc ca poate temerile noastre vin din alta parte. Ne simtim in competitie cu adolescentii? Ne e frica sa-i vedem crescand, ca ne judeca pentru deciziile pe care le-am luat pentru ei? Ca trebuie sa le cedam locul in lumina reflectorului?  |
LOL galusca :) hai ca m-a luat risul cu lumina reflectoarelor! Pai abia astept sa-mi ia fie-mea bijuteriile si toacele la purtat, daca o vrea... c-o zice ca-s demodata
Vanitatea nu e pacat de moarte, decit daca e impinsa la extrem. Ce vroiau fetele sa spuna e ca nu vrem copii superficiali, care sa fie atrasi doar de "cum sa ma dau mare" sau "cum sa ma dau mai rotund ca pretenul " etc.
Asa cum au spus o multime de fete, visam nu copilul ideal, dar copilul care sa fie fericit, iar fericirea nu vine cu toate avutiile de pe lume, daca "lumea interioara" sau sufletul nu este bogat.
Vrem sa avem copii sensibili, dar nu foarte, ca trebuie sa stie/ sa poata sa intimpine greutatile vietii, sa avem copii destepti, cultivati, cuminti si ascultatori, si in acelasi timp, sa aiba si timp/chef/gustul de a trai viata din plin... si, sa nu uitam, sa aiba valorile noastre: sa fie respectuosi, sa iubeasca viata de familie, sa nu fie lenesi (decit umpic) etc
Famille Dragoon cu
Izia, 23 mars 2009Toulouse, la ville rose
Ayla21 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Ca veni vorba de destainuiri, eu pana la ora asta aproape numai intr-un plans am tinut-o. Dupa ce a adormit Sophiphi de pranz l-am scos pe Manolica sa-l mangaie si pe el razele soarelui. Si ma uitam la el cum se plimba lent cu trupul lui numai oase ascutite si plangeam ca o nebuna, gandindu-ma cat de fericita m-a facut 9 ani si acum, la crepusculul vietii, e asa de neajutorat si totusi la fel de copil inocent ca atunci cand era pui. S-a plimbat destul de mult, pana a vomat (mereu vomeaza dupa miscare) si n-a mai putut urca sus. Am stat cu el la scara vreun sfert de ora sa se odihneasca...a urcat cu chiu cu vai, culcandu-se la fiecare etaj...s-a impiedicat, i s-au inmuiat picioarele si a cazut in bot...plangeam intr-una pe scari si imi treceau si ganduri gen:"oare Phiphi o sa-i simta lipsa prin casa? O sa-si dea seama ca nu mai e? Ea,care era toata un chiot si-un tropait in orice colt al casei il vedea..." Ma retrag, ca nu mai vad nimic la calc. mami de Sophia-Diana (Sophiphi) 9luni |
Ilinca, io-s in "butoiul cu melancolie" de o saptamana, o fi justificabil, dar io am plans citind ce-ai scris.
Si-as vrea sa-ti spun...si sper sa nu para insensibil. Ca de multe ori, fiind eu cea care citea si trebuia sa scrie o incurajare, am simtit ce trebuie sa fi simtit voi, cand nu stiati ce ati putea sa-mi scrieti.
Vroiam sa spun, daca-mi permiti, vazand ultimele poze, cu Sophia si Manole, cum se uita ea la Manole, si Manole la Sophiphi...parca e un bunicut cu nepotica lui. Am avut impresia ca Manole, ca un batran intelept, o priveste cu blandete, si cu bucuria ca trait sa o cunoasca, sa faca parte din viata ei, si, acum, batran si bolnav, stiind ca va muri curand, se simte implinit. Eu sunt convinsa ca a fost alintat si iubit si a simtit toate astea alaturi de voi. Si mai stiu ca animalele simt cand li se apropie sfarsitul, stiu din copilarie de cainele meu, cu care am crescut la bunica in curte, cand i-a fost sfarsitul, a plecat de acasa, s-a dus la marginea padurii si a murit singur la umbra copacului unde faceam popas cu bunicul cand mergeam in padure (bunicul avea stupi de albine intr-o poienita).
Iarta-ma daca am scris ceva nepotrivit.
Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video
Ayla21 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui chatonel Iubita, de inteles ce scrii (si vrei sa transmiti), inteleg. Si se poate sa ai dreptate, sa spui ca gresesc Prefer asa, decit sa nu gresesc si sa te doboare articlolul ala- pe care, recunosc, nici nu l-am citit, am rasfoit doar dupa ce o persoana a zis ca e scris "la mina a doua", daca pot spune asa, adica nu e cineva care a trait o pierdere ca cea despre care vorbeste.Prima propozitie, cea pe care am subliniat-o m-a socat. Si mi-a fost teama ca pe tine te va durea mai tare decit am perceput-o eu. Pentru ca, adevarat, eu mi-am pus problema "ce as face" daca s-ar intimpla vreo nenorocire. Si stiu ca as da tot, dar tot ce am: sa fie scump, sa fie drag, sa fie dureros, sa fie orice, dar sa nu se atinga de fetita mea ... Si stiu ca si tu, daca ai fi avut posibilitatea, ai fi dat orice ca sa faci schimb de roluri cu Alma. Dar nu ai avut-o. Si, poate, pe undeva te simti vinovata ca tu "mergi inainte", chiar tirindu-te, dar ea nu. De-asta am fost asa de prompta in privinta acestei "publicitati". Famille Dragoon cu Izia, 23 mars 2009Toulouse, la ville rose |
Chatonel, cu publicitatea, ai dreptate, numai ca DC-ul nu filtreaza ce publica, iar acest subiect nu e unul care sa apara chiar atat de public, "bagat pe gat" as spune.
Dar, daca mai timp si dispozitie, si vrei tu, bineinteles, poti sa il citesti. Este intr-adevar o descriere, nu o destainuire, dar este ceva ce multi nu ar putea reda. Mie mi-a placut, eu iti multumesc pt ca mi-ai dat link sa citesc, pt ca nu as fi stiut sa citesc in josul paginii, neavand dispozitie...recunosc, nu citesc prea des postarile de pe blogurile publicitare.
Prima propozitie, si cea care se pare ca a socat mai multe persoane, este, cred eu, o neintelegere. O greseala de exprimare, de interpretare. Dovada este chiar restul articolului.
"Nici un parinte nu ar trebui sa supravietuiasca mortii copilului." in sensul ca fiind "cea mai grea lovitura pe care o poate primi un om", nici un parinte nu ar trebui sa traiasca asa ceva, in sensul de a trece prin asa ceva. Nu e corect ca un parinte sa treaca prin moartea copilului lui. Asa ar trebui scris de cineva din afara. Dar ca parinte de inger, pot spune, in dreptul meu, ca mi se pare nedrept chiar sa continui sa traiesti cand copilul a murit. As fi ales fara sa gandesc, fara sa respir macar, sa mor in locul ei, daca as fi putut alege. Cred ca fiecare parinte si-ar da oricand viata pt copilul lui.
Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video