LMA!!!Ghiocei de Marti-Aprile 2009**165***

Nikoleta20 spune:

info importante le scriu mai tarziu putin este vb despre tratamente pt maini crapate...am gasit in cartea "medicii va recomanda"...dar intre timp s-a trezit mario...ii dau sa pape si apoi vad eu daca reusesc sa il ecvacuez pe Mihai de la pc sa va dau informatiile.
si revin

Gianina34 spune:

ilinco - am admirat o sophiphica absolut superba... insa am o obiectiune (daca imi este permis) : cu ce ai asortat draga clamita din parul fetei? cu scaunul de masa? nu stiai ca trebuie asortata cu sosetelele
am glumit

pupacim dulcetica si tinem pumnii lui manole


Gianina - mami de bebelusa Andreea - 13 aprilie 2009
avem 10 luni

Ayla21 spune:

Anca, stiu, faptul ca universul meu este foarte ingust, si limitat, cel mai mult la casa-copil-sot, si voi, si prea putin cu cei care ne-au fost si ne-au ramas prieteni, este o problema. Alex a reusit foarte mult sa se detaseze de tot pt ca universul lui este foarte larg, munca, oamenii cu care intra in contact foarte mult, ocuparea timpului cu ceva. Stiu aceste lucruri si ma gandesc des la ele, in asteptarea primaverii. Uite, ce nu intelegeti voi, este ca, desi Luana are un an, ca prematur, probleme nu se incheie aici. Am pus odata poze sa vedeti cum arata numai daca o scot afara cu masina, sau o tin de manuta si ne plimbam 10 minute, Si nu la minus nu stiu cate grade, ci la temperaturi rezonabile. Noi folosim mereu crema de fata, altfel cred ca facea si ea solzi de crocodil, cum se palngeau fetele ca le crapa mainile. Desi nu mai are de multe luni pielea fina si trasparenta ca dupa nastere, daca iti amintesti din poze, prin care se vedeau fiecare firicel de vena, inca e sensibila. Dupa ce o scot afara, se invineteste, cand intra in casa e mereu rosie ca focul, zici ca are alergie. Naucul. Desi nu face viroze, daca sta afara apoi are nasul infundat cel putin 2 nopti, nu poate dormi ca nu poate respira, nu face muci, nu face febra, dar nu poate respira (e si ceva genetic la ei). M-am saturat de aerius, dexametazona si mai nou ser efedrinat, doar pt ca indraznim si noi sa ne plimbam in ianuarie 10 minute. A doua problema e ca am incetat sa-l duc pe Claudiu la gradinita pe perioada virozelor, dar mai ales de teama gripei porcine. Chiar cu vaccinuri si tratamente de imunizare, se imbolnaveste, si nu numai atat. Ceea ce cred ca se intampla si cu copilasii Bogdanei. Aduce acasa virusii, iar Luana ca prematur, are clar o sensibilitate crescuta. cand a facut si ea viroza facea pauze de respiratii, am ajuns cu ea la urgenta in pediatrie pt ca tusea si nu tragea inapoi aer in piept si se invinetea. Pai de-asta imi trebuiau? Deci posibilitatile mele sa ies si cat ar iesi o mama in concediu de cresterea copilului la plimbare sunt inca reduse. Astept primavara, de la 1 martie sigur il duc pe Clau inapoi la gradinita, si timpul va fi mai cald, si ne va permite sa iesim la plimbare. Nu am cu cine lasa copiii pt ca nu am incredere sa o las pe Luana cu altcineva decat cu tati ei si mama mea. Daca mama mea ar sta cu noi in oras, sigur ar fi viata mea mult mai usoara.
M-am gandit de multe ori la inca o facultate, pt ca imi place, si pt ca as avea unde, dar e ceva de care, daca ma apuc, sa stiu sigur ca ma tin. As avea unde sa ies, as avea unde sa am o viata sociala, dar atata timp cat copiii, si mai ales Luana au inca nevoie de mine, nu pot, nu pot pt ca nu am alta posibilitate si pt ca nu-mi ofer alta posibilitate, pt ca o bona imi permit si as gasi, dar sa stiu eu ca pot pleca linistita sa-i las cu bona...nu pot. Si cand plec o ora doua si raman cu tati, abia astept sa ajung acasa. Mie, cum am zis, mi-ar prinde bine o bona tanara, pe care sa o car cu mine, eu sa am cat de cat lejeritate, dar copiii, supravegheati de ea, sa-mi fie cat mai aproape.
Si crede-ma, toate astea ar fi doar inca o modalitate de incercare de a masca, m-ar tine ocupata, obosita, m-ar distrage. Asta nu inseamna vindecare.



Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video

rodica2008 spune:

AYLA suntem alaturi de tine,stiu cat de greu iti este , stiu cat de greu este sa accepti ce s-a intamplat,lacrimile si durerea din sufletul tau o inteleg ,te sustin iti sunt alaturi si eu am trecut prin o situatie relativ asemanatoare si nu a trecut nici o zi fara sa ma gandesc la "el" fara sa imi imaginez cum ar fi fost daca el ar fi printre noi,etc.Poate in mesaj nu am folosit cuvintele potrivite pentru ca in asemenea situatii "nu imi gasesc cuvintele " dar sper sa intelegi esentza SUNT ALATURI DE TINE.

rodica2008 spune:

MIREAL aceeasi problema o avem si noi cu "baltoacele" cu "pietrele" dar mai ales cu tavalitul si zmiorcaitul cand il i-ei de la locul faptei . Eu ma intreb daca acum face spectacolul asta cand nu ii fac voile la 3 ani cred ca daca nu il ascult imi trage si o "mama de bataie" .
ANCA EU INTRU LA SUBIECTE ACTIVE,IAR IN JOSUL PAGINII IN DREAPTA JOS GASESTI ALEGE FOROM DAI CLICK SI GASESTI PRIMELE 365 DE ZILE....

simplyana_m spune:

Anca, sau fetele care mai sunt pe langa parcul moghioros, noi iesim la soare. Daca vreti sa ne intalnim careva cu careva, si daca puteti, noi suntem "la chilotei" cred ca pt vreo ora asa...

http://www.lucamic.blogspot.com/

rodica2008 spune:

Fetelor,dragutzelor, noi iesim a 2-a runda afara ,.

rodica2008 spune:

in oltenia country este foarte soare si putzini norisori!

Ayla21 spune:

Geanina, sper ca nu am indepartat pe nimeni trasformand discutiile de aici in alt ceva. Uite, stii cu ce, poate am gresit candva? Poate nu, poate am facut bine. Depinde din ce unghi privesti. Atunci cand Alma a murit, nu am vrut ca discutiile sa fie aici. Cineva mi-a creat un alt subiect in care as fi vrut sa fie locul acestor gen de discutii. De fapt eu nu am cerut niciodata acel subiect. Dar am cerut sa se scrie acolo, si nu aici. Am vrut doar sa...va protejez pe voi de aceste gen de discutii, de emotii, de ganduri.
Eu am cont de aproape 3 ani pe forum, dar tarziu am prins "gustul" forumului. Sotul meu este membru mai vechi decat mine, el mi-a creat cont, el a cerut activarea lui, tot el mi-a ales acest nick-name. Ei da, pe forum se discuta mult, dar mult-mult mai multe intimitati decat am discutat noi vreodata aici. Cred ca pisigri stie cel mai bine, poate Ilinca, fete pe care le regasem si la alte subforumuri.
In fata, sau ma rog, in spatele ecranului, in cuvinte scrise, nu rostite, omul poate sa-si dezvaluie altfel sufletul. O spun sigura de ceea ce spun, pt ca eu mi-am cunoscut sotul pe net, si am descoperit in el ceea ce probabil nu as fi descoperit din prima, real. Acel ceva care dispare fata-in-fata.
Ce as putea spune despre prietenii care ii am? sau care nu-i am? Atunci cand am plecat de acasa, din lumea mea, in lumea lui, am lasat si prietenii acolo. In schimb am incercat sa ma integrez in lumea lui. Si, desi prietenii mei l-au acceptat si admirat, unii dintre prietenii lui au fost foarte sceptici. Se intelege de ce. Deci cei mai multi dintre putinii nostri prieteni, ne sunt prieteni comuni. Eu nu voi putea plange niciodata pe umarul cuiva care m-a adoptat ca sotie a prietenului lor. Poate ca singura mea prietena, exclusiv a mea, este mama baietelului cu care se joaca Luana, pt ca ea nu are sot, incat sa fie prietenul sotului meu. Nici macar lumea forumului nu este exlusiva a mea. Unele din informatiile pe care le-am scris au fost citite, unele au ajuns la el pe alte cale, decat, deschis forum, citit subiect. Eu nu-mi pot expune unele din problemele mele de familie pe forum, decat ce stiu sigura ca as putea pur si simplu recunoaste in fata lui. Altfel, ar fi o barfa de care as putea fi descoperita.
O mare parte din probleme mele de suflet au mare legatura cu relatia si fisurile din relatia mea cu sotul meu. Cum spunea si autoarea articolului, multe din cupluri se despart. Uite, am un sot minunat, as scrie pana maine din calitatile lui, dar in acest an, noi nu am reusit sa fim uniti in durere si in a depasi durerea. A suferit fiecare inauntrul lui, alaturi, dar nu impreuna.
Ma gandeam unde am gresit. Pt ca atunci cand intr-un cuplu intervine ceva, amandoi au partea lor de vina. Imi amintesc, cu un an in urma, cand el probabil simtea ca eu sunt singura pe umarul careia putea sa planga, singura care stia ce simte. Imi amintesc ca i-am spus ca mie sa nu-mi planga, pt ca eu nu am nevoie de durerea lui, pt ca abia mi-o duc pe a mea. Da, imi amintesc atat de bine, pt ca incercam din toata puterea mea sa nu plang, cand m-a amenintat dr "ori stai in spital pt Luana, ori te duci acasa si plangi pt Alma", iar mie aceasta amenintare mi-a dat asa, nu stiu, forte, ambitii. Ma abtineam sa plang noptile singura in rezerva de spital, ma abtineam sa plang cand mergam la Luana in vizita la ora de masa, pt ca nu ma lasau, nu era voie, prematurul creste cu iubire si incurajari. Offf, cat mi s-a interzis sa plang.
Apoi cand am pierdut a doua sarcina, sarcina de 13 saptamani, un bebelus cat palma, cu manute cu degetele, cu gurita, roz, ca de gelatina, un copil in toata regula...fiind dupa al doilea avc al lui, toata lumea isi punea problema "cum se simte?" "cum a primit vestea?". Off, da, saracul, el e cel care a purtat sarcina, el e cel care s-a chinuit sa nasca un bebe care nu mai traia, el e cel care suferea cel mai mult. La mine nu s-a mai gandit nimeni.
Atunci a inceput cu adevarat singuratatea mea. Ma tinea in brate aproape non-stop, imi aduce prajituri la pat, si servetele sa plang. Dar n-a varsat nici o lacrima. Nici macar una. N-a scos un cuvat, n-a plans niciodata. Nu stiu, alaturi de mine, nu.
Au fost odata cateva zile incarcate emotional, simteam ca venea "furtuna", apoi intr-o zi, m-am suparat si am plecat de acasa. Imi doream sa plec undeva 2 ore, incat sa nu stie unde sunt. M-am urcat in masina, si am pornit, si...nu am stiut unde sa ma duc? M-am plimbat pe strazi, si singurul loc unde am stat pana s-a intunecat a fost...in cimitir la fetita mea.
De ziua Luanei, mi-a interzis pur si simplu sa merg la cimitir, a comandat un aranjament floral (il avusesm in poze), a zis ca el va merge, va avea flori, fluturi si lumanari, asa cum mi-as dori eu, dar din respect pt copilul meu (Luana) e potriivt ca eu sa nu-mi stric dispozitia.
De atat de multe ori am plans pe ascuns, am plans singura. De atatea ori mi s-a intersis sa plang, sau am fost sfatuita sa merg mai departe, sa nu ma mai gandesc, sa uit.
Ei da, uite, aici probabil am gresit...voi sunteti prietenele mele, si eu nu am vrut sa scriu aici, am incercat inca de la inceput sa va protejez.
Carmenada stie...ea stia si atunci. De multe ori ii scrism, si ea stia, si spuneam, nu, nu le spune, pt ca nu vrea sa le stric dispozitia. Carmen a stiut si cand Alma a facut stop respirator, desi pe forum a scris doar ca suntem bine, sau Leeloo doar sa va rugati pt puiul meu cel mic. Carmen stia si cand Alex a facut hemoragie cerebrala, cu ea alaturi am trecut acea perioada.
Doar ca la un moment dat, prea ocupate, ne-am distantat.
La fel cum Bogadana stie cea mai mare parte din viata mea, poate mai mult decat stiu prietenii reali. Ei i-am plans la telefon de atatea ori, de teama ca sotul meu va muri dupa al doilea avc, de teama ca sunt insarcinata si nu voi putea duce sarcina, de durere ca si bebe din burtica a plecat la cer.
Probabil asta e problema, ca voi ocupati o parte importanta din viata mea, si totusi eu tocmai fata de voi nu am reusit, de prea multe, ori sa ma..."exorcizez".



Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video

Ayla21 spune:

Ilinca, este bestiala Phiphi. Te rog, stiu ca tu nu esti pasionata ca mine, de frame-uri, grafice, bla-bla, dar te rog, lasa-ma sa iau vreo 2-3 poze sa-ti fac frame la ele. Eu cand vad vreo poza superba, imediat la aia ma gandesc, simt asa, o pofta.



Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video