Copila - au trecut anii

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

Chuny spune:

Episodul de azi :

Suna telefonul. Copila ma intreaba daca poate veni la mine sambata sa ma ajute la curatenie. Eu ii spun ca dupa-masa nu pot, iar ea imi spune ca nu poate dimineata. Ii zic sa ne vedem duminica, ea imi spune ca duminica are nu stiu ce program. Incep sa aud voci in spatele ei ... eu propuneam o zi, raspunsul ei sau ale celor din spate era NU. Copila se enerveaza, incepe sa vorbeasca repede ... ceva de genul "Vezi cum ma trateaza ashtia !". Intreb : "Cine ?". "Supraveghetorii de la camin.". Copila se enerveaza tot mai tare ... suntem persecutate , toata lumea e impotriva ei si a noastra.

Apoi imi spune " Uite, acum vor sa vorbeasca si cu tine !!! Vezi !!?". Mi-l da la telefon pe unul din supraveghetori, pregatit saracul cu un text bine gandit ( probabil credeau ca sunt si eu nervoasa sau ca o incurajez in criza ). Imi explica tot felul de lucruri : ca e locuieste intr-un camin, ca trebuie incadrata si ca ei sunt obligati sa o supravegheze. Ii raspund ca si mie mi se pare normal si ca inteleg acest lucru ... o auzeam pe ea in spate vociferand ( si mi-o si inchipuiam cu mainile in sholduri : " Da, mai nou trebuie sa fiu si incadrata !!!" ). De data asta nu m-am enervat, eram cu zambetul pe buze. Tipul parea f ushurat cand i-am raspuns ca sunt de acord cu el si ca mi se pare normal ca fata sa fie incadrata. I-am spus ca sunt de acord sa trec eu intai pe la camin ( e vorba de caminul cel nou in care abea s-a mutat), sa ma prezint, sa-mi las toate datele si sa-i vizitez camera Copilei... daca nu nasc saptamana viitoare, evident. Era incantat de idee si eu la fel.

Mi-o da inapoi la telefon : fata tot nervoasa. "Cuuuum ???! Acum te obliga si pe tine sa vii la camin ??? Vor sa ne controleze !! Eu nu mai pot ! M-am saturat ! plec !" Ma rog, nu mai insir ca a durat conversatia. Evident ca iar am incercat sa o calmez, cu zambetul pe buze. I-am spus ca e normal sa dea socoteala cuiva pt ce face, ca oamenii aia sunt raspunzatori de soarta ei. Apoi a urmat indignarea ei : " Ceeeee, acum esti si tu de partea lor !!! "

Iar am facut-o sa rada apoi, conversatia s-a terminat cu bine. Dar a trebuit sa duc munca de lamurire. La sfarsit mi-a spus : "Stiu ca ai dreptate, dar ..."

Tipic pt o criza de 16 ani, nu ? Eu nu am mai luat-o in tragic, am ras cu ea la telefon ( cand am putut, desigur ) si sunt mai optimista. Imi inchipui si educatorii in jurul ei, probabil le da mult de furca. Chiar m-a distrat in seara asta si ma gandesc ca probabil telefonul asta o fi fost salvarea si pt educatori in seara asta ... care altfel nu mai stiau cum sa o calmeze.

Povestea continua !

Sibylle 36 +
Pozele mele Poze noi

Marox spune:

Sybille, am inteles ca fata are un trecut dur, dar nu crezi totusi ca problemele ei sint mai grave decit par? Am impresia ca sufera de mania persecutiei, toti ii vor raul, nimeni n-o ajuta, etc. Plus chestia cu bautura, cine stie, poate in curind dogurile, etc. Cum tu insati ai avut o copilarie si o adolescenta dificile stii mai bine ca oricine ca acestea nu scuza derivele. Mie nu mi se par normale si nici de ris acuzatiile ei, referitoare la supraveghetori si la tine, daca nu esti de acord cu ea, gata, te-ai dat de partea asupritorilor!

Ideea mea e sa intilnesti psihologul care o vede si sa-i ceri sfatul. Sa nu intri intr-o relatie in care va fi foarte greu sa iesi fara sa produci mai mult rau decit iti imaginezi. Deocamdata sinteti la inceput, iar copilul care il astepti poate fi motivul real pt care sa iei distanta.

anyella spune:

eu cred clar ca e o...teribilista de 16 ani ,nu cred ca e un capat de tara,isi va reveni,si este clar faptul ca a gasit in tine un om intelegator(in masura posibilitatilor=tu o sa simti exact cind si daca trebuie sa renunti tinind cont de faptul ca tu stii ce inseamna sa fii un om care apreciaza "mina de ajutor")

T_Ioana spune:

Sibylle sunt impresionata!
Eu de felul meu sunt tare sceptica dar nu sunt in masura sa judec oamenii si aici nici nu am sa o fac! Un singur lucru voiam sa-ti spun: nasterea puiului tau te va schimba ....iremediabil! Nu vei mai avea nici atat timp sau chef sau nervi pentru Copila! Poate ca nu toata lumea e de acord cu mine dar mie asta mi s-a intamplat! Dupa ce am nascut nu ma mai interesa nimeni si nimik, nu mai voiam sa stiu de problemele nimanui, pentru mine totul se rezuma la mine, sotul meu si gaza mica ce ne bucura viata. Nu afirm ca vei pati la fel dar in eventualitatea in care nu vei mai avea pur si simplu CHEF de Copila pentru o perioada probabil ca va fi dificil de explicat si lamurit de ce si cum. E cred, parere personala, ca te-ai implicat deja mai mult decat trebuia, mai mult decat are cineva nevoie. Pustoaica te exploateaza la maxim si tu nu vei mai putea fi gata la apel pentru asa ceva. Va rog sa nu ma blamati pentru parerea asta, asa vad eu lucrurile! Important e acum si mai tarziu puiul tau de om care are atata nevoie de tine....mult mai mult decat fata asta!
Bafta si sa o scoti la capat
Nastere usoara si un BB sanatos si papacios!

Ioana si www.babiesonline.com/babies/r/razvan%5Fgabriel/" target="_blank">Razvan (03.12.2005)
Pozicile mele
www.dropshots.com/T_Ioana" target="_blank">Filmulete

"Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati"

Marox spune:

Sybille, ai vazut "Zone interdite" astazi, pe M6?

Pt cei care nu stiu, e vorba de o emisiune de societate, tema de astazi era bolile psihice, schizofrenia, in special.

Chuny spune:

quote:
Originally posted by Marox

Sybille, am inteles ca fata are un trecut dur, dar nu crezi totusi ca problemele ei sint mai grave decit par? Am impresia ca sufera de mania persecutiei, toti ii vor raul, nimeni n-o ajuta, etc. Plus chestia cu bautura, cine stie, poate in curind dogurile, etc. Cum tu insati ai avut o copilarie si o adolescenta dificile stii mai bine ca oricine ca acestea nu scuza derivele. Mie nu mi se par normale si nici de ris acuzatiile ei, referitoare la supraveghetori si la tine, daca nu esti de acord cu ea, gata, te-ai dat de partea asupritorilor!

Ideea mea e sa intilnesti psihologul care o vede si sa-i ceri sfatul. Sa nu intri intr-o relatie in care va fi foarte greu sa iesi fara sa produci mai mult rau decit iti imaginezi. Deocamdata sinteti la inceput, iar copilul care il astepti poate fi motivul real pt care sa iei distanta.

Marox, mama lui Alex (n. 14.06.03) si a Juliei (n. 29.03.05)

Copila este inconjurata de destule persoane a caror job este sa se ocupe de ea. In ce calitate pot eu sa ma duc sa vorbesc cu psihologul ei ? In plus noi nu ne vedem toata ziua, dar raman la convingerea ca pt ea e bine sa stie ca exista oameni pe care se poate baza ... mie asa mi-a explicat asistenta ei sociala spunea ca are nevoie de prieteni. Acum se pare ca a intrat in scena si nasa ei care fusese indepartata de familie si care tocmai a aflat cum s-au purtat cu ea.

Hai sa-ti mai spun ceva apropo de derive : am trecut si eu prin asta, ce-i dept, nu la varsta ei si nu atunci cand eram fiica ploii. Ci in anul 4 de facultate, dupa ce timp de trei ani Carmen ( mama de suflet) se ocupase de mine si imi facuse dosar ca sa obtin o locuinta sociala. Ei bine, cand am dat de bine si am vazut ca pot sa-mi permit si capricii am profitat din plin: il intalnisempe Ronan venit la studii in Timisoara, am baut amandoi cateva luni si ne-am ratat amandoi anul de studii. Eu nu m-am dus la sesiune si nu mi-am dat licenta, iar Carmen venea la usa mea si facea istericale si a incercat pe toate caile sa ma faca sa-mi vina mintea la cap. Nu a rezolvat nimic! M-am calmat dupa cateva luni, am inceput serviciul , iar licenta mi-am dat-o anul urmator! Tot raul spre bine : daca Ronan nu isi rata anul, nu venea si anul urmator in Timisoara si nu ma maritam cu el. Acum nu mai bem, nu mai chefuim ca atunci si suntem oameni seriosi ... dar am trecut si noi prin tot felul de excese. Si fain a fost, jur ! :-) Carmen ma iubeste tot asa de tare ... si eu pe ea la fel ... si din momentul in care i-am intrat in suflet s-a purtat cu mine ca si cu copilul ei.

Mi s-ar parea nedrept acum sa dau inapoi din spirit de conservare. Mai ales ca nu pot sa zic ca fac mare lucru pt ea, incat sa plec acum pe furis.

*****************************************************************

Cu al doilea mesaj despre emisiunea de pe M6 nu prea inteleg ce vrei sa spui ... am vazut franturi din ea. Zic eu ca mai bine sa n-o judeci pe fata dupa randurile mele, ca nu prea am talent la scris ... sper totusi ca nu am descris-o ca pe o schizofrenica ... parerea mea e ca ea s-a vazut scapata din casa parintilor si s-a gandit ca acum nu va mai avea reguli de respectat ... nu e chiar asa si sper sa priceapa cu timpul acest lucru. A voir !

Sibylle

37 +
Pozele mele Poze noi

Chuny spune:

Anyella, asa cred si eu: ca o sa-i treaca. Mai cred ca acum trebuie tras tare de ea si dus munca de convingere. Cum nu sunt singura in preajma ei care sa gandeasca asa, sper sa fie sanse de izbanda.

Ioana, daca Dumnezeu imi da un bebe sanatos, daca viata ma va feri de necazuri mari, eu nu prea cred ca ma voi schimba cum zici tu ... iremediabil. Cred ca depinde de fiecare ... dar in nici un moment al vietii mele nu am fost genul care sa se multumeasca doar cu starea de bine a propriei persoane. Stiu sigur ca la inceput cu bebe, timpul ne ne va lasa sa fim disponibili ca inainte, dar apoi noi ne vom adapta la bebe, si bebe se va adapta stilului nostru de viata. E adevarat, Copila incearca sa-mi exploateze sentimentele ( cine n-ar face-o ? mai ales in situatia ei ... ), dar de la mine primeste doar cat vreau eu. :-)

Toate cele bune si mersi de urari ! Sper sa nu nasc chiar zilele astea ca sunt singura acasa, mi-a plecat Ronan la Bucuresti in delegatie ! :-(

Sibylle 37 +
Pozele mele Poze noi

Samsara7 spune:

Nu stiu daca raspunsul meu iti va fi de ajutor, deja sunt sfaturi multe si competente! Poate doar la intrebarea ta referitoare la "sunt unii oameni sortiti esecului?" as putea venii si eu cu o incercare de raspuns.

Doua cazuri diferite, doi oameni cunoscuti de mine, cu destine diferite.... Fiecare, imi pare mie, si-au construit intr-un anume fel destinul!
Unul dintre ei infruntand totul, zbatandu-se impotriva imposibilului. Celalalt sprijinindu-se mereu pe ajutorul celorlalti, plangandu-se mereu ca nu e destul de ajutat.

Aveam 16 ani si eram liceeana. Una dintre colege, teribil de isteata, era tinta glumelor colegelor!
Pentru ca eram o clasa de fete.
Biata fata inspira oarecum mila, avea un fizic deosebit, nici nu stiu cum sa il descriu! Dar ochelarii mari de Harry Potter, strabismul puternic de care suferea, precum si alte detalii ale chipului ei, nu o prea fereau de rautatile colegelor. T
Totusi Irina era foarte increzatoare in fizicul ei si lua in deradere orice ridiculazare a celor din jur. Era mereu surazatoare, era mereu convinsa ca e admirata in secret, ceea ce o ajuta foarte mult , caci atata ii mai trebuia, sa aiba si complexe de inferioritate.
Nu mai stiu ce a atras-o pe faptura aceasta sa imi faca intr-o buna zi, doar mie, o marturisire, dupa ce m-a pus sa jur ca nu ii voi dezvalui secretul!
M-a tinut mult in fierbere, a dozat efectul in timp ce faceam rand la usa laboratorului de chimie!
In clasa s-a asezat langa mine, eram singure la masa de experiente. Mi-a aratat un tub dupa o vreme, si mi-a spus ca a inghitit medicamente(ceva pentru ficat). Mi-a amintit ca am jurat sa nu spun nimic si ca oricum nu vom stii nicicand cate medicamente a luat si in ce moment! A pus capul pe marginea mesei si in scurt timp am observat ca culoarea fetei se schimba rapid, ca unghiile devenisera vinetii, buzele la fel! Am intrerupt cursul si i-am spus dirigintei ce stiam!
I s-a bagat apa cu sare pe gat ca sa vomita, dar desi slabita si aproape inconstienta se incapatana si inclesta dintii. A venit si Salvarea,si nu stiu cu ce putere a reusit sa ceara sa stau langa ea ! La urgente au tratat-o ca pe o zdreanta, nu am sa uit niciodata felul in care au balacarit-o (cica pentru a nu mai repeta gestul suicidar).
Apucase inainte de destainuirea teribila sa imi spuna unele lucruri despre viata ei secreta! Locuia cu mama si cu bunica, intr-o casa la cateva statii de liceu. Era copil din flori, mama ei bea adesea, o mai si batea, ba aducea si amanti in casa, pe care ii culca in acelasi pat . Fata era pusa sa se intoarca cu fata la perete si nu mai trebuie facut un desen ca sa se inteleaga ce auzea si ce isi putea imagina.
Bunica fusese aruncata recent in strada de mama Irinei!Pusa la poarta ca un obiect uitat. O bunica nu foarte mangaioasa, dar fiind singurul ei sprijin mai sanatos in familie.
Asadar de cateva zile Irina nu mai primea bani de bilet de troleibuz, nici ca sa isi cumpere cornul de toate zilele ca sa ii tina de foame la scoala! Era batuta aprig, tratata cu cuvinte scabroase, umilita, zugravita ca un monstru.
Asa s-a hotarat sa isi ia viata! Nu era prima oara, o mai facuse la 13 ani, in ziua aniversarii , ca sa traga un semnal de alarma. Scapase, dar facuse in asa fel incat sa scape. Numai ca nu folosise la nimic.

Dupa acest eveniment, scoala a facut o ancheta sociala, s-a ajuns pana la CC UTC, la Nicu Ceausescu! Care a acordat o pensie frumusica pentru intretinerea Irinei, bunicii (ce nu avea mare lucru).I s-a retras drepturile mamei Irinei, si i se interzisese sa ia legatura cu ea. I s-a dat un apartament intr-un nou cartier bucurestean. Ba parca i s-a si mobilat, modest, noua casa! Irina a stat in spital o vreme, a ramas cu sechele dupa incercarea de sinucidere (de ordin digestiv mai ales). Colegele rautacioase si-au pus tarana in cap, iar Irina era fericita ca e iubita, inconjurata de atentii, ca i se aduc daruri la spital. Ca nu mai traieste cu secretul ei teribil.
Eu si cu prietena mea cea mai buna (colega mea de banca) am continuat sa o ajutam! Am adus-o in casele noastre, am ajutat-o material cu banii nostri de buzunar, cu haine, cu ce am putut! Am scos-o la cofetarie, in oras, am incurajat-o, am ascultat-o, am sfatuit-o.
Irina insa s-a lasat de invatatura la scurt timp si a declarat ca nu ii mai trebuie scoala! I se urcase un pic la cap, asa parea, se simtea in siguranta, puternica, imbatabila! Vroia sa fie "mare"! Au inceput scenele intre bunica si Irina, si uneori ii dadeam dreptate bunicii!
Insa tinutul din scurt i se parea irinei o jignire! Datorita ei bunica avea un acoperis, pensia era a ei, si situatia favorabila se datora faptului ca a facut acel gest sinucigas.
Cel putin asta spunea in gura mare.

Dupa o vreme s-a saturat si de sfaturile noastre! Nu am mai vazut-o, era foarte ocupata, dar nu cautand o slujba. La cateva luni am auzit ca e insarcinata, apoi ca a adus un copil pe lume, si ca lucrurile nu stau deloc bine acasa.
Incetul cu incetul s-a pierdut intr-o balticica o idee mai limpede decat cea in care se balacise propria-i mama. Vestile au incetat brusc! Nu mai stim nimic despre ea, am incercat sa o caut dupa o vreme , dar cartierul se schimbase mult (fiind in constructii pe atunci) si nu am mai reusit sa nimeresc blocul unde locuia.

O a doua persoana pe care am cunoscut-o in perioada ultimului an de liceu era un baietel de la casa Copilului, din cartierul unde locuia prietena mea! Nu imi amintesc cum l-a cunoscut ea, dar a facut cam ca tine Sybille. Il aducea acasa in permisii! Petreceam unele dupa amieze cu el, scria poezii, era foarte talentat!
Nu stia cine ii sunt parintii! Avea o fata ciocolatie si parul matos, ca de miel. Era frumos, ochi inteligenti, minte agera! Agil ca un sfredel! Cu idei clare, ambitios!Foarte matur pentru anii putini ce ii avea.
Ne povestea cate si cate de la casa Copilului. Uneori pleca mandru cu cate ceva de imbracat, si venea plangand dupa cateva zile pentru ca baietii mai mari il torturasera in stilul lor si ii furasera bunul. Cu banii de buzunar la fel; tot el ne-a cerut sa nu ii mai dam, si mai bine sa il rasfatam cand e in afara orfelinatului. Ii placea muzica, si ochii i se scurgeau pe pianina de la scoala, care statea uitata in praf, nicicand folosita. Profesorii pareau monstruosi, un fel de pedepsiti disciplinar din Educatia Nationala!
Nu stiam ce sa luam de bun si de rau, dar stiam ca sansele lui erau foarte mici, afara de a scrasnii din dinti si a continua studiile !

Caci statul oferea o garsoniera la sfarsitul liceului, la intrarea in campul muncii, oferea studiile la facultate daca copilul dorea sa continue! Cu alte cuvinte, era al nimanui pana la majorat, si apoi putea scapa din infernul institutional. Daca rezista!
Vedea multe in dormitoarele comune! Ne spunea multe. Dupa o vreme prietenie mele i s-a interzis sa il mai scoata in permisii. Dar au continuat sa tina legatura pe cat posibil, oarecum clandestin! Nici eu nu imi mai amintesc totul. Stiu doar ca baietelul era talentat, si inzestrat cu o vointa uimitoare de a reusi!
Acum doi ani, prietena mea mi-a dat o fotografie de grup! Am intrebat-o cine e tanarul acela frumos ca un zeu! Mi-a zambit, si m-a pus sa ghicesc!
Vasilica a ajuns la Conservator, canta la vioara! Vasilica a reusit! Vasilica a participat chiar la o emisiune la televiziune! E sanatos psihic, e puternic, e plin de viata. Si e tot ciocolatiu, cu parul matos ca de miel.
Nimic asadar nu l-a impiedicat sa reuseasca! Nici cei ce ii ziceau ca e tigan, bun de nimic, pricajit, fara sprijin, fara protectori, fara noroc.
Norocul el si l-a construit! Destinul si-l datoreaza lui insusi, asa cum Irina si-l datoreaza ei insisi.

Pastrez si acum imaginea baietelului strangand la piept un trening galben, cu lacrimi de fericire in coltul ochilor, spunand ca e cel mai frumos cadou din viata lui!
Si zambesc cu induiosare cand imi amintesc de acel Paste saracacios in care mama a reusit sa adune cu truda 30 de oua, pe care le-a incondeiat minunat! Vasilica a fost lasat in casa singur, timp in care mama mergea dupa zarzavaturi la Piata Resita. La intoarcere a gasit un baietel uimit aplecat peste cosul cu oua. Le ciocnise pe toate intre ele, de unul singur. Era primul Paste din viata lui si nu avusese rabdare sa il astepte! Si mai ales, era foarte mandru de isprava lui... A suportat sapuneala gospodinei infuriate cu seninatate, fara sa scrasneasca.
Noi toti am ras, cum radem si astazi de aceasta intamplare! Doar Mama i-a purtat pica o vreme.

Dar toate astea fac astazi parte din istorie...

Michaela

Chuny spune:

Ce frumoasa e a doua poveste !!! Mi-au dat lacrimile, desi mie mi-ai mai povestit-o o data ... parca il si vad luand pe rand cele 30 de oua la ciocnit.

Prima poveste e trista ...

Eu am fost cu Ronan miercuri la Copila la camin si am avut o discutie foarte lunga cu educatorul de acolo. am inteles ca apoi notase tot intr-un proces verbal. Copila era mai vesela si incepe sa se adapteze la noua ei viata ... colega ei de camera fugise de cateva zile si nu reuseau sa-i dea de urma. Are o camera f frumoasa si plina de poze cu Romania gasite pe Internet, a inceput scoala cu dreptul si era tare bucuroasa. Era mult mai calma si a acceptat cu seninatate o gramada de sfaturi. Am mai vorbit si de relatia noastra si de ceea ce eu si Ronan dorim sa reprezentam pt ea. Mi-a placut mult de Ronan care a tinut sa-i spuna clar in fata educatorului ca tinem mult la ea, dar ca avem si o pretentie in schimb : sa mearga pe drumul cel bun! Cred ca Ronan o sa fie un tata bun, sunt o norocoasa!

Sunt destul de optimista in ceea ce o priveste ... totusi educatorul m-a intrebat cand eram singuri daca stiu ceva despre persoanele care ar putea sa o influenteze din punct de vedere religios. Se pare ca crizele ei sunt legate uneori de biserica si ca are faze de cautare sau negare a credintei destul de des. Urmeaza ca ei sa se ocupe de asta si sa descopere cine o influenteaza ... frica lor e ca fiind atat de fragila, e usor influentabila si ca cineva ar putea profita de acest lucru ( secte etc ).

Sibylle 38 +
Pozele mele Poze noi