Copila - au trecut anii

Chuny spune:

Multumesc mult pt raspunsuri.

Copila asta e totusi un copil bun, nu ma insel eu in privinta oamenilor asa usor ... m-a sunat pe la ora 21 si mi-a dat un nr sa o sun inapoi. Am sunat-o si am stat iar de vorba ... si-a cerut scuze pt conversatia de azi si a spus ca stie ca greseste si stie ca am avut dreptate sa ma supar. A spus ca ii era frica apoi ca n-o sa mai vreau sa vorbesc cu ea ... ce prostutza . I-am explicat ca si eu desi par calma, mare si desteapta sunt o repezita, ma aprind usor si ma astept ca lucrurile sa fie simple chiar si atunci cand nu sunt. I-am mai spus ca m-am suparat pt ca eram asa linistita ca toate lucrurile merg bine, iar ea ma anunta ca o ia pe cai gresite. I-am mai explicat ca sunt si eu in ultima luna de sarcina si ca e mai greu acum, ca nu mai sunt asa de energica ... si ea mi-a raspuns : "imi dau seama ... si mai ales ca apoi vei avea copilul TAU ". La asta i-am raspuns ca eu si Ronan nu vrem sa ne inchidem si ca vom fi la fel de deschisi ca inainte, ceea ce e adevarat. Copilul va fi prioritatea noastra, dar vom incerca sa ne pastram prietenii si activitatile noastre de dinainte. I-am zis ca e desteapta ca a sunat ea in aceeasi zi si ca oricum ii faceam o vizita la camin altfel si ca i-as fi tras o cearta zdravana. Conversatia s-a terminat frumos ... am vorbit despre noua scoala. Noi avem o asociatie aici cu care organizam cursuri de limba romana : va incepe si ea cursul pe 4 octombrie si era f entuziasmata.

Nu am pretentia sa ma port cu ea ca un specialist ... sunt doar un om. De asemenea nu ma costa nimic sa intind o mana, chiar si in situatia mea de gravida. Dar azi am realizat ca nu e asa de simplu cum credeam ... credeam ca e suficient sa intinzi o mana si omul aflat jos se ridica fara probleme. Ca nu mai trebuie dus si munca de convingere ca sa apuce māna ... dar e mai mult decat atat. Nu mi se pare chiar asa mare lucru ceea ce fac ... adica si pt mine a facut Carmen foarte multe, iar eu i-am facut toate capriciile din lume pt ca imi permitea.

Kitti, Copila e chiar f fragila. Am inteles de la asistenta ei sociala ca e si ipohondra. Toate astea pt ca are nevoie de atentie. In acelasi timp ma gandesc ca trebuie sa fie groaznic sa n-ai pe nimeni ... iar in caminele pt adolescenti in dificultate anturajul nu e unul prea bun. Am eu grija si de mine ... dar e clar ca daca ma implic prea mult problemele ei vor deveni si problemele mele. Oricum, cu telefonul din seara asta mi-a demonstrat ca e o fata desteapta si ca mai si gandeste pe langa aceste crize de personalitate.


Maria, crezi ca am eu o sansa sa jaung la psihologul ei ? La asistentul social voi incerca, dar dupa ce nasc. Pana atunci sa speram ca lucrurile merg bine. Daca va incepe cursul de romana din octombrie va cunoaste si alti oameni si poate se va mai schimba. In plus o sa-i propunem sa se implice in una din activitatile asociatiei si se va simti utila asa. Voi verifica si faza cu week-end-urile.

Oana draga, pe mine nu ma doboara atata lucru... nu sunt eu asa fragila. Mai trag un bocet, ma descarc si gata ! Oricum in seara asta m-am linistit ! Eu vad pe forum ca unii au probleme cu adevarat importante ... cand e vorba de sanatate sau chiar mai trist de atat. Oricum, mersi de sfaturi.

M-am dus la somn acum. Noapte buna si voua !


Sibylle 36 +
Pozele mele Poze noi

Ramona J spune:

Cred ca adevarul e undeva la mijloc. Ea a fost neglijata cronic, a avut norocul sa dea peste tine si intr-un fel ti-a prins punctul sensibil si incearca sa si profite putin.
Sa nu uitam ca e si la o virsta critica, la care si copiii care nu au toate grijile ei trec prin momente dificile.
Eu zic sa faci ce poti pentru ea, dar nu-i permite sa se foloseasca de tine. Nu-i da bani sa-i intretii obiceiurile cu tutun, alcool. Cumpara-i o haina, nu stiu, ajut-o in alt fel. Mai ales da-i umarul tau cind are nevoie de el.
N-o lasa sa te santajeze sentimental.
Succes cu nasterea.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

noltic spune:

Draga Sibylle! Vei fi o mamica Super si vei avea o groaza de griji cu bebeul tau. Concentreaza-te pe sarcina si pe copilul tau; Copila are deja viata ei, are un drum pe care nu stie sa mearga si la care tu ai acceptat sa o ajuti. Ca sa impaci si capra si varza si lupul continua cu Copila de pe o pozitie de prietena mai mare, incearca sa renunti la grija maternala pe care ai implicat-o in aceasta relatie. Este adevarat ca are nevoie de f multa atentie si afectiune, poti sa continui ca vad ca te-ai atasat real de ea, dar te rog sa fii inteleapta si sa cobori de pe piedestalul matern pe care ai urcat inca de la inceput. Acum ea simte din plin efectul adolescentei insuficient pregatita afectiv: fii prietena ei, incearca sa o dezbari de obiceiurile nesanatoase nu prin indemnuri, fa-o mai degraba povestindu-i din experienta ta(poti sa si infloresti daca este cazul) ascult-o si incearca sa o faci sa se simta utila cumva. Sunt in pana de inspiratie acum dar gasesti tu ceva, sau altcineva de pe forum. Ai grija in primul rand de tine; imi pare rau dar sunt intr-o pana de timp ingrozitoare. Mai vorbim.
Cu respect,
.

Sabina spune:

Draga mea, eu intr-adevar o situatie foarte grea.
Dar cred ca poate se va simti mai putin exclusa daca ai invita-o cu tine la plimbare cand il scoti pe bebe afara, din cand in cand, daca ai implica-o in unele activitati de familie mai ales din afara casei)daca sta la tine prea mult la un moment dat se va agata si de asta, si0ti va lua din ce in ce mai multe degete...)
eventual sa mergeti impreuna sa iei lucrusoare pt bebe si sa o lasi si pe ea sa aleaga?
ceva care sa-i potoleasca gelozia.
Nu stiu, zic si eu.

Mult noroc, nastere usoara!!

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungć cale este calea care duce de la urechi la inimć.

enn spune:

Draga Sybille,
te admir foarte mult pentru puterea si generozitatea ta
Poate nu-ti dai seama acum, dar ai ajutat-o enorm pe Copila, daruindu-i atentie, afectiune si facīnd-o sa se simta un om valoros, care merita sa fie iubit. Īn plus, cunoscīndu-te pe tine, o doamna romānca tīnara, frumoasa si cu inima de aur, a reusit sa se raporteze pozitiv la originea ei, pe care pīna la momentul īntīlnirii cu tine toti cei din jurul ei o considerau un stigmat.
Faptul ca face prostii si te mai si anunta ca le face, mi se pare si mie un mod de a-ti cere un plus de atentie, pentru ca simte probabil ca odata cu sosirea lui bebe va aluneca īn jos pe lista ta de prioritati. Nu sunt psiholog si nu-mi dau seama cīt de realista e speranta asta, dar poate vazīndu-l pe bebe mic si fragil, Copila va adopta o atitudine de sora mai mare protectoare si se va lasa de baut/fumat.
Īti doresc nastere usoara si numai bine!
Cu drag,
Enn

mazzel spune:

Sibille aproape toti adolescentii de 16 17 ani beau si fumeaza, ca vin din orfelinat sau din case mari, ca stiu sau nu stiu parintii.
eu la 16 ani fumam cate un pachet pe zi si ieseam in baruri cu colegii, asta e boala adolescentei vrei sa fii cool.

Nu te mira ca "copila"nu stie sa isi exprime altcumva emotiile, un copil indepartat de parinti, care nu a cunoscut caldura materna, instrainat de tzara in care s-a nascut, de limba materna, instrainat a doua oara de familia care a adoptat-o(de ce au fii adoptat-o daca s-a ajuns in situatia asta???????) , pai ma mir ca nu e mai rau, sincer...

Sa nu se apuce de droguri sau alte prostii, ca faza cu tigarile trece(sau daca nu trece asta e, doar ca tigarile sunt scumpe :)) ) si faza cu alcoolul la fel.Ca fumeaza si mai trage la masea la 16 ani nu e garantia esecului in viatza, hai ca toti am facut-o, uita-te la toti adolescentii din ziua de azi :)))

mazzel spune:

ahhh, si nu exagera cu atentia data cand iti spune ca bea vin si nu se poate lasa, de fapt ea asta vrea, atentia, sa alerge cineva in jurul ei, vai ce nenorocire, sa fie coplesita din toate partile cu sfaturi, ajutoare, copila bea, vai ce dezastru, nu se poate lasa.
ei na, bineinteles ca se poate lasa.
trebuie sa i se spuna pe un tot rece, profesional: cu mana ta ti-o faci, primesti ajutor si sfat dar tu esti aproape un adult si decizi: vrei sa faci ceva cu viatza ta sau nu,.
fara disperari, fara atentii exagerate, fara lacrimi, fara tam tam.
rece, calculat, sa vada ca nu isi da nimeni ochii peste cap la scene de astea de teatru.

betiana spune:

Draga Sibille,ti-ai asumat o mare raspundere cand a inceput sa te preocupe cazul Copilei.Fiecare se pare ca avem un destin trasat.Al ei a fost unul nefericit.Acum este o revoltata.Poate daca ai vorbi despre valorile pe care le vede ea mai departe in viata ...familie, cariera...Oricum esti aproape de soroc si ea se simte parasita.Are nevoie de un punct de sprijin.De o vorba buna.Fa-o sa vorbeasca despre prietenii ei, ofera-i carti sa citeasca si pe care apoi sa le comentati.Mergeti impreuna la un film.Explica-i ca dependenta de tigari si de vin nu este calea fireasca de a reusi in viata.Pune-o sa scrie intr-un jurnal al ei toate gandurile care o macina,toate visele pentru viitor.Da-i teme de reflectie.Iti urez nastere usoara si succes in consilierea Copilei !

Elise spune:

Asta pt. ajutorul neconditionat pe care i-l oferi.

Parerea mea e ca situatia nu e asa disperata cum pare: e adolescenta, trece prin faza "rebela". Cre' ca si eu eram cam la fel: fumam 3 pachete pe zi, nu prea beam ca nu-mi placea , da' nu mincam nimic, aveam vreo 4j de kg.
Pierdeam noapte dupa noapte cu diverse anturaje ciudate de la care cautam eu raspunsurile existentiale si aratam cam ca drogatii de acum. Nemincata, nedormita, artagoasa si vesnic pe fuga.
Si aveam impresia ca nimeni nu ma intelege.
Eram cind super fericita, cind absolut distrusa.
Niciodata intre cele 2 extreme.
Din niste motive absolut puerile: de exemplu, ca scoala e sinistra si nu mai vreau la scoala!!!
Si nici in familie nu mai vroiam, pt. ca maica-mea avea bb mic si pe mine nu ma mai baga in seama!
Prietenii mei erau prea infantili sa discut cu ei. Iar aia mari erau prea mari. Ce stiau ei... In plus, ma sinteam dezradacinata, ne tot mutam ca tiganii cu cortul dintr-un loc in altul... Nu mai stiam care e aia "acasa", nici nu puteam sa leg relatii pe termen prea lung, tot timpul eu eram aia "diferita".
Singurul cu care cit de cit mai comunicam era un tip, casatorit, pe care il disperam noaptea cu telefoane, cam cum face "copila" ta. Nu stiu ce o fi zis saraca nevasta-sa...sau ce o fi crezut... da' pt. mine ala era efectiv punct de sprijin si atit.
Si bietu' om imi raspundea. Spunea si el niste fraze stereotipe, da' spunea ceva. Si, ce era mai important, asculta.
Adica puteam sa ma pling.

Totul a culminat cu faptul ca mi-am luat boccelutza intr-o noapte, cind eram in vacantza in Romania, si am plecat spre campii mai verzi.
Asta pe la 17 ani. Pina atunci am "suportat".
Dupa aceea... pt. ca am ramas chiar singura si nu mai puteam sa-mi balangan nefericirea de pe un picior pe altu' si atit, m-am angajat.
A functionat instinctul de conservare.
Am intrat la facultate.... lucram... n-am prea mai avut timp sa-mi aprofundez revoltele.
Si incet, incet, am redevenit "sociala".

Elise

Chuny spune:

Multumesc mult pt toate raspunsurile, in toate am gasit lucruri interesante. Revin curand, deocamdata nu am puterea, sunt racita cobza.


Sibylle 36 +
Pozele mele Poze noi