Psiholog copii

Burtocika spune:

Am vrea si noi sa ajungem la psiholog, pentru a "evalua" situatia. Fetita noastra are niste manifestari pe care eu le-as numi incapatanare / rasfat / crize de personalitate, dar nu sunt sigura daca reactionam corect la ele sau daca nu ascund alte probleme mai adanci.

Cele care ati fost la psiholog cu copiii, cum decurge o sedinta ? Cu parintii, cu parintii + copilul, sau psihologul doar cu copilul ? Cam cate sedinte trebuie facute pentru ca psihologul sa-si dea seama de comportamentul copilului ? Poate sunt intrebari stupide, dar eu n-am fost niciodata la un psiholog si nici n-am considerat vreodata ca as avea nevoie, in general ma reusit sa-mi rezolv singura problemele. Asa ca n-am nici cea mai vaga idee despre cum ar decurge o intalnire ...

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?
www.avonromania.webs.com" target="_blank">... e mai simplu decat crezi ...

Iasmin08 spune:

Mi-a venit si mie o idee citind problema Ellei.
Se prea poate sa fie o anumita gelozie pe surioara mai mica? Adica sa fiu mai exacta- pe atentia pe care i-o acorzi Emmei. AM citit ca foarte multi copii se comporta intr-un anume fel atunci cand apare un fratior sau o surioara. In sensul ca par deodata neajutorati, fac din nou pe ei, vor hraniti cu lingurita, vor sa doarma cu mami, vor biberon. Ma gandesc comportamentul lui Matei sa nu fie din aceeasi serie. Un fel de semnal de alarma: nu vreau sa cresc, vreau sa raman pururi bebelusul mamii. Parerea mea.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Chuny spune:

Noi am fost la primele 3 sedinte singuri ( eu si sotul), apoi am continuat sa merg doar eu cu baiatul meu. In prima jumatate de ora intra singur, si in a doua jumatate intru si eu cu el si psihologul imi pune intrebari in functie de ce a observat in prima jumatate de ora.

alinam spune:

Bogdanai si noi am fost cu copilul la psiholog de curand pentru ca aveam nelamuriri ca si tine , cred ca depinde de psiholog, noi am mers toti 3, cam 30 de min am intrat eu si i-am povestit, apoi a intrat si sotul cu copilul pentru evaluare, l-a pus la o masuta si i-a testat diferite chestii cu jocuri jucarii intrebari despre culori, stanga drepata, mijloc , i-a aruncat o mingiuta chestii de genul asta, apoi a tras niste concluzii si ne-a invitat sa mai venim in septembrie pentru o noua evaluare sa vedem evolutia copilului. Noi astazi mai mergem la un alt psiholog, nu pentru ca am fost nemultumiti de primul, dar asa s-a intamplat, vorbisem mai de mult pentru o programare si abia acum s-a putut, nu am mai dat inapoi sa zic ca fusesem deja la altul si trebuie sa mergem tot toti 3.

Pisi_ella nu stiu psiholog din Bucuresti asa ca nu pot sa recomand, si copilul meu a scapat de pamers tarziu , spre 4 ani, exact cum zici tu tot cu kk aveam probleme, cred ca l-am convins cand il vedeam clar ca vrea kk si il doare burta l-am dus la baie (evident cu tipete si nervi) si i-am zis ca nu facem kk, da el sta acolo si mami sta langa el si ii citeste povesti sau ne uitam pe cartile preferate, asta nu inseamna ca a vrut si a mers treaba din prima, nu, dar am insistat, deja se urca pe wc si incepea sa zica singur " adu mami cartea cu pasari si daca faci kk iti cumpara mami si robotelul albastru", recunosc ca la noi a mers cu recompense, cred ca in doua saptamani am reusit si el era la faza sa ceara pampers cand ii venea kk, mai nasol e ca se tin, se constipa, ii doare ,apoi le e frica sa mai faca si tot asa , e un lant al slabiciunilor.
Acum am descoperit alta metoda care merge la noi pentru spalatul pe dinti, taiat unghii, tuns, chestii la care mereu zice "nu" sau " maine", ii zic :vlad spalam dintisorii, evident ca el protesteaza, ii zic "bine ,ne mai jucam putin si apoi spalam dintisorii" la un moment dat eu ma ridic, merg la baie, ii asez scaunelul in fata chiuvetei (e forte inalta) si il strig si vine , se urca si face treaba. Am observat ca daca ii zic ceva zice "nu", daca il pun cumva in fata "problemei" nu mai comenteaza. La fel si cu unghiutele ma joc cat ma joc cu el ceva ce stiu ca ii place si ii zic "gata, acum taiem unghiutele si dupa ne mai jucam" daca nu vrea si protesteaza il ignor, adica nu mai vorbesc cu el si stau cu spatele, cam in 5 minute isi invinge teama si vine si se urca in brate la mine si facem operatiunea. la tuns ducem munca de lamurire cam o saptamana, da pana la urma o facem si pe asta.
Nu stiu daca metodele mele sunt bune, dar si noi am incercat si am vazut ce merge la noi.

pisi_ella spune:

Emma nu e mai mica decat Matei, e mai mare! Cu doi ani...Merge la scoala, e in clasa intai...

pisi_ella spune:

Am incercat si eu sa-l pun in fata faptului implinit, adica sa-l iau in brate si sa-l pun pe wc in momentul x...dar ori se inhiba si nu-i mai vine...ori incepe sa urle ca din gura de sarpe ca el vrea pampers.

pisi_ella spune:

Ceva interesant...chiar astazi cineva mi-a spuns o chestie...ca se prea poate ca din cauza ca-l alint si-l tin prea mult in brate, ca-mi arat ff mult iubirea in felul acesta...el isi pastreaza comportament de bebelus. Cica iubirea se poate arata in multe feluri la varsta asta...si e logic ce mi-a zis persoana in cauza. Ca poate eu nu l-am lasat sa se maturizeze la acest capitol...adica sa fac si pasul asta...pentru ca eu il consider inca bb...si el se comporta ca atare

Laura25 spune:

Ce inseamna 'prea mult'? Ca si eu ii tin pe ai mei in brate si ii iau de cate ori imi cer si ii pup si ii dragalesc, dar nu mi se pare ca e 'prea mult' sau ca i-as trata ca pe niste bebelusi daca o fac. Si soacra mea zice ca ii iau prea mult in brate

---

Bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

ladyJ spune:

Exact.Asta e problema, TU gresesti. Sigur, nu o faci cu intentie, doamne fereste! Insa gandeste-te:
-copilul tau cauta sa stea la tine in brate cat mai mult, sa te aiba pentru el.
-face kk pentru ca TU il speli mai apoi, deci iar, este foarte aproape de tine, esti doar pentru el in cele momente.Totul se rezuma la apropierea de tine.

Copilul tau nu vrea sa creasca, vrea sa ramana bebe. El nu a trecut de stadiul de cand era bebelus,cum bine spune Elyda. Si daca il ameninti cu ´´vor rade copiii de tine´´ nu ii faci nicio favoare, dmpotriva! Copilul va regresa mai mult, se va inchide mai mult in el si va cauta apropierea fata de tine MAI MULT, se va intoarce la stadiu anterior.

Un psiholog iti va spune exact cum va trebui sa procedati, astfel incat copilul sa aiba o dezvoltare afectiva normala. Nu cunosc psiholog care se ocupa de copii in Bucuresti...sper insa sa gasesti cat mai repede unul care sa il ajute pe cel mic si mai ales pe voi sa depasitit aceasta problema.


Eu ti-as sugera sa NU ii mai pui pampers! Il tot ameninti dar nu rezisti, cedezi. Deci vorbele tale de amenintare sunt apa de ploaie si copilul stie asta!

pisi_ella spune:

Da, cam ai dreptate, sa stii...
Am incercat de cateva ori sa nu-i mai pun pampers...i-am zis ca nu mai sunt...ca i-am dat la un copil mai mic..etc...si i-am zis sa fac la wc. Bineinteles ca s-a incapatanat si NU a facut....o zi...doua...si a treia zi tot i-am pus pampers, ca mi-e sa nu pateasca ceva, Doamne fereste...daca se tine atatea zile...DEci, daca nu-i pun pampers, NU FACE!!!! E aiurea, stiu, dar SE TINE cu incapatanare. Nu stiu cum sa mai procedez ...