Lectia de zoologie - Capusa umana

dinubebe spune:

Pai, si pe mine m-ar interesa versiunea cealalta. Mai ales in ce priveste sfarsitul. Sincer, chiar as vrea sa stiu ce a determinat-o sa ramana atata vreme in aceasta relatie si ce a determinat-o sa o incheie apoi brusc.
Am vazut aici si o afirmatie legata de prietenii reali. Eu chiar ma intreb ce face ca o relatie, o legatura intre doua persoane sa se transforme la un moment dat in prietenie, si care sunt, totusi, limitele acestei prietenii. Adica, ce ar trebui sa se intample ca aceasta prietenie sa nu mai fie deodata prietenie ?
Pentru toate intrebarile astea cu care m-a lasat, nu pot sa privesc cu ingaduinta in urma. Pentru ca - daca tot vorbim de onestitate - nu a avut nici macar obrazul sa imi spuna "aici ai gresit si pentru asta iti spun la revedere ". Nu. Nimic din astea. Si sa nu crezi ca nu am incercat sa aflu ce s-a intamplat. Un timp am tot cautat-o, si m-am tinut de ea pana a acceptat sa ne vedem. Eu aveam nevoie de raspunsuri si ea mi-a dat doar un pretext: "am fost doar ocupata, dar acum m-am eliberat si o sa ne vedem curand".
Nu a mai fost nici un "curand". Niciodata. Si e un an deja. Sa mai adaug ca, desi am incercat sa sun, imi respingea apelul si nu mai revenea never?
Da, am scris cu frustrare, am scris cu venin, am scris cu nervi, pentru ca nu ii mai gasesc nici o scuza omului cu care am irosit atata timp si care a pretuit atat de mult aceasta legatura incat nu a considerat necesar sa explice de ce pleaca din ea, sa o incheie intr-un mod rezonabil, civilizat. Si pentru asta nu am decat sa iau stelute cu minus, eu tot ma voi simti impacata cu mine insami pentru gandurile pe care le am acum.

http://loredanadinu.wordpress.com/2010/02/15/lasa-ti-semnatura-pe-o-fapta-buna/