LICURICIUL DIN VIATA MEA!

Dupa aproape 5 luni de la minunatul eveniment ce mi-a schimbat viata,m-am decis si eu in sfarsit sa scriu povestea noastra...
Dupa 2 sarcini pierdute, un baietel si 2 gemeni(fata si baiat) ne-am hotarat intr-un final sa mai incercam odata...
Pe 19 ian 2009 aveam sa vad dublu in fata ochilor...in sfarsit imi aparuse si cea de-a 2 liniuta mult visata...Nu avusesem nici macar o zi intarziere..(despre musafirii indieni vorbesc) si presimteam ca un pui mic s-a cuibarit in pantecele meu...
Dupa o sarcina foarte usoara dar in acelasi timp cu peripetii...aveam sa aflu pe la 7 luni ca vom avea un baietel..Alex sotul meu isi dorea foarte mult un baiat. Eu...fata. Cei drept am fost foarte dezamagita cand am auzit si... vazut, ce baiat voi avea...
Din motive medicale dr mea a zis ca nu voi putea naste normal si ca ma programeaza ptr cezariana...initial eram programata pe 25 sept,dar...ziua cea mare a fost..22.
Dupa o saptamana plina de emotii,vine si ziua cea mare...ziua intalnirii micutului, ce ma pocnea necontenit cu piciorusele ori de cate ori avea chef..
Ne trezim de dimineata cu mari emotii,si dupa ce mai dau un ochi pe forum,le dau de veste fetelor ca am plecat spre spital...in jur de ora 12 am ajuns la spital,urmand sa imi fac fisa de internare...cezariana era programata ptr ora 15. Apuc sa urc in rezerva..si vine o moasa care imi zice sa ma schimb si sa ma asez confortabil in pat pana termina ea hartiile de aranjat...Alex trebuia sa mai rezolve una alta pe la servici asa ca l-am trimis sa rezolve repede ca doar mai erau 3 ore pana venea pe lume Alex jr.
Toate bune si frumoase pana vine duamna dr si imi zice "sa te pregatesti ca intram mai devreme in sala de operatie"... wow ce e asta...eram singura...il sun pe Alex..noroc ca nu apucase sa iasa din spital..si ii zic ca intru in sala...ne-am intalnit la lifturi...m-am simtit atat de singura...parca plecam la ghilotina nu la intalnirea cu puiul meu mic si drag...mai aveam un pic si plangeam...In fine,am ajuns in sala,mi-au pus perfuziile,muuuullll ser fiziologic mi-au mai bagat pe vene...cred ca voiau sa ma imbete cu ser..
Dupa vreo jumatate de ora ma urca pe masa ptr a-mi monta epidurala...Mi-a fost o frica de intepatura aia de nu va puteti inchiui... dar mai mult m-a durut perfuzia din mana decat epidurala...La 5 minute de la epidurala...ups..mi s-a facut rau..mi-a scazut brusc tensiunea de la emotii...in timpul sarcinii avand-o foarte ridicata...
Au apucat sa ma prinda si m-au intins pe masa...in timp ce se chinuiau sa ma ameteasca bine mi s-a facut si mai rau...am stat aproape tot timpul cu masca de oxigen pe fata...eram pe alta lume...In schimb am putut "simti" cum se chinuiau sa-l scoata pe puturosul meu mic ce se apucase sa se intinda tocmai cand voiau sa-l scoata...Dupa mici eforturi resimtite...am simtit cum puiul meu ia primul contact cu lumea de afara...Initial eu m-am panicat si am inceput sa tip..."De ce nu tipa???" "Ce se intampla cu copilul meu?"
La nici 2 sec dupa raspunsul anestezistului care ma linistea am auzit cel mai frumos si mai dulce tipat din lume...puiul meu se nascuse...fericirea mea atingea cotele maxime...Dupa ce l-au infasurat ca pe o babuta mi l-au adus sa-l vad... a fost un sentiment de nedescris in cuvinte...era atat de mic si de firav....
L-am pupat pe obrajorii aia mici si pufosi...si apoi..din nou rau...Imediat ce au terminat de crosetat...ca la ce taietura urata am nu pot zice altfel,am ajuns in rezerva...In 5 minute usa se deschide larg si intra printul meu insotit de moasa bineinteles era prima noastra intalnire...L-am pus la san...Doamne ce senzatie...si acum cand imi aduc aminte imi lacrimeaza ochii de emotii...era atat de mic si de frumos...S-a lipit de pieptul meu si am simtit ca tot universul ne apartine...nimeni si nimic nu mai conta..eram doar eu si el...
Din acea minunata zi si pana azi, nu ma mai satur sa-l privesc si sa-l starg in brate...E minunea mult asteptata ce mi-a schimbat viata...Zi si noapte ii voi multumii lui Dumnezeu pentru ingerasul ce mi l-a trimis...

(22.09.09)

http://community.webshots.com/album/570763181pdonnI?start=72

andraiulia spune:

Bravo! Felicitari! Micul Alexutz sa aiba o viata inconjurata numai de frumusete si caldura. Sa va aduca toata fericirea lumii si sa va faca cei mai fericiti parinti din univers!!

Dana15 spune:

Felicitari mamicule! sa va traiasca minunea mult asteptata si sa va umple casa de fericire!


Mamica de minune scumpa Ana Elisa -16.octombrie.2009

Nasterea unei prichindute




Thank God I'm a woman!

www.flickr.com/photos/38426629@N04" target="_blank">Noi

liliac1 spune:

criss sa-ti lumineze viata micul licurici jr.! Un brat de flori pentru o mama curajoasa.

Liliana, Andra-Maria (29.09.2003) & Radu-Mihai (21.10.2009)

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

D'ale Andrei

Vremuri

raluk16 spune:

Felicitari! Sa va aduca puiul mic numai bucurii! Sa fiti sanatosi!

---

Mami fericita de minune Alex (16 octombrie 2009)

Lali_mete spune:

Cat de simplu si frumos!!!

Lali Lacra de
Paul-Iulian

micki_mica spune:

Felicitari mamico! esti o curajoasa si se pare ca rasplata a sosit!



Mihaela, de Florin Cristian (16.12.2009) poze si povestea piticului



"Consecintele furiei sunt cu mult mai grave decat cauzele ei" (Marcus Aurelius)