oare cand ma fac bine?-atacuri de panica

gina_raluca spune:

Camelia, ar fi bine si daca ai putea merge la un doctor care sa verifice cum functioneaza tiroida. Eu fac practica intr-un centru medical unde pacientii cu depresie sau anxietate trec prima data pe la doctor care le fac diferite analize si pe urma ajung la noi. De multe ori, persoana are probleme cu glanda tiroida, si medicamentele ajuta, iar noi ajutam cu tecnici de reducere a stresului. Alteori, persoana are un tip de anxietate (atacurile de panica apar in anxietatea generalizata, stres post-traumatic, anxietate sociala) si in functie de severitatea simptomelor, iau medicamente sau nu. Daca simptomele sunt acute, au nevoie de medicamente pentru a stabiliza simptomele si a putea beneficia de tehnicile din terapie. Dar medicamentele nu sunt necesare intotdeauna. Daca va intereseaza, pot pune link-uri la articole cu meta-analyses (nu -i stiu corespondentul in romana, dar sunt articole unde se cantaresc rezultatele mai multor studii si se trag concluzii referitor la eficienta medicamentelor sau a psihoterapiei in tratementul diferitelor conditii) care arata ca medicamentele ajuta dar de obicei sunt urmate de o perioada de recidiva. Psihoterapia de tip cognitiv-comportamental e dovedita stiintific sa ajute cu atacurile de panica si rezultatele dureaza pentru mult timp. Tratamentul dureaza cel putin 3 luni.

Mindy spune:

Rox, in ce consta terapia, cum decurg sedintele de terapie?
E ceva ce ma intereseaza, si simt ca poate ar trebui sa fac pt mine. Am avut perioade de anxietate usoara as zice eu, atacuri de panica nu am experimentat, sau poate nu le-am dat vreo importanta av in vedere intensitatea lor.

O prietena buna a fost recent la DR si a fost doagnosticata cu anxiety disorder, in urma unor teste. Tratamentul dat e Vitamina B6 nu tin minte doza dar stiu ca mare si i-a recomandat terapie/counseling. Se simte infinit mai bine dupa tratamentul de B6, urmeaza sa faca terapia.

Un video interesant pt cine are timp: "Pyroluria, zinc and B6 deficiency, can cause anxiety and depression, Joan Mathews Larson, PhD"
http://www.youtube.com/watch?v=o1OJ87eA0Lg

mess4u2000 spune:

Revin.
[blue]Gina raluca[/blue] am facut ceva analize la debutul problemelor: teste ale tiroidei in primul rand, T1 T3 TSH si ATPO, hemoleucograma, Transaminaze. Toate erau in limite normale. La mine cred ca lipsa odihnei 5 ani , plus firea mea anxioasa( desi nu sunt mereu asa), dorinta de a face cat mai multe si realizarea mneputintei, m-au adus aici. Daca gresesc, corectati-ma.
Iau de ceva vreme Mg cu B6, complex de B-uri, si ceva medicatie naturista data de un specialist.
Imi pun mari sperante in intalnirile cu dr.psiholog.
Ca o noutate, ieri am vazut la HBO o parte din filmul "Amurg" si desi ajunsesem acasa obosita si ametita, am realizat ca dupa ceva timp de vizionare, eram linistita, iar televizorul nu-mi mai facea atat de mult rau, nu ma mai obosise. Acum, cand scriu, sunt tot ametita, iar literele de pe tastaura parca ar fi mobile.
Eu cred ca sunt mai bine oricum. Am mari sperante ca imi voi reveni. Sper sa ma simt din nou intreaga, cat de curand.

Camelia

unombun spune:

bird si eu am avut singerari masive si ..exact cum povestesti tu,am fost la specialist si mi-a spus ca dupa 50 de ani,cel mai devreme,pot fi tratatata,daca mai e nevoie atunci.-acum as fi prea tinara,la 39!!!i-am cerut macar ceva de circulatie cerebrala,raspunsul nimic acum.dar eu vreau tratam ca sa ma pun pe picoare.cum fac?ce sa iau ptr.circulatie cerebrala si sa ma pun pe picioare fiind un om obosit si cu intimplari nefaste in ultima vreme?

unombun spune:

culmea e ca m-am deplasat si la neurolog si la psihiatru din proprie initiativa si amindoi au spus la fel-dupa 50,incepem sa vorbim,daca e cazul.Eu vreau sa ma tin pe picioare sa previn creier suprasolicitat.ce fac???

rrox3 spune:

Bird Imi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva Imi permit sa-mi dau putin cu parerea, sper sa nu te superi. Cred ca tu atunci, in primul rand, ai fi avut nevoie de tratament medical sa-ti revii fizic si de un medic care sa stie ce e cu copilul tau si ai fi avut nevoie de mai mult ajutor cu copilul, sa te poti odihni cum trebuie. Sigur ca te-ar fi ajutat si antidepresivele, dar eu am prostul obicei sa caut se repar sursa problemelor, nu sa calmez doar efectele. Spui ca ai reusit sa-ti revii cum trebuie abia dupa 5 ani! De unde stii ca nu ai avut nimic in subconstient care tragea "hais", cand tu constient trageai "cea"? Atat timp cat nu ai explorat niciodata, poti doar sa presupui si presupusul asta este o actiune foarte rationala, nu implica deloc subconstientul. Cred sincer sa ai fi avut de castigat dintr-o terapie daca depresia era inca prezenta dupa intremarea fizica. Teoretic vorbind, fiindca stiu ca nu exista asa ceva in Romania atunci.

E perfect adevarat ca poti ajunge la depresie/ anxietate si din cauza problemelor fizice - in mod direct - sunt boli care au ca simptom depresia de exemplu. Tratezi boala, dispare depresia. Nu poti sa tratezi boala, iei antidepresive si faci terapie.
Mai sunt si anxietati date de faptul ca esti diferit alcatuit - autist de exemplu. Uneori e nevoie de anxiolitice sa le tii sub control.
Dar cele mai multe cazuri de depresie si anxietate nu au nimic de-a face cu astea. De aici pledoaria mea. Cele mai multe astfel de probleme psihice care apar undeva in jur de 30-35 ani (varsta maturizarii psihice), dupa unul sau doi copii, cand ai o viata relativ linistita de familie si un mediu suportiv si securizant, sunt doar glasul care spune: e timpul sa faci pace cu tine, sa scoti problemele la iveala si sa te ocupi de ele. Si daca vii si iei doar medicamente, ca de' - ai un dezechilibru chimic (pe care chiar il ai, numai ca-i ceva indus gen somatizare) te pacalesti singur. Ti-e mai bine o vreme, dupa care subconstientul te trage iar de maneca, cu o depresie sau o boala. Pana nu accepti ca-i vorba de altceva si nu te apuci sa te asculti, tot asa o sa o tii. E ca si cum te doare capul fiindca ai o tumoare in creier si tu iei doar calmante si te simti bine. Dar tumoarea creste, ca si dezechilibrul dintre constientul si subconstientul tau, nebagata in seama...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Camelia Ma bucur mult ca esti mai optimista si increzatoare Succes cu terapia! Sper ca ai gasit psihologul potrivit.

Mindy o psihoterapie consta in principiu in intalniri saptamanale de cate o ora cu terapeutul. Discutii. La inceput de tatonare, de cunoastere, de formare a unei relatii. Esti in primul rand asculatata empatic 100%. Dupa aceea, pe masura ce relatia se stabileste, terapeutul te ghideaza, te asista, in introspectii, analize, descifrari de mecanisme psihice, de credinte si strategii. Te descoperi pe tine practic, asa cum ai fost, asa cum esti, fara armura de protectie construita de-a lungul anilor. Si dupa ce ajungi in contact foarte bun cu tine insati, exersezi un nou mod de functionare, al tau, liber de restrictii. In care iti asculti si emotiile si ti le accepti, le permiti sa existe, nu doar ratiunea. Nu te mai faultezi nici pe tine, nici pe altii. Schimbi perspectiva. E ca si cum ai scapa de la puscarie
Depinde si de ce terapie urmezi. Sunt si astea de mai multe feluri, functie de metoda folosita.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mindy spune:

wow Roxy, mi-a placut comparatia 'ca si cum ai scapa de la puscariue'. asa aceva as vrea sa simt. Am un suflet incarcat, dorinte refulate, uneori ma intreb ce vreau si incotro ma indrept, alteori sunt f stapana pe mine. Zile si zile.
Multumesc de mejas. Mi-a placut ce ai scris si in mesajele de mai sus sus. F util.

Legat de medicatia antidepresiva eu sunt usor sceptica in privinta lor. Stiu ca sunt cazuri cand ele salveaza vieti, dar sa dau un exemplu: dupa ce am nascut am mers la doi medici. Le-am spus ca ma simt nasol, anxietate depresie, griji cu copilul, ajutor ZERO- deci oboseala excesiva. Au zis ca sunt stari normale postnatale si mi-au prescris antidepresive fara sa faca vreo altfel de investigatie, fara sa pomeneasca de terapie. Ambii medici la fel.
De ce? pt ca ei iau comision din medicamentul prescris (Prozac e pe lista celor cu comisioane grase). Am refuzat sa iau antidepresiv, am stiut ca trebuie sa am grija de mine mai mult, sa nimicesc raul de la radacina. Mi-am dat seama cat rau imi facuse faptul ca nu dormisem suficient un an intreg. Eram totul pentru copil, vroiam sa fac totul perfect, si pe mine m-am dat complet deoparte.

Am mers apoi la alt medic foarte deschis si a zis ca nu imi prescrie nici un medicament pana nu vede o lista completa de analize inclus tiroida. Analizele de tiroida au iesit borderline low (usoara hipotiroidie) si cele de B12 care imi dadeau starea de letargie, lipsa de energie. Dupa ce am inceput sa am grija de mine cu adevarat nu asa cu sarit peste luat vitamine sau peste o noapte de somn, am fost alt om.
Starile depresive s-au diminuat considerabil, pot spune ca au disparut, simt doar ca am nevoie de terapie, sa fac pace cu mine.

inca ceva, pt cine e credincios: rugaciunea ajuta!

gina_raluca spune:

Rrox3
Scrii foarte frumos despre terapie si rolul ei. Vorbesti despre subconstient, si vroiam sa te intreb daca vezi psihanaliza sau terapia psihodinamica ca singurele care pot ajuta . Te intreb pentru ca aici, se pune accentul pe terapii care au fost dovedite stiintific ("empirically supported") sa ajute si din pacate, majoritatea terapiilor astea sunt de tip cognitiv-comportamental, cognitiv, comportamental. Mie nu-mi place terapia cognitiv-comportamentala si mai ales atunci cand trebuie folosite "manualized treatments" dar cel putin aici, se foloseste foarte mult.

rrox3 spune:

Mindy Ai procedat exact cum mi s-ar fi parut si mie normal sa procedez. Ma bucur ca ai reusit sa-ti fie mai bine. Ai dreptate si cu credinta, cu conditia sa fii credincios. Iti doresc sa urmezi pana la urma terapia dorita si sa fie una reusita!

Gina Multumesc Nu cred in terapia cognitiv-comportamentala. Sunt convinsa ca pe unii ii ajuta, pentru mine nu ar fi fost utila. Adica, sigur, uneori poti sa iei la disecat temerile omului, sa aduci argumente logice care sa-i demonstreze ca teama lui nu e fondata si sa-l convingi incetul cu incetul "cognitiv" sa-si depaseasca teama. Vii si cu partea "comportamentala" si-l dresezi putin. Ii poti da o unealta de supravietuire mai buna decat nimic, dar dupa parerea mea nu ai eliminat cauza, ai rezolvat doar o cale de manifestare. Si, ceea ce e bun, clientul a capatat ceva siguranta de sine, ceva control si i-a crescut stima de sine. Dar nu ai aflat si nu ai schimbat ceea ce l-a facut pe om sa dezvolte teama respectiva. Terenul minat care-l face sa se teama, sa teasa scenarii, sa se simta vulnerabil, sa creada ca lumea e un loc periculos, etc. Practic te-ai adresat doar constientului si l-ai consiliat cum sa reia fraul subconstientului din nou ferm in maini. Ai consolidat zidul care incepuse sa crape. Pentru o perioada e bine, in fine, "bine" ca si inainte de criza.
Pentru partea cu evadarea din puscarie trebuie sa asculti si subconstientul. Sa mergi la radacina credintelor si scenariului. E nevoie de analiza. Nu neaparat pe canapea Poate fi AT.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)