oare cand ma fac bine?-atacuri de panica

buna,

M-am hotarat sa scriu din nou. Cred ca am mai facut-o prin octombrie, parca. In lipsa unui psiholog, deocamdata, sper sa ma simt mai bine scriind aici.
Am inecput sa fac atacuri de panica prin octombrie si am refuzat sa iau medicamentul prescris de psihiatru-Cipralex. Marea majoritate a celor apropiati mi-au zis sa inecerc sa imi revin singura... si recunosc ca si eu eram speriata de Cipralex fiindca sunt foarte slaba si sa pierd cateva kg, este cumplit pentru mine. Am suferit mult la inceput, cand nu mai puteam manca... dar dupa o vreme mi-a revenit pofta de mancare si de la 46 kg m-am intors la 49. Dar anumite stari au ramas : ameteala, amorteala membrelor, stare de slabiciune, lipsa energiei, . Recunosc ca am avut si zile bune si mai putin bune. Cel mai tare ma deranjeaza senzatia de oboseala psihica, lipsa concentrarii. Ma oboseste televizorul si cititul, chiar si computerul, la care trebuie sa stau o zi intreaga. Sufar ca nu mai pot fi tot timpul vesela si tonica cu copiii mei care sunt atat de mici. Mi se rupe sufletul cand ii privesc si imi dau seama ca nu mai am aceeasi disponibilitate sa ma joc cu ei, desi fac eforturi. Uneori imi vine sa plang, desi f. rar acum. Ieri am plans dupa mult timp, dar trebuie sa imi vina si ciclul. Nici azi nu stau pe roze, dar incerc sa imi spun ca trebuie sa vina ciclul si o sa ma simt mai bine, poate.
Am totr citit pe net despre depresie, chiar si aici pe forum, ca ar trebui sa facem ceva, sa schimbam ceva in viata noastra, dar eu nu stiu ce! Asta e mai grav! Adica as face ceva pt. mine, ceva de genul masaj, tratament cosmetic... dar m-a descurajat vremea asta, care nu se mai termina. Ma tarasc zilnic la serviciu cu metroul, fiindca nu mai am rabdare sa stau in masina o ora pana ajung la serviciu si o ora pana acasa. Prefer sa merg pe jos si sa stau in metrou.
Mi-am zis, "OK. Hai sa fac ceva care-mi place. Sa merg la film" Ador sa vad filme, mai exact imi placea. Am facut rezervari la Avatar. L-am convins pe sot si duminica am lasat copiii la socri. Si... stupoare! Am rezistat cu greu o ora!!! Am ametit, am transpirat am simtit ca mi-e rau si am plecat. Nu va pot spune ce dezamagita sunt. Eram atat de increzatoare ca voi fi mai bine, ca imi va face bine sa ies!
Nu stiu ce sa fac. Vreau un psiholog bun, cu care sa vorbesc... care sa ma faca sa pricep ce e cu mine, care ssa ma ajute sa ma schimb un pic. Sunt o fire extrem de grijulie cu copiii mei, sufar pt. orice lucru minor care li se intampla. Sufar ca eu nu pot face ce alte mamici pot, ca nu sunt in stare sa fac mai multe pentru ei, pentru sot, pentru mine. Eram un om destul de energic, care strabatea orasul de la un capat la altul. si acum... de-abia ma tarasc. Uneori imi vine sa strig, sa urlu.
Ok, ma opresc aici pentru moment. Daca aveti vreun sfat pentru mine, spuneti-l va rog.

Camelia si doi baieti Mihai (6 ani) si Matei(1.8 ani)

accept92 spune:

Poate articolul de mai jos si comentariile postate la el te vor ajuta...

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6116249-venit-urta.htm

Nu este un articol propriu-zis ci cateva interviuri cu persoane care au trecut prin depresie (dai click pe harta si se deschid filmuletele).

Personal m-am intersectat prea putin cu depresia, am o prietena care trecut prin asa ceva si cumva o recunosc in postarea ta...si din experienta asta singulara am tras pentru mine concluzia ca atunci cand e vorba de depresie nu e bine sa te feresti de tratamentul cu medicamente. Inteleg ezitarea si rezistenta de a merge pe calea asta, dar cred ca odata inceput tratamentul vei regreta timpul pierdut incercand sa gasesti resurese interioare de a iesi din criza.
Sigut ca si psihoterapia este buna, dar in faza acuta a bolii este ineficienta...intai trebuie sa te stabilizezi cumva cu ajutorul medicamentelor pentru a deveni receptiv la psihoterapie.

maya2 spune:

draga mess4u2000,
daca-mi permiti, as incepe cu sugestia de-ati schimba chiar nick-ul de forum, mess4u, gaseste-ti unul mai tonic, mai vesel, "floricica albastra", iepuras coconas", ceva de gen. saltaret, nu panicard. "sint o pacoste pentru tine!"-eu asa-l inteleg.

apoi mai am o sugestie, chiar mergi si stai de vb cu un psiholog, cineva din afara, care nu e implicat in viata ta personala si care nu se incinge si nu plinge cu tine-n batista cind ii povestesti starile prin care treci.
un foarte bun psiholog poate fi oricine, la urma urmei, o persoana echilibrata si inteleapta, care-a vazut si trait multe(stramosii si bunicii nostri mergeau la inteleptul satului pentru angoasele si anxietatile prin are treceau).

e greu in ziua de azi sa mai combati lipsa de chef de viata singur, cu mijloace proprii. sintem supusi la asa o cantitate de stress, care vine pe toate caile si canalele, din toate partile, si din situatii asa de diverse si aparent inofensive, ca e greu sa le depistezi de unul singur.

motivatia ta personala de-a iesi din starea asta e extrem de importanta dar nu suficienta.
prietenii si anturajul, in general, au si ei rolul lor bine definit in vindecare, dar pot sa fie atit de subiectivi incit la un anumit moment iti pot face mai mult rau decit bine.

nu te sfii sa cauti sprijin la exterior, e o decizie foarte buna, dupa parerea mea. chiar sfatul unui psihiatru conjugat cu cel al unui psiholog(psihiatrul sufletului, sa-i zicem)ar fi ideal.
important e sa cauti si sa gasesti radacina "raului" si sa-l infrunti. dar nu singura ci avind alaturi de tine terapeuti calificati.

si nu in ultimul rind, te-as sfatui, fara sa fiu citusi de putin bigota, sa mergi intr-un lacas de cult, ales de tine, in care te asezi linistita, sa calmezi "zbirniiala" de ginduri si griji din minte
sa respiri adinc si sa-ti "conectezi bornele mintii si ale sufletului" la "sursa" celesta, cere sfat si indrumare si asculta-ti "intuitia". ai sa fii surprinsa de rezultat.

sau pur si simplu, mergi si cere sfatul unui parinte cu har, care va sti sa-ti "calmeze" si sa "panseze" sufletul agitat de zbuciumul in care te afli in prezent.

curaj!

toate cele bune tie si familie tale!

rrox3 spune:

Camelia nu prea ai cum sa iti revii singura, oricat de multe mici placeri ai incerca sa-ti faci sau mai stiu eu ce auto-pacaleli pozitive ti-ai indruga. Stiu din experienta. Iti pot si argumenta daca doresti. Nu am avut de-a face cu depresia, dar cu anxietatea si atacurile de panica, da. Oricum, ambele sunt reactii la aceleasi dezechilibre psihice.
Solutia este psihoterapia. Dureaza, gandeste-te la minim 6 luni de terapie, dar cu un terapeut bun, te schimbi pentru totdeauna. Nu te mai chinui si nu mai pierde timp. Cauta-ti un psiholog si incepi terapia. O sa-ti fie mai bine dupa cateva sedinte si, dupa aceea, din ce in ce mai bine. Capul sus, se poate!

Edit: Vad ca esti din Bucuresti. Daca vrei iti pot recomanda o psihoterapeuta.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

P-asta de unde ai scos-o?!

Sigur, daca omul nu poate iesi din casa sa mearga la terapie, atunci, da, are nevoie de ceva medicatie initiala de sustinere. Nu e cazul aici.
Din contra, psihoterapia va merge bine doar daca esti tu insuti, nediminuat de mai stiu eu ce antidepresive sau anxiolitice.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

inaioana spune:

Depresia se trateaza cu medicamente si terapie. Nu numai cu terapie si, de preferat, nici doar cu medicamente.
Ele trebuie sa mearga impreuna pentru o vreme.
Daca e de ales intre una si alta, atunci parerea mea este ca un tratament medicamentos potrivit, este net superior unei terapii. Dar, repet, alaturi de medicamente este eficienta si un strop de terapie. Problema e ca e extrem de greu de gasit un terapeut ok, spre deosebire de medicamente.

accept92 spune:

Prietena mea a primit chiar recomandarea psihoterapeutului pentru medicamente. Nu de la unul ci de la 3. Insa prejudecatile ei si ale tuturor prietenilor care cand au auzit de antidepresive au avut o reactie cam ca a ta (si printre prietenii astia ma includ si eu) au facut-o de fiecare data sa schimbe medicul si sa se chinuie in depresie juma de an. Si toti prietnii binevoitori ii spuneau ca poate, ca are resuresele necesare in ea sa treaca peste acea faza, ca o stiu puternica, bla bla. I-au trebuit 6 luni de chin sa ajunga la aceleasi medicamente si sa se puna pe picioare imediat. Nu o fi o tragedie ca a pierdut astea 6 luni, dar crede-ma ca nu i-au folosit la nimic, doar s-au acumulat niste amintiri neplacute.

rrox3 spune:

Ina,cu toata stima mea pentru tine , nu sunt deloc de acord cu ce scrii aici. Parca ar fi grait un psihiatru mioritic.
Nu ai nevoie de un strop de terapie, ai nevoie de multa terapie. Ai nevoie sa sapi, mult si adanc in propriul subconstient pana descoperi tot ce ai adunat acolo, fara macar sa ai habar. Ai nevoie sa descoperi cine esti cu adevarat si sa inveti sa te accepti exact asa cum esti, fara masti si iluzii. Ai nevoie sa renunti la mecanismele psihice de securizare adoptate demult si inutile in prezent. Ai nevoie sa te reconstruiesti precum pasarea Phonix.
Medicamentele sunt un simplu drog. Cat il consumi te simti bine, desi nu esti cu nimic mai bine. O adictie, o limitare in plus. Un nou gard intre tine si tine. Nu te vindeca. Nu te schimba. Nu-ti schimba perspectiva asupra propriei vieti si persoane, nu te indeparteaza pentru totdeauna de depresie.
Uneori sunt necesare, dar doar pentru a putea urma psihoterapia. Ea e baza. Sunt de acord insa ca-i extrem de greu sa gasesti un terapeut bun, eficient.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Accept in astea 6 luni a facut terapie? Daca da si nu a simtit diferenta, a facut cu un psihoterapeut prost. Sunt destui, din pacate si ei, in special, recomanda medicamente, fiindca altfel nu prea au rezultate si raman rapid fara clienti. Daca nu, eu zic ca a pierdut vremea nefacand terapie, nu neluand medicamente.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Si inca ceva. Camelia vorbeste si despre atacuri de panica si despre depresie. Dar din scena de la cinema, inclin sa cred ca sufera de anxietate.
Dar, cum am mai zis, au aceeasi sursa (dezechilibru major intre constient si subconstient) si aceeasi metoda de rezolvare (psihoterapia).

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

bird70 spune:

Vorbesti prosti, zau asa. Medicamentele sunt necesare pentru ca te ajuta sa te aduni. Ele nu iti rezolva problemele dar ajuta foarte mult la rezolvarea lor prin terapie sau pur si simplu prin introspectie. Cred ca gresesti enorm sfatuind pe cineva impotriva medicamentelor. Ele isi au rolul lor in procesul de recuperare. Nu toata lumea are nevoie de ele dar sunt persoane care categoric beneficiaza de efectele lor.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation