Dragoste da- dar nu pasiune

szivarvany spune:

Asculta ce ti-au scris Marius si Rufus, au dreptate

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

aniela23 spune:

Multumesc pt atat de multe raspunsuri.Sunt de acord cu ce-a zis Bee, la fel ca alte fete - multi dintre noi sunt foarte screwed up datorita cresterii lipsite de afectiune (desi bietii parinti au facut tot ce au putut sa ne fie bine).Ma mai gandesc si la faptul ca,cu cat evoluam, cu atat vrem tot mai mult si mi-e mila de bietele sufletele noastre, probabil daca traiam acum vreo 200 de ani as fi fost fericita sa ma marit cu oricine avea pamant si oi sau cu orice nu ma batea.Stiu ca orice relatie intre o femeie si un barbat este ''replica'' relatiei pe care femeia a avut-o cu tatal ei ca copil. Si ma gandesc ca pe tatal meu il adoram asa cum isi adora orice fetita taticul, iar pe de alta parte il ''uram'' cand am inceput sa vad ce fel de persoana lipsita de caracter si de scrupule este.Iar prietenul meu actual nu imi da motive sa il''urasc'', asa ca, probabil, simt ca ceva lispeste(asa se explica femeile care se marita cu betivi/batausi daca tatal lor era la fel, nu?). Dar din pacate, oricat de mult as rationaliza acest lucru, nu pot sa schimb ceea ce simt, sinopsele din creierul meu au fost formate cu multi, multi ani in urma, si cine stie cati ani mi-ar trebui sa le schimb.

Eu de fapt cred ca in adancul sufletului luasem deja decizia sa plec, si cautam doar incurajare, pe cineva care sa-mi spuna ca a ales pasiunea si ca e fericita, pe cineva care sa-mi spuna sa-mi ascult inima.Dar intr-adevar, asa ceva exista numai in filme, iar viata reala este mult mai amara. Dar oare chiar exista numai in filme?? Nici o speranta pt noi, muritorii de rand?

Majoritatea raspunsurilor imi cer sa fiu rationala iar eu chiar incerc din rasputeri, zau ca da, dar animalul din mine nu vrea sa taca!!! Acum sunt ok, e inceput de saptamana,restul lunii o sa fie foarte haotic si sunt bine, ocupata, nu ma gandesc la dragostea nebuna pe care mi-o doresc. Dar stiu ca cu prima ocazie cand o sa am un weekend linistit si o sa am timp sa gandesc, o sa ma apuce iar depresia, nefericirea. Nu pot, nu pot sa renunt la visul meu.

De cand l-am cunoscut am simtit ca nu el imi este perechea, dar eram amandoi singuri si ne-am gandit ca mai bine cu cineva decat singuri. Si relatia a evoluat incet incet, m-am obisnuit si m-am indragostit de el pt omul minunat care este, dar niciodata nu m-am vazut alaturi de el pt tot restul vietii.

Cred ca sunt pe cale sa fac o mare greseala, dar trebuie sa-mi urmez instinctele. La cat sunt de suparata chiar m-a bufnit rasul cand am citit ce scria Crinuta, ca as renunta la un barbat asa bun pt o pasiune ipotetica. EXACT. Sunt nebuna de legat, e posibil nici sa nu mai gasesc pe cineva de care sa ma indragostesc asa nebuneste (mai ales acum, dupa 3 ani cu al meu, am niste standarde foarte inalte cand e vorba de barbati). Sunt de acord cu toate sfaturile voastre, mi le dau si mie in fiecare zi dar cealalta persoana care traieste in corpul meu nu vrea sa asculte.

Probabil ca trebuie sa vorbesc deschis cu el, sa vad si punctul lui de vedere.Adevarul e ca ma doare inima cand ma gandesc ca daca as pleca n-as mai fi cu el in fiecare zi,nu l-as vedea, mi-ar fi dor de el si mi-as face o mie de griji ca vine seara tarziu de la munca si se culca nemancat :(((((. Orice as alege eu tot sufar, sufar daca raman si sufar pt el daca plec, de mila pt durerea lui.

Conchita, multumesc ca ai intrebat de sora mea. Ma tot gandeam sa postez la celalalt subiect dar mi s-a parut ridicol sa mai scriu o adevarata drama (pe scurt, a fost in Romania, s-a intors, a venit nebunul dupa ea, a plecat...mai ceva ca in telenovele). Deocamdata nebunul a lasat-o in pace pe sora-mea pt ca cumnata-mea vrea sa divorteze de fratele meu si nebunul e acum ocupat cu ea(adica ocupat sa arate tuturor cum el, un strain, are grija de nevasta altuia mai bine decat propriul ei sot). Mi-e mila si de fratele meu si de cumnata-mea, dar isi merita soarta. Le-am zis sa il excluda din viata lor pt ca or sa plateasca mai devreme sau mai tarziu, dar nu m-au ascultat.FRATILOR, EU CHIAR PROVIN DINTR-O FAMILIE DE NEBUNI.Revenind la subiect, sora mea este bine, tot aici ca au-pair. Face aceleasi alegeri tampite in materie de barbati ca si mine - baietii buni i se par plictisitori, se duce numai dupa baietii rai, care o chinuie. Doar am fost crescute de acelasi tata, cum altfel sa fie??

Am sa citesc cartea pe care mi-ai recomandat-o, am sa ma mai gandesc, o sa vorbesc cu el....dar stiu ca mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa ma decid ca pot sa-mi aduc liniste in sufletul meu

Luna1 spune:

Aniela nu vreau sa te supar dar in urma ultimei postari da-mi voie sa ma indoiesc ca tu il iubesti. Am impresia ca il respecti si apreciezi dar ATAT. Cand ai spus ca ai invatat sa-l iubesti...cred ca de fapt ti-ai impus sa-l iubesti pentru ca asa ar fi fost normal, sa iubesti un astfel de barbat. Insa nu cred ca il iubesti cu adevarat.

Adica da, relatia mea cu sotul meu a fost lipsita de pasiune, in sensul ca nu ne certam pasional, nu e nimic din "filmele pasionale" intre noi, totul e calm, previzibil si asezat. Insa de iubit nu l-am iubit nicicand ca asa imi zice ratiunea ci ca asa mi-a zis inima.

Cum sa-ti explic, am iubit inainte de el pasional, genul de relatie in care acum aruncam cu farfurii unul dupa altul, acum ne sarutam fericiti, acum plecam pe strada la 1 noaptea ca nu mi-a zis ca ma iubeste cum vroiam eu, acum isi cerea iertare si ne iubeam nebuni. Dar relatia aceea nu a adus benefic decat pe fiul meu. Nimic altceva. Dovada ca ne-am despartit.

Cu sotul meu...l-am iubit din prima insa nu am fost niciodata asa de pasionali, totul a venit de la sine, calm, asezat, relatia noastra e mereu previzibila. Si simt cu fiecare celula a corpului meu ca imi este suflet pereche.

Insa eu nu caut nimic altceva, inima mea nu tipa dupa pasiune de aceea cred ca tu totusi nu-l iubesti ci ti-ai impus sa simti ceva pentru ca el merita.

Cred totusi ca, daca asta e realitatea, daca te zbati intre ratiune si simtire, e mai bine sa mergi mai departe fara el. Sau sa iei macar o pauza de el si sa clarifici ce simti.



Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

ADRIANKA spune:

Aniela, eu as sugera mai degraba sa consulti un psihoterapeut. De aceeasi "boala" am suferit si eu si inca mai sufar, nu am avut o copilarie tocmai fericita si am distrus relatii cu baieti buni pentru ca nu imi simteam inima batatnd si genunchii tremurand cand erau langa mine. Si acum simt ceva numai prin suferinta, in rest, trec ca gasca prin apa. Daaar, am hotarat sa consult un psiholog si saptamana trecuta am avut prima sedinta. Mi-a zis ceva interesant. "deci tu vrei sa simti si dupa ani si ani inima batand si fluturasi cand se apropie sotul de tine?". I-am raspuns timid ca "da", si atunci mi-a zis ca "iti dai seama ce ar fi de biata ta inima dupa atatea zbateri, ti-ar urca tensiunea la cer", mi-a mai zis ca iubirea este siguranta, liniste si calm.

Noua, ca persoane care nu am stiut sa traim altfel decat intr-o familie de "nebuni", ni se pare anormal ca o relatie de iubire e bazata pe siguranta...ce siguranta, dom'le...adrenalina, nebunie, farfurii aruncate de pereti, numai asta inseamna iubire pentru noi...Dar cu un ghid psihoterapeut, care sa ne scoata din negura asta a mintii, cred ca putem ajunge pe drumul normal. Numai bine iti doresc!

aniela23 spune:

[quote]citat din mesajul lui Luna1

Aniela nu vreau sa te supar dar in urma ultimei postari da-mi voie sa ma indoiesc ca tu il iubesti. Am impresia ca il respecti si apreciezi dar ATAT. Cand ai spus ca ai invatat sa-l iubesti...cred ca de fapt ti-ai impus sa-l iubesti pentru ca asa ar fi fost normal, sa iubesti un astfel de barbat. Insa nu cred ca il iubesti cu adevarat


Mamica de stelute [url="http://alina-jaime.co.uk

Da, probabil ca da, probabil ca nu il iubesc cu adevarat. Dar nu stiu cum altfel ar trebui sa il iubesc, ca sa fie ''cu adevarat'' dar nu neaparat pasional si nebuneste.

Cand zic ca vreau iubire pasionala nu ma refer la faptul ca vreau certuri, farfurii aruncate pe pereti. Vreau liniste, vreau siguranta si vreau ceva frumos, dar mai vreau si sa ma uit la el si sa nu-mi vina sa cred ca e al meu,sa simt ca mor fara el, sa simt fluturi, da, vreau fluturi.

liliana83 spune:

Da... cred ca inteleg ce vrei... vrei o iubire adolescentina, sa simti ca plutesti, ca zbori... sa zambesti mergand pe strada,sa mori de nerabdare asteptandu-l, sa i te arunci in brate cand il vezi...toate cred ca vream asa ceva, dar chiar daca vei intalni un astfel de barbat cu timpul intesitatea trairilor tot va scadea.Si eu cred ca nu-l iubesti pe actualul tau prieten, cred mai degraba ca-l respecti si ca-i esti recunoscatoare pentru felul in care se comporta cu tine, dar nu e ceea ce cauti tu.Cred deasemenea ca nu esti inca pregatita pentru a face un pas decisiv in viata cum ar fi casatoria sau un copil.Cred ca mai vrei sa descoperi, sa experimentezi.Bucura-te atunci de viata si reda-ti libertatea!

blackpanterro spune:

Eu cred ca se poate sa gasesti pe cineva pe care sa il iubesti fara sa iti dea pumni in cap.
Poate nu o sa ai la fel de multi bani si nu o sa mergi in atatea vacante in cate mergeti acum dar cred ca poti sa gasesti dragoste.
Mama are o vorba care se dovedeste in fiecare zi a vietii noastre(a mea si a sotului)..."dragoste, intelegere si liniste in familie sa fie ca restul vin de la sine". Exact asa avem noi.Da, nu suntem bogati si totusi reusim sa le facem pe toate, calatorim des, facem cum putem si iesim mereu ok.

Inteleg celelalte postari si pot sa fiu de acord ca ce ai acum e perfect(din punct de vedere material) dar totusi nu e la fel ca si cand iubesti.Si eu daca ar fi sa aleg intre siguranta si bani si iubire si nu atat de multi bani, as alege ultima varianta. Am explicat mai sus de ce.
Sper din suflet sa faci alegerea corecta si sa nu o regreti niciodata.

Adriana 11w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

Marox spune:

Aniela, s-ar putea sa te confund, dar parca imi amintesc ca inca de acum citiva ani aveai probleme cu prietenul tau. Sau mai ales cu cc copiii lui care sint aproape de virsta ta. Si te deranja ca el obisnuia sa poarte lenjerie de dama...

Asa ca, io una cred ca ai luat o decizie corecta sa pleci. Dragostea ta era una sacrificata de mult timp, iar pasiunea actuala doar un pretext. Lasa-l in pace cu trecutul si cu viata lui si traieste-ti viata ta.

aniela23 spune:

Oh, wow, dar ce memorie buna ai, sunt impresionata cum de ti-ai amintit din atatea sute de membri DC tocmai exact de povestea mea. Trebuie ca te-am socat tare de ti-a ramas in minte.Bine-nteles ca imbracatul in lenjerie de dama nu mai e o problema, ca daca ar fi fost relevant as fi pomenit de asta in mesajul meu(dar ai avut grija sa pomenesti tu).Hai sa zicem ca pe de o parte mi-am mai deschis un pic mintea, am invatat sa nu mai am prejudicii si sa incadrez oamenii in stereotipuri, iar pe de alta parte el si-a canalizat energia sexuala in alta directie. Deci nu, imbracatul in lenejerie de dama nu mai e de atunci(de acum cativa ani)o problema.Intr-adevar, da, tot acum cativa ani am avut probleme cu copiii lui, care de asemeni s-au rezolvat, pt ca e si normal cand oamenii se acomodeaza unii cu altii sa existe tensiuni, sa dureze o perioada pana se acomodeaza(si aici nu ma refer doar la acomodarea mea cu ei si a lor cu mine ci in primul rand la acomodarea prietenului meu cu faptul ca a trebuit sa ma introduca si pe mine in locul potrivit din viata lui)

Anyway,tu stii foarte bine ce efect o sa aiba mesajul tau, probabil de aia l-ai si scris. In continuare nu se mai vorbi de Aniela si pasiunea/dragostea ei, ci de prietenul ei care poarta lenjerie de dama...Intr-un fel sau altul, cam orice as scrie despre relatia mea, orice, cat de mic, tot la asta se ajunge. Sa iti explic cat de mult regret faptul ca am avut naivitatea prosteasca sa postez acel subiect?? Nu cred ca ar avea rost. Dar am invatat ca si aici, pe DC, oamenii pot fi tare rautaciosi

Asa ca sper din suflet ca un moderator va citi mesajul asta cat de curand, si il rog din suflet sa inchida subiectul, pentru ca tot ce se va face in continuare e sa se dezgroape mortii. Chiar va rog

Multumesc inca o data, din suflet, tuturor care mi-au scris . Poate ca nu mi-am gasit inca raspunsul, dar eram pe aproape



(Si Aniela o sa taca din gura pt vreo 5 ani de acum incolo, poate pana atunci n-o sa mai simta nimeni nevoia sa reaminteasca lumii de faimosul ei prieten in lenjerie de dama)

casandra spune:

Aniela, chiar citeam astazi undeva ca oamenii isi pun probleme abstracte, pentru ca nu vor sa se confrunte cu chestiunile reale din viata lor.
Iti doresc din suflet ca totul sa fie roz in relatia ta, dar daca tu simti o cat de mica indoiala, da-ti timp si analizeaza ce te deranjeaza cu adevarat.
An listen to your guts. Maybe something is fishy, and you cannot name it.
Nu-ti fie teama sa analizezi corect situatia.
Daca tu simti ca vrei sa iesi din relatia asta, probabil ca e ceva ce nu vezi inca.
So, nu te grabi, dar fii lucida.
Daca e ceva putred, mai bine gaseste ce e acum, decat dupa ce faci copil cu el.