Dragoste da- dar nu pasiune
Raspunsuri - Pagina 3
lalilu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui aniela23 Am ezitat mult inainte sa scriu pt ca ma simt un pic ridicol sa ma plang de o problema de genul ‘’tara arde si babele se piaptana’’cand alte fete care scriu aici au problem mult mai grave decat ale mele. Pe scurt – sunt intr-o relatie de 3 ani de zile, facem 3 ani maine, de sf Valentin. El este partenerul PERFECT, e perfect, aud de la prietene si citesc online despre cum sunt unii barbati si imi dau seama ca l-am prins pe D-zeu de un picior. Nu ne certam niciodata, chair daca eu sunt crizata si ma apuc de tipat din motive stupide el niciodata nu ridica tonul la mine. E extreme de bland si dragastos, e romantic, ma ajuta in casa (locuim impreuna de 2.5 ani), arata bine, e bun la pat, e foarte intelligent (ceea ce apreciez cel mai mult la un barbat). Avem o situatie materiala foarte buna datorita lui (eu castig foarte putin comparativ cu el). Inainte sa fiu acuzata ca sunt materialista pot sa spun ca da, poate ca sunt, banii sunt o adictie, dar numai cine a crescut in saracie si a trecut prin nopti nedormite din cauza stresului ca nu are destui bani de mancare/facturi, poate intelege cu adevarat ce inseamna sa nu-ti mai faci niciodata griji din cauza nenorocitilor de bani.Pt prima data in viata pot sa imi cumpar ceva pt ca imi place, si nu pt ca e mai ieftin decat articolul care imi place de fapt...Avem incredere unul in altul si ne acordam libertate, fara gelozie prosteasca sau posesivitate. Intr-un cuvant, poate parea ca am o relatie indeala, ma adora iar eu il iubesc si il respect- este ingerul meu. Dar din pacate nu simt pasiune pt el,si nu am simtit niciodata. Nu stiu daca asta e din cauza faptului ca e mai in varsta decat mine (mi-am tot gasit singura scuza asta dar tind sa cred ca invoc diferenta de varsta ca o scuza pt faptul ca, poate, formula chimica dintre noi pur si simplu nu poate provoca o explozie). Dilema mea provine din faptul ca nu stiu ce sa fac mai departe. Ma apropii foarte repede de 30 ani, varsta la care mi-am imaginat intotdeauna ca o sa fiu casatorita si probabil insarcinata, si imi dau seama ca daca nu este el cel cu care vreau sa-mi petrec tot restul vietii, atunci poate ar trebui sa plec acum, sa-mi dau si mie dar si lui sansa sa-si reface viata. Dar e o alegere imposibila, pt ca 1)Daca raman si accept ca el este barbatul vietii mele o sa am o viata linistita, multumita, situatie financiara buna, vacante multe si frumoase, bani de trimis viitorii copii la scoli private. Dar mi-e teama ca incet incet o sa-mi moara sufletul, ca o sa fac greseli si o sa il insel cu vreun coleg de serviciu sau mai stiu eu cu cine, ca o sa stric totul din cauza pasiunii astea de care am nevoie. Sunt in zodiac scorpion iar pasiunea este ratiunea mea de-a trai – De fapt, nu, nu ratiune ci nebunie, complet opusul ratiunii!!! 2)Daca plec, e posibil sa cunosc acel barbat la care am visat toata viata, e posibil sa avem o relatie inflacarata, care sa ramana cat de cat fierbinte de-a lungul anilor. Dar in acelasi timp, si bazandu-ma pe fostele mele relatii, e posibil sa gasesc vreun neserios, instabil, posesiv, e posibil sa traiesc in extaz pt cateva luni si apoi sa regret faptul ca am renuntat la un barbat atat de bun cum e cel cu care sunt acum Ma zbucium in fiecare zi.Stiu ca pasiunea moare si prietenia ramane, dar oare nu este absolut necesar ca pasiunea sa fie acolo macar la inceput pt ca o relatie sa aiba sanse sa supravietuiasca?? Nu vreau sa fiu nedreapta fata de el,dar nici nu vreau sa fac alegerea gresita pt mine. Nu stiu ce sa fac, ma consum incet incet Nu stiu daca ce vreau e sa ma sfatuiti ce sa fac, pt ca nimeni nu poate simti ceea ce simt eu, dar vreau sa aud pareri despre femei care au ales dragostea ‘’adevarata’’, adica prietenia aia solida fara pasiune, si despre femei care au ales pasiune cu toata ca uneori cu persoana gresita. Vreau sa aflu unde sunt acum acele femei, la ce stadiu in relatia lor Inainte sa il cunosc pe el m-am indragostit NEBUNESTE de un barbat – de fapt nu era dragoste pt ca nici nu il cunosteam bine,ci doar ''lust''-dorinta, intensa si primitive. Bine-nteles ca relatia a durat doar o luna pt ca eram amandoi extreme de nepotriviti, dar a fost cea mai frumoasa luna din viata mea, cea mai intense, cea mai nebuna. Mi-am trait toata viata mea in acea luna. (ei bine,ca dupa ce ne-am despartit m-am simtit putin...sinucigasa ;))) Nu stiu ce sa aleg...dar stiu ca nu mai pot amana momentul deciziei, si as vrea tare mult sa stiu ce sa fac Va rog sa-mi scrieti ceva, orice... Nu stiu ce naiba am, am fost cat de cat ok pana acum, dar am vazut filmul ''Fantoma de la opera'' ieri si a ''trezit'' ceva in mine de plang in continuu si nu ma pot aduna |
Draga Aniela. Stiu exact ce simti. La fel am simtit si eu. Si inca simt. Viata reala nu e pasiune. E intelegere, respect, copii impreuna, preocupari comune. Am fost pe punctul sa fac aceeasi greseala ca tine, de a alege pasiune, zbuciumul, fluturii...Unele fete stiu povestea mea. Dar am realizat la timp ca toate relatiile se transforma si ajung...domestice in final. Toate, crede-ma...Da, din pacate...Cand vei avea copii, vei vedea ca ti se va schimba scara de valori...Zici ca te apropii de 30 ani...Fa repede un copil cu omul asta. Din ce scrii este omul potrivit . Si viata ta va capata o noua fata, vei avea preocupari si, cum spuneam, o noua scara de valori...
Nu lasa dracu sa-si bage coada. Eu am facut-o si ...cred ca am avut noroc, am cazut in picioare, dar puteam pierde tot, pentru acelasi lucru, in final...
Alina spune:
Foarte interesant subiectul.
Conchita,ai dreptate,cred ca fiecare intelege altfel cuvintul "pasiune",Aniela il defineste ca "iubind nebuneste",poate e atractia aia fizica de inceput.Fluturasii dispar mai devreme sau mai tirziu...dar daca nu ai dragostea aceea sigura,calma,casnica pe care ea o are,nu poti merge mai departe.Nu poti avea pasiune 15-20-30 de ani.
Si mie imi place cum au raspuns Marius si Rufus
.
Si da,ea adevarat,omul isi doreste intotdeauna ce nu are...
mihaela_80 spune:
Aniela,
Si eu sunt de acord cu ipoteza Mihutei, daca e adevarata, cei care ti-au raspuns pana acum au dreptate, trebuie sa te linistesti si sa privesti lucrurile cu maturitate.
In caz ca totusi tu nu ai nevoie de drama pt a simti ca ti-e sufletul viu, vreau sa te intreb de ce crezi ca trebuie sa faci in viata asa o alegere dureroasa? Pasiune sau siguranta? Trairi vii sau scoli private pentru copii?
Nu ai incredere in tine ca le-ai putea avea pe amandoua? de ce potentialii parteneri sunt fie mai in varsta, protectori si stabili financiar sau tineri, flusturatici, violenti?
Tu inca nu ai copii. Nu-i fa daca nu esti indragostita de tatal lor, numai pt ca ai putea dupa aia sa le oferi una sau alta...
Mie mi se pare ca ti s-au dat niste sfaturi tare gresite mai devreme, pai sufletul tau, dragostea ta de viata nu sunt de vanzare, iar un copil nu se face ca sa umple nimic in viata mamei, dimpotriva, se face dintr-un preaplin care trebuie directionat undeva.
Eu te-am mai citit aici, si mai demult, cand povesteai de partenerul tau, si de sora ta, esti un om bun, mi se pare ca ai o relatie buna cu sufletul tau, fara mari blocaje, asculta-te in continuare si nu renunta la fericire pentru ca ai avut o copilarie grea si pe undeva poate crezi ca nu poti sau nu meriti mai mult.
bobocel_07 spune:
Eu cred ca multe femei si-ar dori sa aiba o relatie ca a ta si cunosc pe cineva care la fel ca si tine a renuntat la o relatie de ani buni cu un om extraordinar din toate punctele de vedere pentru ca nu exista pasiune intre ei.Si a gasit pe cineva cu care a format un cuplu in care pasiunea era pe primul loc.Dar dupa cateva luni pasiunea a trecut iar persoana de langa ea s-a schimbat extraordinar de mult in rau. Si ghici ce s-a intamplat, acum regreta ce a facut dar e prea tarziu.
Parerea mea este ca ar trebuie sa revi cu picioarele pe pamant si sa multumesti lui Dumnezeu pentru omul de langa tine.
alexia_07
Luna1 spune:
aniela pasiunea vine si pleaca. Pasiunea din pacate te orbeste si nu stii cu ce te-ai ales. cand pasiunea dispare (sau se estompeaza) e posibil sa realizezi ca ai ales prost.
La cei aproape 31 ani ai mei imi dau seama ca a doua oara am ales bine. L-am iubit, insa l-am iubit cald, calm, fara zbuciumari, fara ups and downs, am ales omul care ma iubeste si e printul meu, dupa 7 ani inca il iubesc, e al meu. Mi s-a parut cel mai important, pe langa iubirea aceea linistita, sa avem preocupari comune. Astea ne vor tine, cu ajutorul lui Dumnezeu, o viata intreaga alaturi. Si acum abia asteptam sa culcam copiii seara ca sa ne asezam la sporovaiala. Desi n-am fost si n-am sa fiu niciodata "sinucigasa" pentru sotul meu, consider ca asta este un lucru wise, voi putea mereu sa supravietuiesc doar eu cu mine (si copiii mei).
Pasiunea? Cum sa-ti zic, pasiunea o poti directiona, la fel cum stii sa vezi jumatatea plina a paharului in loc de cea goala. Ca am vazut in cei 7 ani de cand sunt cu sotul meu barbati cu care m-as fi tavalit in fan?
Da, unul chiar mi-l amintesc, insa respectul si iubirea aceea calda m-au tinut in frau, mi-au adus aminte ce imi ofera sotul meu mai presus de o tavaleala buna si fluturasi in stomac. (Si aici nu ma refer material ci din toate punctele de vedere). Si sincer o tavaleala mai buna decat sotul meu langa care am evoluat sexual nu-mi poate oferi nimeni.
Daca il iubesti eu zic sa lasi gandurile negre, sa vezi ce-i frumos, sa iti intemeiezi o familie bazata in primul rand pe caldura, respect si interese comune. Crede-ma am observat in jurul meu la cuplurile longevive ca numai asa ceva te tine alaturi de partener.
Bee spune:
Aniela, cine te pune pe tine sa alegi? Ai putea sa traiesti cu el, sa faci copii cu el si sa fii cinstita cu el si cu tine. SImti ca nu e exact ce trebuie, dar nu esti absolut sigura. SPune-i si lui asta. Fii cinstita pana la capat si cu el si cu tine. Jumatatile de masura nu duc la nimic bun. Lipsa asta de pasiune la ce o sa duca in timp? La suferinta si pentru el si pentru tine si pentru eventualii vostri copii. Nimeni nu merita asta. Spune-i lui ce inseamna pentru tine, spune-i ca ai vrea copii cu el, dar nu stii sigur ce va fi in viitor. Daca poate sa accepte asta.......Eu vad in jur o multime de oameni care s-au casatorit si unii chiar au facut si copii pe niste fundatii instabile: unul din ei nu a fost pe deplin cinstit. SI se ajunge invariabil la suferinte foarte mari pentru cel "neiubit"(cu pasiune), fiindca cel care simte ca-i lipseste ceva, mai devreme sau mai tarziu va pleca. Stiu ca-s incoerenta, scuze.
Si da, Mihuta, mare adevar ai zis. DIn pacate. Ma uit in jur si vad o multime de prieteni, cunoscuti, in jurul varstei de 30 de ani, care bajbaie ori fara o relatie stabila, ori in relatii esuate sau nesatisfacatoare. Cei care sunt ok sunt putini. SI ma intreb si eu de ceva vreme daca nu tocmai atasamentul asta securizant este cel care ne-a lipsit in prima copilarie (pe mamele noastre nu le-a intrebat nimeni la 4 luni ale copiilor, daca mai vor sau pot sau isi permit sa stea acasa cu copilul. Ele n-au avut de ales, iar noi suntem niste adulti cu grave probleme emotionale/afective).
http://www.dropshots.com/dochia
violetan spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Si sincer o tavaleala mai buna decat sotul meu langa care am evoluat sexual nu-mi poate oferi nimeni. |
Luna,
Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007
babyblue spune:
f interesant subiectul!
pasiunea ne naste din nesiguranta, din senzatia de necunoscut, din lipsa de control asupra situatiei si din atractia fizica puternica.
e clar ca ai adrenalina si fluturi in stomac.
chestia asta nu ramane asa ci evolueaza si sunt doua posibilitati:
1. evolueaza intr-o relatie domestica, in care apar certitudini si siguranta si automat se pierde adrenalina, dupa 5-7 ani sexul oricum se banalizeaza, intervine monotonia, dar poate fi o relatie buna.
2. evolueaza in ceva mizerabil, in care partenerii se sicaneaza si se abuzeaza, pt ca nu se inteleg in esenta si se razbuna unul pe altul, ceva de genul "nici separat, dar nici impreuna"...fie se chinuie asa ani de zile, fie se despart. ramanand eventual cu ceva amintiri cool despre senzatiile tari emotionale pe care le nutreau unul pt altul.
dar o relatie pe termen lung, care sa implice si copii, musai trebuie sa fie una bazata pe liniste, echilibru, prietenie, darurire reciproca, siguranta materiala, emotionala si psihica, pe certitudini si eventimente previzibile.
toate aceste ingrediente fac o supa sanatoasa si buna, insa nitel fada, dupa un timp....invata sa te educi sa ti placa "mancarea sanatoasa", caci ea are in esenta arome subtile si faine...nu este spicy sau extrem de aromata, dar nu iti lasa nici gust amar/acru/usturator....
relatiie prea pasionale devin toxice. te intoxici la propriu cu adrenalina si asta iti modifica total reperele. e funny si cool ca un drog, dar total nesanatos.
si cand vei fi cu cel pasional, iti va lipsi linistea de acasa, cu acest tip. cand esti cu el, iti va lipsi pasiunea.
e chestiune de alegere.
pt ca ai 30 de ani si ai trecut prin multe, iti sugerez sa te mariti cu cel de acum si sa faci copil. si sa-ti iei fluturii din alta parte...sa-i aduci aks si sa inveti sa-ti placa pasiunea cu sotul tau. aia cata e si care e. iar dc faci un copil, se mai schimba viziunea pt o vreme. dar fa-l cu un om normal la cap, care sa aiba ce sa va ofere.altfel te vei complica rau si n-o sa fie bine.
cat despre inamorezeala si fluturi, o sa-ti recit replica lui taica-miu, care mi-a trantit-o cand eu zbieram dupa pasiunea cu un idiot si-l exasperam pe tata, care imi arata ca relatia era toxica si-mi facea rau si eu ii ziceam ca-l iubesc:
" ce iubire dom'le?? mai lasa-ma cu iubirea asta!!"
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
crinuta spune:
Eu as alege stabilitatea de orice fel. Nu as schimba situatia actuala.
Esti iubita, respectata, conditiei materiala buna ai, confort ai, nu risca totul pentru o pasiune trecatoare, pe care oricum nu o ai inca, deci e ipotetica.
Crinuta si 
Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"
liliana83 spune:
aniela23 te inteleg perfect , deoarece in urma cu ceva timp am avut o relatie de doua luni in care am simtit c-am trait mai mult decat in tot restul vietii... cateodata sincer mi-e dor de acele trairi, dar intre timp am devenit o femeie cerebrala si matura si-mi dau seama ca as visa la o himera daca mi-as mai dori asa ceva.La fel ca si tine am un sot foarte bun( bine mai putin partea finaciara, dar este un om deosebit), este tatal pe care l-am vrut dintotdeauna pentru copilul meu,este atent, grijuliu si dragastos dar alaturi de el n-am simtit niciodata acea ardere puternica de care-ti spuneam mai inainte.Si totusi n-as renunta niciodata la omul de langa mine, barbatul care m-a ajutat sa fiu femeia de acum, langa care am devenit mama, care ne iubeste foarte mult si are grija sa ne asigure o viata linistita.
Tu spui ca il iubesti, ca este tot ce ti-ai putea dori de la un barbat,ramai cu el si intemeiati impreuna o familie, asa cum ti s-a mai spus, dupa ce veti face un copil, nu te vei mai gandi la fluturi si la pasiune arzatoare, toata atentia vi se va canaliza aspupra copilului , vei vedea ca bucuria de a fi mama va fi mai puternica decat orice alt sentiment pe care l-ai nutrit pana atunci... si vei avea alaturi si un om bun si bland care sa va iubesca si cu ajutorul caruia sa creezi cel mai bun mediu afectiv pentru dezvoltarea copilului vostru