Dragoste da- dar nu pasiune
Raspunsuri - Pagina 2
ladyJ spune:
Marius si Rufus, 
Printre atea femei aici, am si uitat cum e judecata unui barbat.
Mi-a placut mult nu ce ati scris, ci cum ati scris, cum a-ti gandit-o.
Marius, aia cu ´´trenul mic si gara mica´´ e de la tine? Absolut fantastica comparatia.
Aniela, eu nu prea stiu ce sa-ti zic. Am observat insa, la modul general, ca ne dorim intotdeauna ceea ce nu avem. Tu ai dragoste, ai relatie frumoasa si stabila, ai posibilitatile materiale pe care le doreai..dar zici ca n-ai pasiune.
Perfectiune nu exista in absolut nicio relatie.Defapt, mai corect spus, perfectiunea NU exista. Daca aveai si pasiune in relatia ta ti-ai fi dorit cu singuranta ceva ce n-ai...
Accept, si mesajul tau m-a surprins placut. 
n/a spune:
Marius, pe cuvant ca este prima postare a ta pe care pur si simplu o cred perfecta. Nu stiu daca baietilor le place asta dar uite o floare virtuala, semn de adevarat respect pentru ce ai scris.
aliela23, stiu ca tot omul isi doreste ceea ce nu are, ar crede-ma ca nu neaparta ca are bani, dar ca este un om bun, face din tine cea mai bogata femeie din lume. Nu-ti strica viata pentru pasiunea care titi lipseste. Daca veti avea norocul sa aveti copii impreuna si sa vezi ca totul se reuce la satisfactia de a-ti vedea copii asigurati si iubiti, vei vedea ca nevoia ta de pasiune este asa de neinsemnata? Incearca sa faci un exercitiu. uita-te in jurul tau la femei pe strada. uita-te si compara-te cu prietene, colege, orice femeie pe care o poti cunoaste si ais a vezi cat de putine sunt fericite. Tu esti fericita, ai tot. Fa un execrictiu de imaginatie si inchipuie-te fara el, fara confortul pe care ti-l ofera, fara grija pe care ti-o ofera. Imagineazate fara masina, fara mancare, fara o zi in care el sa nu te tina la pieptul lui, sau si mai rau imagineaza-te cu un barbat care te jigneste, care te insala, care te face de ras, care te contrazice, critica, injura, bate, care isi rade te tine care te desconsidera, care profita de tine si pe la spate iti rade , care se culca cu amanta si vine in bratele tau seara acasa si se face ca aia nu a insemnat nimik, cu toate ca te-au barfit toata ziua si ii spuena ca nu te suporta si ca esti urata, grasa, etc., apoi priveste ce-ti ofera cel langa care esti tu si care e iubitul tau.
conchita spune:
aniela, chiar ma intrebam deunazi ce mai e cu tine, ce-ai mai facut cu sora ta, ca n-ai mai aparut.
uite aici o carte care vorbeste exact despre problema asta:
www.theatlantic.com/doc/200803/single-marry" target="_blank">Marry Him!The case for settling for Mr. Good Enough, by Lori Gottlieb . pe-aici a starnit pasiuni si dezbateri nesfarsite, mai ales ca femeile au inteles anapoda, si anume sa renunte la visul lor despre Mr. Perfect, ceea ce autoarea nu a sugerat niciodata.
ce spune ea, si subscriu si eu, este ca femeile se innamoreaza de atribute trecatoare si neimportante, cum ar fi aspectul fizic, imbracamintea, ocupatia, contul in banca. uitand ca astea azi sunt, maine pot disparea. sigur, e frumos sa fie frumos individul si sa avem fluturasi in stomac cand il vedem. insa fluturasii nu tin o vesnicie nici cu cel mai aratos si super barbat din lumea asta. e un fapt real, fluturasii dispar mai devreme sau mai tarziu.
eroarea majora pe care o fac femeile cand isi aleg perechea e ca nu se gandesc daca se vad cu respectivul si peste 60 de ani. daca ar gandi in perspectiva, si-ar schimba criteriile de selectie. barbatii sunt mai intelepti, isi aleg neveste dupa criterii pentru neveste, scurt. pe ei nu-i intereseaza daca ai putina burtica, daca ti se vede celulita, ei nu urmaresc perfectiunea in general, ci ce li se potriveste lor. barbatii sunt mult mai dispusi ca femeile sa treaca cu vederea defecte marunte care oricum nu conteaza pe termen lung, si sa aleaga daca femeia are suflet bun, are umor, nu e certareata, nu e cicalitoare, e independenta, e tipul care n-ar face scandal daca ar merge la bere cu baietii.
exista 3 motive mari si late pentru care barbatii ar ramane cu o femeie. la femei, exista 300 de criterii. mare diferenta, nu?
deci, partenerul tau are crema cremelor in materie de calitati umane. daca ajungeti parinti, astea vor conta enorm. in perioada de lauzie o sa-ti treaca pasiunea oricum, amandoi veti fi parinti, deci gandeste-te ce fel de om vrei langa tine toata viata ta. iti amintesti de sora ta? ce a facut pasiunea din ea, pasiunea pentru un om nepotrivit? pasiunea, daca dureaza mai mult decat e sanatos la cap sa dureze, e altceva, e obsesie, e dependenta, e nesiguranta.
zici ca nu a inceput cu o pasiune la voi. foarte bine. cine zice ca e numai un singur fel de dragoste? mai gandeste-te. il iubesti, te iubeste, sunteti compatibili, va respectati, va intelegeti...mai mult nici nu va trebuie. vrei pasiune? initiaz-o tu. e super simplu.
mihuta spune:
Pornind de la ideea ca toti incercam sa replicaam in viata de adult acea dragoste si senzatie de bine (atasament) pe care o aveam in prima copilarie, atunci se poate spune ca acei care au avut parte de un atasament nesecurizant in prima copilarie risca sa se risipeasca in diverse relatii "pasionale" odata ajunsi adulti, tocmai pentru recreerea senzatiei de "carusel", acel "nu pot trai cu tine dar nici fara tine" "pasiune fara limite care ma face sa mor de durere dar ma ajuta sa ma simt vie vie" (vezi restul textelor ce exprima mai mult sau mai putin aceeasi stare).
Pentru o persoana care are ca fundament un atasament securizant o singura astfel de relatie e suficienta, invata ca doare si se fereste de ea cat traieste. Pentru o persoana cu un atasament nesecurizant in prima copilarie, numai o astfel de relatie i se pare reala, celelalte le simte fade, plicticoase, lipsite de pasiune.
Deci se merita sa iti definesti tie ce anume iti lipseste, roamntismul, nesiguranta, putina durere, senzatiile tari (emotional vorbind). Daca poti sa imparti aceste lipsuri in doua categorii, cele care iti fac rau si cele care iti fac bine, si daca incerci sa capeti macar o parte din cele care lipsesc si iti sunt si benefice din si prin aceasta relatie, s-ar putea sa afli ca si acest om te poate implini. Sau nu.
E tarziu si probabil sunt un pic incoerenta, ideea e ca totul depinde de motivatia ta interioara, e un spirit autodistructiv care te impinge sa te racesti in relatiile fara o doza suficienta de adrenalina, sau e o lipsa clara, pe care o poti defini in aceasta relatie cu acest barbat, lipsa pe care poate o poti remedia sau poate nu.
miriama spune:
Aniela, n-am citit tot, dar Marius si Rufus chiar au pus punctul pe I.
Pana la urma, dragostea trece prin stomac, pasiunea nu tine de foame.... si cu asta am spus tot!
"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"
conchita spune:
mihuta, ce mi-a placut mesajul tau. interesant punct de vedere...
gina_raluca spune:
Conchita, ce a scris Mihuta tine de attachment styles (anxious, secure, insecure, disorganized, etc). Daca te intereseaza, iti recomand cartea lui David J Wallin- Attachment in Psychotherapy. Partea a doua a cartii e pentru psihologi si cum pot ajuta acestia ajuta persoana sa dezvolte un atasament de tip securizant, dar prima partea se focuseaza pe studiile care s-au facut pentru a intelege diferitele tipuri de atasament, cum se formeaza tipurile astea, cum se vor regasi in relatiile romantice ale persoanei in viata de adult, si care e legatura intre tipul de atasament si dezvoltarea creierului (amigdala, hipotalamusul, etc). E o carte foarte buna.
accept92 spune:
mihuta si mie mi-a placut ideea ta.
Dar nu pot sa fiu deacord cu punerea la colt a dorintei de pasiune ca fiind un atribut a celor defecti. Si nici ca dorinta asta dispare odata cu venirea copiilor. Eu nu m-as baza pe asta.
Exista si pasiune nedistructiva, atata timp cat o controlezi tu pe ea si nu ea pe tine. Una este pasiunea intre doi adolescenti si alta este pasiunea intre doi oameni copti la minte.
gina_raluca spune:
Conchita, mi-am amintit ca eu cartea in format electronic. Daca te intereseaza, iti trimit, cu placere, pdf-ul.
conchita spune:
limba romana...
nu dorinta dispare odata cu venirea copiilor, duh, ci pasiunea in timpul lauziei, scrie negru pe alb, inteligibil, simplu. si asta nu demonstreaza lipsa dragostei, ci e hormonal. ideea e ca mai sunt si cauze obiective anti-pasiune si daca toata relatia e bazata doar pe pasiune, atunci ce faci in situatiile in care asta este, libidoul e la minimum din cauza ca ai nascut acu cinci minute?
poate ar trebui sa definim pasiunea. unii vad ca o traduc drept romantism, dar mie-mi suna mai degraba a pofte, frenezie, adrenalina la maximum, arderi metabolice intense. :-) si poate ca mai tine si de temperament. cand esti o persoana pasionala, indiferent cu cine si in ce conditii, e simplu. cand, de fapt, esti o persoana rationala si echilibrata si cuminte, pasiunea e un vis asa, flu flu, venit din carti si chick flicks. caz in care mai bine lasam fata morgana la locul ei, nederanjata.