Dragoste da- dar nu pasiune

Am ezitat mult inainte sa scriu pt ca ma simt un pic ridicol sa ma plang de o problema de genul ‘’tara arde si babele se piaptana’’cand alte fete care scriu aici au problem mult mai grave decat ale mele.
Pe scurt – sunt intr-o relatie de 3 ani de zile, facem 3 ani maine, de sf Valentin. El este partenerul PERFECT, e perfect, aud de la prietene si citesc online despre cum sunt unii barbati
si imi dau seama ca l-am prins pe D-zeu de un picior. Nu ne certam niciodata, chair daca eu sunt crizata si ma apuc de tipat din motive stupide el niciodata nu ridica tonul la mine. E extreme de bland si dragastos, e romantic, ma ajuta in casa (locuim impreuna de 2.5 ani), arata bine, e bun la pat, e foarte intelligent (ceea ce apreciez cel mai mult la un barbat). Avem o situatie materiala foarte buna datorita lui (eu castig foarte putin comparativ cu el). Inainte sa fiu acuzata ca sunt materialista pot sa spun ca da, poate ca sunt, banii sunt o adictie, dar numai cine a crescut in saracie si a trecut prin nopti nedormite din cauza stresului ca nu are destui bani de mancare/facturi, poate intelege cu adevarat ce inseamna sa nu-ti mai faci niciodata griji din cauza nenorocitilor de bani.Pt prima data in viata pot sa imi cumpar ceva pt ca imi place, si nu pt ca e mai ieftin decat articolul care imi place de fapt...Avem incredere unul in altul si ne acordam libertate, fara gelozie prosteasca sau posesivitate. Intr-un cuvant, poate parea ca am o relatie indeala, ma adora iar eu il iubesc si il respect- este ingerul meu. Dar din pacate nu simt pasiune pt el,si nu am simtit niciodata. Nu stiu daca asta e din cauza faptului ca e mai in varsta decat mine (mi-am tot gasit singura scuza asta dar tind sa cred ca invoc diferenta de varsta ca o scuza pt faptul ca, poate, formula chimica dintre noi pur si simplu nu poate provoca o explozie). Dilema mea provine din faptul ca nu stiu ce sa fac mai departe. Ma apropii foarte repede de 30 ani, varsta la care mi-am imaginat intotdeauna ca o sa fiu casatorita si probabil insarcinata, si imi dau seama ca daca nu este el cel cu care vreau sa-mi petrec tot restul vietii, atunci poate ar trebui sa plec acum, sa-mi dau si mie dar si lui sansa sa-si reface viata. Dar e o alegere imposibila, pt ca

1)Daca raman si accept ca el este barbatul vietii mele o sa am o viata linistita, multumita, situatie financiara buna, vacante multe si frumoase, bani de trimis viitorii copii la scoli private. Dar mi-e teama ca incet incet o sa-mi moara sufletul, ca o sa fac greseli si o sa il insel cu vreun coleg de serviciu sau mai stiu eu cu cine, ca o sa stric totul din cauza pasiunii astea de care am nevoie. Sunt in zodiac scorpion iar pasiunea este ratiunea mea de-a trai – De fapt, nu, nu ratiune ci nebunie, complet opusul ratiunii!!!
2)Daca plec, e posibil sa cunosc acel barbat la care am visat toata viata, e posibil sa avem o relatie inflacarata, care sa ramana cat de cat fierbinte de-a lungul anilor. Dar in acelasi timp, si bazandu-ma pe fostele mele relatii, e posibil sa gasesc vreun neserios, instabil, posesiv, e posibil sa traiesc in extaz pt cateva luni si apoi sa regret faptul ca am renuntat la un barbat atat de bun cum e cel cu care sunt acum

Ma zbucium in fiecare zi.Stiu ca pasiunea moare si prietenia ramane, dar oare nu este absolut necesar ca pasiunea sa fie acolo macar la inceput pt ca o relatie sa aiba sanse sa supravietuiasca?? Nu vreau sa fiu nedreapta fata de el,dar nici nu vreau sa fac alegerea gresita pt mine. Nu stiu ce sa fac, ma consum incet incet

Nu stiu daca ce vreau e sa ma sfatuiti ce sa fac, pt ca nimeni nu poate simti ceea ce simt eu, dar vreau sa aud pareri despre femei care au ales dragostea ‘’adevarata’’, adica prietenia aia solida fara pasiune, si despre femei care au ales pasiune cu toata ca uneori cu persoana gresita. Vreau sa aflu unde sunt acum acele femei, la ce stadiu in relatia lor

Inainte sa il cunosc pe el m-am indragostit NEBUNESTE de un barbat – de fapt nu era dragoste pt ca nici nu il cunosteam bine,ci doar ''lust''-dorinta, intensa si primitive. Bine-nteles ca relatia a durat doar o luna pt ca eram amandoi extreme de nepotriviti, dar a fost cea mai frumoasa luna din viata mea, cea mai intense, cea mai nebuna. Mi-am trait toata viata mea in acea luna. (ei bine,ca dupa ce ne-am despartit m-am simtit putin...sinucigasa ;)))

Nu stiu ce sa aleg...dar stiu ca nu mai pot amana momentul deciziei, si as vrea tare mult sa stiu ce sa fac

Va rog sa-mi scrieti ceva, orice... Nu stiu ce naiba am, am fost cat de cat ok pana acum, dar am vazut filmul ''Fantoma de la opera'' ieri si a ''trezit'' ceva in mine de plang in continuu si nu ma pot aduna

marius spune:

Nu sunt femeie deci probabilnu acest raspuns il astepti. Am un singur raspuns, este cert faptul ca (inca) nu ti-ai trait tineretea. Animalul din tine fierbe asa cum este si normal dealtfel. Greu de decis intradevar.

Pot sa spun ca viata din pacate (sau nu) nu se reduce nici la o noapte de amor nebun, nici la o luna de amor nebun, nici macar la un an, nuuuu.... viata e uneori lunga si plina de dorinte si altele decat pasiunea si amorul nebun. Viata asa cum bine ai spus poate fi o frica al naibii de reala si de dura atunci cand NU AI BANI. Brusc si pasiunea si amorul se sting ca si cum nu ar fi. Iar daca la urma urmei el e Ok, parerea mea este ca pasiunea sta ascunsa doar in mintea ta si va deveni reala cu ORICINE daca vei sti sa o aprinzi. Chiar si cu barbatul de langa tine. Pe scurt nu merita sa mergi pe alt drum, merita sa cauti pasiunea in drumul tau, si un tren accelerat poate deveni un tren personal, un tren ce ajunge intr-o gara mica, insa invers aproape niciodata. Nu schimba un tren mare pe un tren mic. Exista riscul sa ramai intro gara mica si urata pe unde nu mai trece niciodata un tren rapid orisicat ti-ai dori apoi asta.

Si cine stie mai bine decat tine cum vine - "numai cine a crescut in saracie si a trecut prin nopti nedormite din cauza stresului ca nu are destui bani de mancare/facturi, poate intelege cu adevarat ce inseamna sa nu-ti mai faci niciodata griji din cauza nenorocitilor de bani."

Fii rationala!

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Alizee spune:

Problema ta este ca nu ai prea multa experienta in relatiile amoroase. Daca ai fi avut n relatii ce s-ar fi terminat intro luna sau 2-3, ai fi apreciat mai mult barbatul bun de langa tine.
Sa presupunem ca iesi din relatia de acum si intalnesti un barbat ca acela dinaintea astuia, cum te vei simti dupa ce se va sfarsi ?
Sa presupunem ca nu vei reusi niciodata sa gasesti un barbat cel putin la fel de bun ca si cel pe care il ai deja. Si vei sfarsi ori singura, ori intro relatie in care nu te vei simti la fel de iubita ca in cea actuala.
Parerea mea e sa lasi visarea deoparte si sa te straduiesti sa aprinzi flacara pasiunii cu barbatul care te iubeste.
Dar daca tu nu il iubesti, daca te dezgusta apropierea fizica de el, da, sunt motive sa inchei cu el.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

aniela23 spune:

Marius, imi cer scuze, nu am vrut sa fac discriminari si sa invit doar femeile sa raspunda, dar stiu ca barbatii sunt mai rationali decat femeile si probabil de aceea m-am gandit ca ma pot identifica mai mult cu raspunsurile unor femei, emotive ca mine.

Allinta - Nu vreau sa sara nimeni la concluzii despre cate relatii am avut inainte de el, sau cat de matura sunt(mintal). Presuspuneri de felul acesta nu ma ajuta deloc. Ca veni vorba, am avut o relatie de 3 ani inainte sa plec din Romania, cu un om bun si bland, dar pe care am incheiat-o, in primul rand, pt ca nu ma mai simteam indragostita de el. Acum, cand il vad cat de fericit e cu sotia si fetita lor sunt putin invidioasa,ma gandesc ca eu as fi putut fi in locul ei, dar stiu 100% ca am facut alegerea cea buna, si ca nu era barbatul potrivit pt mine. In Anglia am avut o relatie de 1 an, si muuuulte alte relatii f scurte, cu barbati mai mult sau mai putini ''normali''. Deci am incercat o arie vasta de barbati(gosh, ce urat suna).

Raspunsul pe care mi-l da ratiunea este la fel ca cel dat de marius si de toti prietenii mei. Dar adevarul e ca oamenii sunt persoane emotive(mai ales eu),si ''inima'' (adica hormonii) ma fac sa ma simt nefericita in momente cand ar trebui sa fiu fericita.

Este un subiect mai sus ,cu ''sufletul pereche'' si ma gandesc ce norocosi tre sa fie acei oameni care si-au gasit perechea - pt ca mi-e teama ca eu n-am sa mi-o gasesc niciodata - sau daca o sa o gasesc n-o sa simt ca si cum el mi-ar fi perechea

Rufus spune:

Da, da, da...
Asta-i! Nu visa la cai verzi...
El este cel pe care-l iubesi si-l respecti...ingerul tau. Tu zici asa!
Restul...vanare de vant (vorba lui Pittis).
Ai un mic diavol...nu-l lasa sa te imbrobodeasca! Stiu, suna foarte pragmatic, dar eu chiar cred ca, uneori, dam vrabia din mana...si nici macar pe o cioara, ci doar pe falfaitul unor aripi...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Alizee spune:

Scuze, nu am vrut sa te ranesc, ci sa te trezesc. Viata nu este un film. Este viata noastra, care se deruleaza pe parcursul mai multor ani. Gandeste-te : ai vrea sa-ti petreci batranetea langa acest barbat ? Daca da, casatoreste-te cu el si faceti copii. Prioritatile vor fi altele, mai ancorate in realitate.
Asculta ce spune Rufus.
Tu ai vrea o mica aventura care sa iti starneasca senzualitatea. Incearca asta cu barbatul tau, care te iubeste si pe care il iubesti.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

wonderful spune:

Draga mea,o sa ma exprim poate cam frust,ti s-a urat cu binele.Sa zicem ca renunti la el.De ce?Ai amintit multe calitati pe care el le are si pt. care multe femei ar fi fericite sa aiba asa un partener de viata.Vrei pasiune?Cine-ti garanteaza ca asta tine o viata?Nimeni pt. ca pasinea arzatoare,ca-n telenovele,arde repede si ramane rutina care poate fi fromoasa si ea daca-i insotita de dragoste,caldura,etc.
Vrei iar nopti albe chinuite de griji si nevoi?Nu cauta ceea ce poate deja ai langa tine.

accept92 spune:

Pasiunea asta la care tanjesti tu se hraneste din suferinta si nesiguranta. Golul in stomac si nodul din gat al omului indragostit nu are la origini sperantele si visele sale, ci temerile, incertitudinile, vulnerabilitatea. In relatiile foarte pasionale partenerii oscileaza intre a fugi unul spre celalalt si a fugi unul de celalalt. Echilibrul este dusmanul pasiunii. Iar tu iti doresti acum copii. Copiii se cresc de preferinta intr-un mediu echilibrat, nu in tensiune.

Eu nu am nici un motiv sa pun la indoiala spusele tale, deci dragostea ta pentru el este ipoteza pe care ma bazez cand fac urmatoarea supozitie...Nu vei putea merge pana la capat cu colegul de servici si cu nimeni altcineva, dar iti poti permite sa te joci...situatia in care esti tu acum poate face jocul pe cat de nevinovat pe atat de interesant, cu conditia sa te impaci cu ea. Si vei avea surpriza ca un astfel de joc va aduce o pasiune nebuna in relatia ta de acasa. E suficient de un singur partener pasional pentru o relatie pasionala, acum nici tu nici sotul tau nu aveti resursele necesare in interiorul vostru pentru asta, dar tu iti poti gasi resurese in exterior, sa le directionezi in relatia ta, sa trezesti pasiunea si in sotul tau...si de aici sa depinda numai de voi. Nu te-as fi sfatuit acelasi lucru daca erai barbat pentru ca nu sta in puterea barbatilor sa controleze astfel de jocuri. Sper sa ma fi facut inteleasa, nu am sugerat infidelitatea dar nici nu vreau sa aprofundez mai mult. O regula importanta a jocului pentru ca el sa functioneze in favoarea relatiei tale, este sa
fie cu cartile pe fata...sa nu minti pe nimeni...nici pe cel cu care te joci, nici pe iubitul tau (daca vei ajunge sa fii nevoita sa-i ascunzi ceva e cazul sa spui stop joc) si mai ales nici pe tine.

Deus spune:

Rufus a raspun super:-) si Marius la fel :-)

Nu visa cai verzi pe pereti, nu exita decat in fime! o relatie incepe cu fulgere si se ajunge (in cazurile bune) la respect,prietenie, dragoste ...
Am senzatia ca citesc depre un barbat ce are o criza la 40 de ani...

Spui ca ai parte de sex bun, de respect, de prietenie, de confort...o relatie bazata pe fluturasi ce crezi tu ca are? Ce altceva? Pericol? Instabilitate? Asta ai nevoie?

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

moonchild spune:

Eu zic ca daca e un barbat asa bun precum zici si intuitia ta zice ca o sa ajungi sa il ranesti mai bine paraseste-l de acum ca nu e cinstit.

Sau, si mai bine, spune-i: uite, am ceva sa iti zic despre mine, exista 90% sanse ca din cand in cand sa ma mai culc cu vreun coleg de serviciu..doar asa de dorul aventurilor de-o noapte, dar eu pe tine te iubesc si alaturi de tine vreau sa-mi petrec viata. Poate zice "OK, n-am nimic impotriva unei open relationship.."..

Cred ca si genul asta de relatii sunt la fel de OK ca si altele (poate chiar mai rezistente pentru ca nu se forteaza monogamia)...

Orice ai face, stabileste de la inceput impreuna cu el ce fel de relatie vreti/sunteti dispusi sa acceptati si respecta asta.

(nu exista emoticon pentru <<peace>> )

elizaj spune:

am gasit citatul asta la cineva aici pe "desprecopii".din pacate nu mai stiu la cine...dar suna asa:
"happiness is not having what you want,it is wanting what you have!"
si mi se pare atat de adevarat...