Mult prea alintata!!

szivarvany spune:

Cand majoritatea lumii iti spune ca s-ar putea sa greseti ... e bine sa te gandesti daca au sau nu dreptate, chiar daca nu-ti convine.

Foarte urat ce ai scris Andra

Si da, pt majoritatea de aici pe primul loc in viata noastra e copilul.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Cristina_C spune:

PENIBIL! Cu cine incercam eu sa port un dialog
A trecut de la "mamele perfecte - babe habotnice - vrajitoare" la "copiii perfecti" - asta chiar nu cred c-a mai spus-o cineva pe forum pana acum. Totul pana la copii!

Sabina spune:

Cristina, mie mi s-a zis odata ca e inimaginabil ca m-a lovit sofia, ca "copiii sunt puri", asadar a mea e impura rau, a fost groaznic, si mai eram si gravida:D

deci andra, treaba ta daca ai de gand sa jignesti adulti, dar de copiii nostri nu-ti permit sa te legi si sa stii ca astept scuza.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

conchita spune:

nu te mai supara, lasa, a trecut... cineva care isi insulta propriul copil, cum crezi tu ca il poate respecta pe-al altuia?

am o veste buna, totusi. daca aceeasi discutie ar fi avut loc back in 2002, 2003 si cativa ani dupa, raportul de mame "perfecte" ar fi fost invers proportional, fiind in minoritatea minoritatilor cu ideile lor vrajitoresti ca un copil are nevoie si de dragoste, pe langa schimbat, hranit, dormit. de fapt, ce vorbesc eu aici cu "ar fi fost"? chiar a fost minoritate absoluta inclusiv pe dc foarte multa vreme. acum s-au schimbat proportiile. daca patrisuca si alex_andra nu sunt convinse inca, e ok. altele care citesc pe tacute poate au primit ce era de primit in dar de la topicul asta. tot e ceva...

andruskandu spune:

Alex_andra, toti, dar absolut toti copiii sunt perfecti! Noi, mamele, tatii, bunicii, etc, trebuie sa-i pastram asa, pentru ca noi ii "stricam".
Daca noi am avea grija sa-i invatam de mici ce-i iubirea, ei ne vor arata iubire. Daca noi ii vom invata cu tandretea, mangaieri, tot asta vom primi si noi de la ei, si totodata acelasi lucru il vor aplica si in comunitate. Daca n-ar invata de acasa sau din anturaj ce-i bataia, refuzul la necesitatile de baza in iubire, ei le-ar oferi la fel cum le-au primit, si n-ar mai exista rautate, ura, batai...

Uite, au trecut acele 3-4 luni de colici si Andrei a devenit mai linistit, dar tot in brate vroia, asa ca de cateva ori am ajuns sa dau cu aspiratorul cu el in port-bebe. Nu de multe ori, e adevarat... si Andrei a fost un copil usurel, asa ca puteam face asta. Pana a inteles ca nu ma pierde daca dau cu aspiratorul.
Dar nu ma consider o eroina, pur si simplu nu s-a putut altfel... ca dupa aia era de-a busi-lea pe langa mine oriunde mergeam eu si puteam sa ma misc, sa gatesc, spal...

Si eram singura acasa, sotul incepuse sa faca naveta si statea 3-4 zile la Campina, venea seara la Bucuresti si pleca urmatoarea dimineata inapoi la Campina.

Patrisuca, as vrea sa intelegi ca nu trebuie sa incerci s-o dezobisnuiesti sa stea in brate. Fii disponibila cat mai mult timp acum, cat are ea nevoie, caci curand va incepe sa exploreze si nu va mai fi asa. Va deveni totul mult mai usor. Crede-ma! De tine depinde....

N-as vrea sa cred ca-mi tocesc degeaba degetele pe tastatura, desi nimeni nu ma pune eu chiar am vrut sa te ajut. Te inteleg, asa cu chiar tu ai spus, esti tanara, poate chiar credeai ca e usor sa cresti un copil (si aici vorbesc si de consumul emotional, nu numai cel fizic), dar nu e! Si pe cat este de greu, pe atat este de frumos. Uite, ma uit la Andrei si ma gandesc "da' cand a crescut asa?". Parca acum era un bebe plangacios care cerea tot timpul la san (aaa, si ce dor mi-e de alaptat - alta disponibilitate pe care i-am acordat-o pana la aproape 2 ani) de ma facuse "suzeta".
Si-acum ma uit ca nu mai e bebele dependent de mine, merge cu placere la cresa, mananca singur, face pipi si kk la olita fara ajutorul meu. Se joaca si singur, desi adora sa ne jucam impreuna...

Asa ca ai rabdare inca vre-un an si bucura-te, ca aceste momente nu se mai intorc, si cand vei vrea sa-ti mai tii la piept, vei constata ca ai o adevarata domnisoara si-ti va fi tare dor de momentele alea.
Savureaza-le, caci tare repede trec.

Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> Povestea unui licurici

Poznele lui Andrei Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei Muzica mea

Andreea mamica fericita de Andreiut Puiut 11.06.2006

rkarmen spune:

Sincer nu stiu ce sa-ti spun pentru ca fetita mea era la fel.Cum o puneam jos din brate incepea sa planga nici la baie nu puteam sa merg ,ca sotul lucra si eu eram singura o s-o dezobisnuiesti incet cu timpul cand va mai creste in 4-5 luni stiu cum e dar nu ai ce face.SUCCES

happiness spune:

Conchita,niciodata nu am avut probleme de acest gen,sa astept cu nerabdare sa scap de fiica-mea ca sa fac baie sau sa beau cafea...Erau momente pe care le imparteam si cu ea,daca isi dorea acest lucru.Uneori,cand voiam sa vorbesc cu cineva la o cafea bineinteles ca ea trebuia exact atunci sa imi povesteasca ceva,dar asta este,nu s-a rasturnat lumea pe dos,ne-am descurcat.Nu ma simt frustrata deloc ca a trebuit(de fapt am vrut e termenul corect)sa fie ea pe primul loc,si este si acum,desi am si o meserie care imi solicita mult si timpul si energia.Spuneam ca la 2-3 ani copilul e deja mai marisor si intelege mai bine ca are mama alta treaba,si poate astepta fara sa mai planga.Si e posibil sa se lipeasca si de alti membri ai familiei intre timp.Cred ca Patrisucaa inteles ceea ce poate deja stia si mai avea nevoie de inca o confirmare.Copilasul plange ca are nevoie de mami si chiar daca cei din jur ii spun ca e alintat nu e cazul sa il lase sa planga doar ca sa fie pe placul lor.Eu una,daca nu as mai putea sa o tin in brate(of,spatele...)as lua-o pe pat langa mine,as da-o huta(la fiica-mea mereu mergea faza),as incerca sa ii distrag atentia cu un cantecel,o carticica sau o jucarie.Toate mamele fac greseli,nu e niciuna perfecta(eu cel putin sigur nu sunt),si important e sa intrebi,sa te informezi,sa ceri ajutor,sa schimbi ceva gresit si sa pastrezi ce e bun,sa ii asiguri copilului mult dorit iubirea de care are nevoie.Sunt perfect de acord cu ideea ca si mama are suflet,si mama trebuie sa fie fericita ,ca sa ii transmita copilului o stare buna,dar ...nu pe lacrimile copilului.Nu as putea suporta sa planga copilul si eu sa stau si sa astept sa ii treaca de la mama natura,cand mama care trebuie sa il aline sunt EU.Si dincolo de ironie,chiar e o lume minunata atata vreme cat avem copii sanatosi si fericiti.pentru toate si nu va mai certati,ca nu merita.Viata e scurta...Acusi vine primavara(oare cand?????????Dimineata ningea si a zis fiica-mea in gluma,mami facem iar bradul?).Vine 1 martie..8 martie...

Monnvas spune:

Of, io si acum, la 25 de ani, fac urat daca nu-s luata-n brate si pupata cand simt nevoia. Probabil sunt si eu mult prea alintata.

Iar copilului nu-i cer ceea ce eu insami nu pot: sa traiesc senina fara dovezi de afectiune.

Monica mami de cu motoras CRISTIAN

(7.03.2009)

patrisuca spune:

CONCHITA sincer iti spun ca ai inceput sa devii penibila!!!! cum adica incerci tu sa ne convingi pe noi sa ne iubim copiii? tu citesti ce scrii? tu ai impresia ca tre sa convingi tu pe cineva sa-si iubeasca copilul? revino-ti te rog! consider ca te-ai exprimat gresit.

Alizee spune:

Adevaru e ca lancezea subectu si ii trebuia un impuls...

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.