Copiloiul

pepene spune:

exact.

Deianira spune:

Accept, eu as fi plecat de acasa de la 18 ani, dar problema e ca eu singura deocamdata nu ma pot intretine si ei sunt muncitori, nu au cine stie ce joburi si nu isi permit sa ma ajute.
De asta ma bazez doar pe mine, pe cunostintele mele si experienta mea si nu am acceptat orice job pentru ca mi-as fi taiat sansele de a merge la alte interviuri, m-as fi plafonat la 800 de lei pe luna (ceea ce mie mi se pare bataie de joc) si cred ca as fi fost intr-o situatie aiurea de tot. Ai mei fosti colegi de liceu considera ceva normal sa lucreze fulltime pe 800 de lei (bine, nici nu au pic de experienta, deci nu pot face fite).

---

pepene spune:

da, ai dreptate daca la 25-30 ani copilul sta tot acasa ( in conditiile in care nu e o situatie temporara justificata de diverse motive ), trebuie sa il ajuti, analizand impreuna care e de fapt cauza adevarata pt. care ii e teama sa se desprinda.

ruxij spune:

Accept, prostii, eu am stat cu parintii pana la 23 de ani sunt super mega independenta, dovada ca m-am carat din Ro singura la 28 de ani, facut copil, cariera, casa/masa. E vorba de cultura si posibilitati financiare. De fapt din cauza lipsei posibilitatilor financiare s-a si creat aceasta cultura. Nu e numai la noi asa. Eu as prefera sa stea fi-miu cu mine decat sa ii platesc chirie, dar dc. n-o vrea el, o sa fac efortul.In general nu vor copiii sa mai stea cu parintii in timpul facultatii, mai ales pe aici unde nu se obisnuieste. Nu cred ca un job part time ii va acoperi mai mult decat banii de mancare si cate o haina.

pepene spune:

ruxij, si tu vorbesti de independenta emotionala.

cea la care, din pacate, eu lucrez inca, in ciuda independentei financiare, ca distanta si de alte feluri.

Deianira spune:

Ah, daca ar intelege si a mea mama ca eu imi doresc din suflet independenta. Dupa ce ca avem o relatie proasta, mai si tine mortis sa imi zica expresia ei preferata zilnic "Mai bine ca acasa nu-ti va fi niciunde" (ba da!!!!!! Acasa la mine ).
Anyhow, daca si-ar permite, m-ar ajuta sa ma mut de acasa, tata face misto si zice ca abia asteapta sa plec, sa profite de spatiu si mama -mea dramatizeaza (mama-mea crede ca o sa mor de foame, desi eu si acasa imi gatesc singura de multe ori) :-)). Judecand dupa cum au fost in copilarie - m-au incurajat sa citesc, sa invat pentru a avea mai multe sanse ca ei, mi-au oferit oportunitatea sa calatoresc cand au fost posibilitati, eu as zice ca daca ar fi o situatie realista in care sa fac pasul, ar fi totusi alaturi de mine (mai mult tata ).

---

Deianira spune:

Ruxij, exact asa e situatia!
Dintr-un part time ai bani de mancare si de cate o haina, nici vorba de independenta si alte vise, din pacate.

---

pepene spune:

pai asa e si in SUA. numai ca aici, ai alte 3 posibilitati: (1) iti platesc parintii camin/chirie (2) ai bursa (3) iei imprumut pe care il rambursezi dupa ce termini studiile - piata financiara din romania incepe treptat sa oferte imprumuturi pt. educatie, dar la scara mult mai mica, si cu dobanzi mult mai proaste decat in sua.

A_Iulia spune:

Asa am visat si eu ani buni in sir, un ranch imens in care sa stam cate 3 generatii , ce-i drept, cred ca de la Dallas mi se tragea

Visul asta normal ca nu s-a intamplat si nici sanse prea mari sa se intample nu sunt (din lipsa de ranch )

Iar fii-mea n-are decat sa hotarasca singura, pe mine nu m-a dat nimeni afara vreodata, am plecat eu (la facultate ce-i drept), nici de crize de separare n-am avut parte, am sa incerc sa aplic acelasi model cu fii-mea cum mi s-a aplicat si mie - libertate maxima. Daca o prinde 25 de ani pe-acasa mai discutam, eu abia facusem 18. Oricum sper sa am posibilitatea sa-i ofer eu o locuinta pe la 18 ani, faca ce-o vrea cu ea.

Cred ca ramasul acasa la mamica o aplica mai mult baietii, au nevoie de menaj. La fete problema o sa fie cum sa le tii pe-acasa, nu cum sa le trimiti

accept92 spune:

In cazul acesta subiectul nu este nici despre tine nici despre parintii tai. Asta fiind un lucru bun, in cazul tau asta e conjunctura, nu e nimic patologic. Si ai 22 de ani, nici din punctul de vedere al varstei nu esti la extrema. Merita sa te concentrezi acum pe facultate si sa-ti amani un pic dorinta de independenta, ca atunci cand vei pleca sa o faci pe bune...nu ca Buflea.