Copiloiul
Raspunsuri - Pagina 19
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui XIO Ei , BUflea , de ce nu esti toleranta? |
Toleranta nu ne obliga nici la aprobare nici la admiratie.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita orice alt model, gen alienarea de familie, contravine naturii umane si e distructiv si auto-distructiv. si furnizeaza material didactic pentru cabinetele de psihoterapie. |
Nu stiu ce este mai distructiv...alienarea de familie sau alienarea de generatia din care faci parte? Asta lasand la o parte faptul ca a nu locui impreuna cu parintii nu inseamna alienarea de 'familie'. Chiar si atunci cand relatiile cu parintii se rup definitiv din motive perfect intemeiate, adultul este capabil sa isi formeze noua sa familie.
alex_andra spune:
conchita
sa stii ca nu ma jenez deloc, ba sunt chiar foarte mandra de situatia in care sunt.
Ma bucur ca am o relatia sanatoasa si frumoasa cu familiea mea.
Ma bucur ca eu ma mandresc cu parintii mei si ca pot sa-i sun oricand, pentru un sfat, ca tin cont de parerea lor.
Ma bucur ca nu suntem straini si ca-mi doresc de la ei mai mult decat o discutie superficiala la telefon.
Ei sunt in primul rand ""vinovati" de acest lucru, pentru ca au stiut cum sa dezvolte o relatie sanatoasa
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
XIO spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Toleranta nu ne obliga nici la aprobare nici la admiratie. |
Toleranta inseamna indulgenta, adica sa nu-i pui "la zid" pe cei care nu au opinia ta .
***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/
http://freecycletm.ecosapiens.ro/
http://accesoriisihaine.blogspot.com/
http://www.4animals.ro/ajuta.html
daniela_b spune:
Eu spun ca nu trebuie sa ne facem griji.
Copiloiul va face cind va fi mare ceea ce il invata parintii o viata intreaga incepind cu * cind este el mic. Daca il invata (de) bine, Copiloiul va face (de )bine. Daca nu, nu.
Nu e ca si cum noi stam cu miinile incrucisate dara Copiloiul stie de toate si nici ca si cum noi ne-am straduit iara Copiloiul nu stie de nici unele.
Copiloiul nu este si nu poate fi altfel decit asemenea noua, parintilor lui ( sau altfel: cum il cresti asa il ai, ce iese din pisica soareci maninca, aschia nu sare departe de trunchi s.a.m.d). Ca ne poarta genele, de aia. Pe ale noastre si pe ale familiei Si pentru ca in fiecare zi ne are pe noi drept exemplu.
Word up!
Nu stiu cum faceti voi dar eu una consider ca familia e o avere de mare valoare si eu nu vreau sa-mi risipesc aceasta avere. Membrii unei familii sint si mai valorosi impreuna. Sint si mai puternici. Sigur, viata poate sa-i desparta si fiecare poate descoperi ca e si de unul singur puternic, valoros.
Totusi, dupa parerea mea, va exista in sufletul celui de departe o singurate interioara ce nu poate fi ostoita cu nimic. Un dor pe care ....sigur, il poti stinge in diverse feluri dar... tot dor ramine.
Imi voi invata fiul sa fie independent dar nu singuratic si nu indepartat. Eu n-am nicio indoiala ca va fi asa precum imi doresc si ca va dori si el sa fie asa. Cum spuneam mai sus: el este fiul mamei sale si al tatalui sau si avem o viata intreaga la dispozitie sa ne bucuram de asta!
“If you have to say you are, you aren’t” –Margaret Thatcher
inbox spune:
Eu tot fac exercitii de imaginatie si expun diverse situatii...
Exemplul, copiloiul isi gaseste o copiloaica si fac o familie de copiloi cu copilasi :), aceasta familie: in care mare familie se integreaza, in familia copiloiului sau a copiloaicei? sau se unesc cu totii ....eventual sub acoperisul unui apartament ( am trait sa vad ca un apartament poate adaposti multe familii mici intr-o familie mare- nu ca nu si-ar permite fiecare sa stea la casa lui, dar asta presupune un oarecare sacrificiu material, si comoditatea e mare). Cum fac mamele de copiloi, vin cu randul cu mancare, fiecare gateste pentru copiloiul ei si jumatate din nepoti ...? Sau un copiloi se sacrifica si se desparte de marea lui familie sa-si urmeze copiloaica sau invers?
"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"
Alizee spune:
Aoleu, inbox, ce amestecatura iti imaginezi tu !!! 
Parerea mea personala e ca mai bine sa-si vada fiecare de noua familie formata. Cu vechea familie sa se intalneasca periodic sau doar la sarbatori.
O familie de genul imaginat de tine NU functioneaza. La concluzia asta am ajuns dupa ce am urmarit de-a lungul anilor evolutia unei asemenea familii. Este o nebunie totala in acea casa. Fiecare are proprile crezuri si opinii, chiar daca stau inghesuiti unii in altii. Si, de aici, se pornesc adevarate "razboaie", uneori. Se cearta intre ei de iti vine sa iti iei campii, tu, ca simplu vizitator. Pt ei, probabil ca o fi un mod de viata. Pt mine, este un mediu generator de boli psihice. Prefer casa mea si linistea casei mele. Plus ca nu sunt obligata sa tin cont de sensibilitatile celor mai in varsta care isi aroga titlul de cap de familie. 
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui daniela_b Copiloiul nu este si nu poate fi altfel decit asemenea noua, parintilor lui ( sau altfel: cum il cresti asa il ai, ce iese din pisica soareci maninca, aschia nu sare departe de trunchi s.a.m.d) . Ca ne poarta genele, de aia. Pe ale noastre si pe ale familiei Si pentru ca in fiecare zi ne are pe noi drept exemplu. |
Daca ipoteza asta ar fi adevarata, familia zilei de azi ar fi cea exemplificata de Guestus. N-ar exista conflictul intre generatii, nu s-ar produce schimbari de mentalitati, evolutia ar fi exclusa.
buflea spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui XIO
Toleranta inseamna indulgenta, adica sa nu-i pui "la zid" pe cei care nu au opinia ta . |
Imi pare rau dar nu am pus pe nimeni la zid ... e alegerea fiecaruia, placerile fiecaruia, riscurile fiecaruia ... eu am vorbit in contextul in care copiii mei ar alege alta strategie de viata decat cea pe care incerc eu sa le-o imprim - adica o viata formata din mai multe componente care sa se echilibreze unele cu altele si fiecare in parte sa formeze, cu riscuri minime de esec, acea INDEPENDENTA (financiara, profesionala, mentala, emotionala) de care vorbim in topic.
Vis a vis de copiii mei, as fi dezamagita, mi-as exprima dezamagirea si sper sa am luciditatea sa le accept alegerile - adica sa fiu indulgenta. Fata de restul lumii sunt mai mult decat indulgenta, sunt indiferenta .
Mik spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui inbox Eu tot fac exercitii de imaginatie si expun diverse situatii... Exemplul, copiloiul isi gaseste o copiloaica si fac o familie de copiloi cu copilasi :), aceasta familie: in care mare familie se integreaza, in familia copiloiului sau a copiloaicei? sau se unesc cu totii ....eventual sub acoperisul unui apartament ( am trait sa vad ca un apartament poate adaposti multe familii mici intr-o familie mare- nu ca nu si-ar permite fiecare sa stea la casa lui, dar asta presupune un oarecare sacrificiu material, si comoditatea e mare). Cum fac mamele de copiloi, vin cu randul cu mancare, fiecare gateste pentru copiloiul ei si jumatate din nepoti ...? Sau un copiloi se sacrifica si se desparte de marea lui familie sa-si urmeze copiloaica sau invers? "Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !" |
Inbox, am vazut si copilasi de copiloi. Stii cine purta totul in circa cind parintii de copiloi dispareau ? Copilasii (in general, unul) care asumau totul si deveneau adulti inainte de vreme.