Copiloiul

inbox spune:

Eu vad asa o mare diferenta, ca supermarketul de exemplu nu face atac de panica, nu sufera si nu se lamenteaza daca nu ma prezint intr-o zi cu caserola sa iau mancare...si nu face nicio presiune asa la sentiment asupra mea, ca a muncit sa-mi dea sa mananc..., nici nu ma suna sa ma intrebe daca vreau poale-n brau azi sau prefer altceva ca la o cotitura sa-mi bage pe sub nas faze cu "fara mine nu va descurcati", deobicei fazele astea merg mana in mana. Iar barbatii despre care vorbesti, probabil au parinti despre care vorbim !

"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"

accept92 spune:

Sigur ca nu e acelasi lucru. Probabil e minunat sa-ti permiti bucatareasa toata viata iar supermarketurile nu pleaca nicaieri. Problema e ce te faci cand mama nu mai poate? Stiu o femeie in toata firea care intr-o situatie de criza a fost nevoita sa faca o omleta si a sunat la mama sa intrebe daca se pun si albusurile in ea.

inbox spune:

Iar faza cu bucatareasa..., probabil ca cei care iau mancare cu galetusa de la parinti si-ar angaja una cu conditia sa o plateasca parintii!

"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"

buflea spune:

Asa este ..si mie mi se pare ca vorbiti de cazuri extreme - spalat pe cap la 40 de ani sau dus cu mama la posta sa puna o scrisoare.
La modul general eu ca parinte nu o sa-mi alung copilul din casa in numele independentei pe care trebuie sa o experimenteze - caci natural este sa vrea el sa plece. Eu nu cred ca independenta se educa, este pur si simplu un instinct ...daca nu se manifesta atunci ceva este anormal si nici macar nu stiu daca se trateaza.

Am mai citit ce spunea cineva ca a facut facultatea carand apa si gatind la resou si apoi dormind 3 ore pe noapte ca sa aiba 7 joburi - va spun sincer ca eu am fost exact opusul - sunt singura la parinti, am locuit in Bucuresti, dormit la mama, mancat la mama, nu am gatit NICIODATA la mama, facut facultate la zi, nu am muncit 1 zi pana nu am terminat, am avut si eu bursa care o tineam de vacante, ah - mai dormeam si eu cate 3 ore pe noapte dar din motive de bridge ... a fost minunat, am niste amintiri din facultate superbe - prieteni, lipsa de griji, vacante, tabere studentesti pe blat sau fara, nebunii ale tineretii pe care sincer, as face orice ca si copiii mei sa le experimenteze ... si asta nu mi-a afectat cu nimic modul meu de a fi, sunt foarte independenta, mi-am facut o familie, am mai si emigrat, am luat-o aici de la zero - ca a trebuit nu ca mi-ar fi placut ..etc. Deci nu mi se pare deloc o virtute faptul ca unii au fost nevoiti sa munceasca si sa doarma 3 ore pe noapte in facultate cu atat mai putin nu mi-as arunca copilul intr-o viata de acest gen daca eu as avea posibilitatea sa ii usurez traiul. In ultima instanta, scopul principal cand esti student este sa te pregatesti pentru o profesie si sa explorezi, in limite decente, tineretea cu nebuniile ei ... daca eu ca parinte reusesc sa usuerz viata copilului meu astfel incat el sa se focuseze fix pe aceste doue elemente, atunci asa o sa fac.

Cat despre ce zicea cineva ca ce o sa ma fac eu ca bunica daca copiloiul meu nu vrea sa-mi dea nepotii sa ii cresc ...pai o sa sufar dar normal. Am totusi un plan de care sper sa ma tin - o sa incerc sa imi pastrez mintea cat mai felxibila si sa tin cont de parerile parintilor chiar daca nu se potrivesc cu ale mele. In ultima instanta nu exista o reteta fixa de crestere a unui copil si eu nici macar acum nu sunt asa de intzepenita intr-o metoda de educatie.
Daca eu cresc nepotii cum vor parintii si parintii o sa ma lase sa fac asta -nu exista cresa mai buna si mai gratis ca bunica. Grija mea este alta - ca o sa am o nora care o sa fie casnica, genul ala care nu mai vrea sa munceasca sub pretextul ca sa se dedica copiilor ... eh, n-o sa ma bag dar o sa mormai ...

buflea spune:

Eu nu vad nici o problema aici. Daca mama VREA sa-mi gateasca, ii face placere sa faca asta si mie imi place mancarea ei, si eu as lua mancare de la ea ... cand mama n-o sa mai poata, nu moare nimeni de foame - se va gasi intotdeauna o solutie, ce e asa de rusinos in a invata sa faci o omleta la 50 de ani ?

Exista o varsta limita la care TREBUIE sa inveti sa gatesti si daca ai depasit-o devine o rusine publica ?

A_Iulia spune:

sdcristian spune:

atata discutie pentru mai nimic

dorinta de independenta e naturala si apare la toata lumea. inca de mici, ajung copiii la varsta cand ti se trag din brate ca vor sa se taraie pana in camera cealalta sa vada acolo ce mai gasesc. asta in conditiile in care un copil este crescut normal , este respectat ca individ si ca personalitate. vine si o varsta la care vrea camera lui cu usa inchisa la care ai voie doar sa bati, apoi intrare separata, apoi sa locuiasca la scara de langa, apoi pe alt continent... exagerez un pic

proleme apar doar la parintii care isi sufoca copii, care le innausesc pornirea de libertate de mici, care nu le respecta individualitatea. cand copilul vrea sa manance singur si tu nu il lasi ca se murdareste. cand vrea sa isi faca sendvisul singur - nu il lasi ca tu il faci mai bine. vrea sa mearga la un party de copii - tu esti singurul parinte care merge cu el, restul sunt lasati cu gazdele. cand orice face niciodata nu face destul de bine si apare replica- fac eu in locul tau, fac eu mai repede... cand nu i se permite sa gandeasca singur, nu i se permite intimitatea gandurilor - cati nu am auzit cu zi-mi la ce te gandesti acuma, trebuie sa imi zici... de ce razi?

in cazurile astea fie se ajunge efectiv sa vrea copilul pe alt continent (si independenta asta extrema care e de fapt o evadare spune multe), fie sa piarda orice curaj in el si sa stea si la 50 de ani (da, cunosc caz real) la mama acasa ca e bine si caldut si daca o rogi poate iti da sa papi cu lingurita.

la un copil crescut normal o sa apara si dorinta de a avea casa lui, prietenii lui, viata lui, dar va si pastra legatura cu familia, cu parintii. nu ca sa ceara neaparat ajutor - ci din dragoste pentru ei. cand iubesti pe cineva vrei sa vorbesti cu el, sa il vezi, macar duminica la pranz. nu ca nu poti sa iti gatesti singur si fara masa aia mori de foame in sant - ci pentru ca iti face placere sa te vezi o zi pe saptamana cu familia, sa povestesti una alta. asta in timp ce esti 100% independent financiar, locativ, afectiv si psihologic.

noi am facut fiecare facultatea in alt oras apoi fiecare a venit acasa ca ne obligau finantele. am locuit o perioada acasa la parinti - nu ca nu ne-am fi dorit o garsoniera a noastra, da fara bani astea sunt vise.

apoi eu m-am mutat in orasul sta sotul meu si avem unde locui si joburi si tot. dar imi face placere sa vorbesc zilnic cu mama, pur si simplu sa stiu ca e bine, ce mai face. si-mi place macar o data pe luna sa merg acasa la ea.... soacra mea sta la scara de langa, dar vine o data de doua ori pe saptamana pe la noi, da telefon inainte sa ne anunte si sa ne intrebe daca e ok, faptul ca locuim aproape nu inseamna ca e toata ziua aici, sa-mi controleze oalele si fundul copilului.

si amandoua stau uneori cu carol, pt ca ele isi doresc lucrul asta, si noi ne dorim sa mergem la o cafea in ceva bar plin de fum unde sa fim doar adulti. asta nu inseamna ca imi cresc copilul - dar nici nu vreau sa nu le dau acces la el. bunicii sunt importanti in viata copiilor, ii stiu altfel rasfata, altfel se joaca cu ei, eu cred ca la baiatul meu uneori ii face bine sa stea o ora cu altcineva. dar nu s-a pus niciodata problema ca deciziile legate de copil sa le ia altcineva decat noi, parintii.
apropierea nu inseamna dependenta.

asta asa, la final. nu va feriti copiii de caminele studentesti. arata ele ca naiba - da cat de fericita am fost acolo si cat de bine ne distram... e pacat sa ratezi asa ceva.

Sabina spune:

Buflea , dar daca nora e fericita stand acasa si fiul tau castiga asa de bine incat sa isi permita treaba asta, nu cred ca ai a te plange :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

A_Iulia spune:

...dar poate fi si invers, ea sa castige foarte bine, si el sa stea fericit acasa

buflea spune:

Ba da ... as plange, dar diplomatic, in pumni si la babele mele prietene . Este chestie de strategie de viata - pentru mine ar fi o dezamagire ca nora, ginerele sau copiii mei sa renunte la profesia in care s-au pregatit atatia ani (sper ) si la viata sociala si deschiderea pe care ti-o ofera aceasta sub pretextul cresterii copiilor. Eu nu sunt adepta dedicatiei 100% pentru copil si a sacrificiului suprem, eu sunt adepta echilibrului si a diversificarii, eu nu ma duc la serviciu NUMAI pentru ca am nevoie de bani ci ma duc pentru ca imi place ce fac, ma simt bine exersandu-mi profesia, ma simt bine discutand si altceva ... intr-un cuvant universul meu este compus din mai multe lumi separate care se balanseaza, imi ofera satisfactii si ma streseaza pe rand cam in egala masura si daca as fi milionara tot m-as duce sa muncesc.

Asta este conceptia mea si de aceea spun ca cea mai mare dezamagire ar fi ca familia copiilor mei sa urmeze principii mai traditionaliste cand eu le ofer CU PLACERE timpul si ajutorul meu. Dar sigur ca dezamagirile mele vor ramane strict ale mele-sunt constienta ca nu am dreptul sa ma bag si nici sa ma impun eu in casa altcuiva ...