Hai Ayanna_xem!!! Pufuleti Ianuarie-Februarie(108)

gratiana77 spune:

Da, cica in Ungaria sau in Serbia ar fi.

38+ (Amaris-Stefania)
AMR o saptamana si ceva!
poze

plateea spune:

datorita lui cristies, avem capitol nou de la pag 20!
dati rewind, si... hai la cap nou, ca bantui de una singura pe acolo!



39+ cu bbTo...

gata AMR-ul! 2in1 EDITIE LIMITATA! kg nu mai conteaza, neuronu' nici atat, de-acum facem ca fluturasii...

CURAJ, GAINA, CA TE TAI!

alicredo spune:

cristies , cris_mario il culcau numa pe spate!si pe bune...era turtit rau am vb cu o tipa si mi-a zis ca fata ei isi intorcea singura capul. tot ea mi-a zis ca ii punea la spate o paturica pe care sa se sprijine in primele saptamani si o intorcea ea.cate un somn pe o parte.sau ceva de genul.cand copila a inceput sa-si ridice capul a zis ca nu a mai intors-o. de aia am zis ca merita efortul.
alexutzzza eu nu mai zic nimic de kg , ca ne iau la bataie fetele si nu vreau sa supar o gravida/lauza tati tau e un minunat....imi da si mie mai multe emotii.si ptr voi si ptr noi.

37+

roco1617 spune:

Buna dragele mele,

Am si eu putin timp acum cand bebe Alex doarme si am intrat sa va citesc incercam si noi sa tinem pasul ca sunteti tare active ca de obicei .

A venit si timpul meu sa va scriu povestea nasterii scumpului si adoratului nostru Alexanadru-Lucian .
In sfirsit ajunsesem si eu la ziua ZZZ 30 ianuarie 2009 incantata si emotionata ma gindeam ca mai am putin si ma intilnesc cu bebe ingrozita de spitalul unde urma sa merg sa nasc .....ce sa zic si cu putin optimism atunci cand deschideam pagina de forum si va citeam incurajarile .
Nu stiu cum a trecut timpul celor 9 luni minunate pe care nu am sa le uit o viata cu stresuri la servici cu stresuri de la bolile pe care le-am suferit in sarcina dar cu o fericire si implinire sufleteasca pe care e greu sa o descrii in cuvinte..... pe care doar o viitoare mamica o pote simti .
Ziua de 30 nu stiu cum a trecut pregaitri curetenie nu mai stiam ce sa fac mai intai si parca nu imi venea sa ma urc in masina sa merg la spital ...........bun ajunsa acolo aflu ca nu se poate incepe nici o procedura de inductie decat a doua zi si ca voi ramane internata peste noapte si sotul nu poate sa stea cu mine .......sunt cazata intr-un salon numai cu femei in travaliu care la acel moment erau in dureri cumplite si nimeni nu le baga in seama ......mai vasusem si alte dati cand am fost internata .....ma ingrozea gandul sa trec si eu prin toate astea insa ma gindeam la ce imi spuneati voi la incurajarile sotului .
Vine si 31 ianuarie am zis gata astazi pina la nopate nasc daca incepem procedura de dimineata .Vine sotul la 8 dimineata ( pe timpul zilei era permis sa stea cu mine acolo in salon ) si aflam ca nu voi avea procedura acolo in acea sectie si ma vor muta in sectia de nasteri si cezariene .Ajunsa acolo nu aveau locuri si ma cazeaza direct intr-o sala de nasteri .........in acel moment am intrat intr-o panica si am inceput sa plang cand am vazut sala si personalul de acolo cu priviri dure
Sotul ca sa ma incurajeze imi spune ca daca ma simt asa sa mergem acasa si sa-l asteptam pe bebe sa vina el singur lucru care nu era posibil din cauza blestematei de colestaza si a diabetului .
Vine doctroul de garda care intimplarea face sa fie in acea zi chiar doctorul specialist care ma supraveghea si ma consulta si imi pune si prima doza de gel pt declansare .......trebuia sa asteptam cam 6 ore pina sa se vada efectul .........dupa trecerea celor 6 ore daca nu se intimpla nimic primeam o a doua doza de gel maxim fiid 3 doze .
Bineinteles au trecut cele 6 ore si nu sa intimplat nimic decat am inceput sa am contractii foarte dureroase insa dilatatie 0 asa ca vine un alt doctor care imi spune ca nu pot avea nici un calmant decat vestitul cocodamol pt durere tableta miracolllll.........!!!!!!!

Primesc a doua doza de gel ........contractiile veneau din ce in ce mai des chiar si la 3 minute insa dilatatie nimic sotul pe langa mine nu mai stia saracul ce sa imi faca cand vedea cum ma chinui ......deci bebe nu era decis sa vina .

Numai mesajele voastre ma mai tineau cu un zimbet in coltul gurii eram terminata de puteri si mai cu seama auzeam din camerele alturate strigate de groaza si moase care strigau push push push si ma giandeam
cum o sa ma descurc eu .............

A mai trecut o zi a trecut si revelionul si eu tot nu am nascut durerile erau din ce in ce mai mari si incerc sa caut doctorul specialist sa-l rog din suflet sa-mi faca o cezariana insa nu aveam cu cine vorbi toata lumea fiind foarte ocupata veneau nasteri dupa nasteri cam 4 -6 cezariene in decurs de cateva ore si toata lumea in sectia de nasteri era busy pt noi .
Intr-un final pe 2 ianuarie seara apare si la mine o moasa care se intimpla sa fie romanaca si care imi explica ca trebuie sa nasc natural din cauza conditiei mele si ca vor continua procedura de inductie pana vor ajunge la stadiul cand vor putea sa-mi rupa membranele .
Veste mai proasta ca asta nu credeam ca o sa aud asa ceva eu care asteptam sa se indure de mine si sa-mi faca cezariana si asa am inceput sa ma cert cu respectiva care incerca sa ma convinga ca nasterea naturala e cea mai buna insa nu eram eu de convins .

Il simteam pe bebe tot mai agitat saracutul si ma gandeam cum o sa reziste el pana cand se decid ei sa ma ajute cu ceva .......stateam cu ochii atintiti asupra monitorului care de multe ori intra pe alarma pt ca bataile inimii nu erau corespunzatoare .

Nu stiu ce era in mintea mea insa eram ingrozita ...de la atata durere la un moment dat nu mai simteam nimic eram amortita si ma gnadeam fie cum o fi cat de multa durere o fi doar bebe sa fie bine si sa vina mai repede .Doar rugaciunile la Dumnezeu m-au tinut constienta la durerile pe care le aveam si gandul ca bebe are nevoie de puterea mea sa trecem impreuna peste acel moment .
A venit in sfirsit si ziua de 3 vine doctorul la control dimineata abia dilatatie 1 cm asa ca se decide inca o doza de gel si in urmatoarele 6 ore daca se mai dilata un cm vor proceda la ruperea mebranelor .Trec si cele 6 ore si in sfirsit vine doctorul ma consulta nu mai eram coerenta din cauza durerilor sotul se roaga de ei sa-mi faca ceva un calmant ceva in sfrisit decid ei ca pot avea o morfina care ma aduce intr o stare si mai inconstienta imi rup mebranele o procedura destul de dureroasa si incepe balul.
Dureri care nu stiu daca pot sa le descriu nici morfina respectiva nu mai avea efect asa ca incep sa tip cat ma tineau plaminii si ma rog sa-mi dea epidurala ceva gaz orice ...........sotul intra in panica nedormit de 3 zile speriat de starea mea credeam ca nu mai ajungem la capatul tunelului sa-mi tin puiul in brate .
Ajung sa obtin epidurala si gazul insa acum na treaba nu mai era anestezist disponibil trebuia sa astept cel putin o alta ora insa durerile erau cumplite si gazul nu avea efect doar asa o amorteala de ordinul minutelor .........

Vine si seara se schimba tura si vine la mine o moasa noua o englezoaica cu o privire calda si o vorba calma care incearca sa ma linisteasca si imi promite ca voi naste in tura ei si ca va sta cu mine in tot acest timp.
Primesc si epidurala pana la urma aduc un anestezist de la alta sectie care nu nimereste din prima si ma inteapa si a 2 oara.
In sfirsit epidurala isi face efectul si parca imi revin pt putin timp din agonia in care eram ......langa mine sotul paraca deja simtea si el durerea mea incerca sa ma consoleze si el cum putea .
Continuam asa cu top up de epidurala si gaz .......ma controleaza moasa pe la 1 noaptea si in sfirsit o veste buna aveam deja dilatatie 6 .........inca putin si uram sa-mi tin minunea in brate ........moasa incerca sa ma tina de vorba sa-i explice sotului ce trebuia sa faca la taierea cordonului ombilicacar
Ajungem in sfirst la 4 dimineata cand la un alt control se descopera ca aveam dilatatie 9 ...........moasa ma anunta ca mai pot avea inca o doza de epidurala si gaz pentru alte 15 minutele dupa care asteptam cam o ora pana la momentul cand incepem sa impingem ........emotiile ma coplesesc lacrimi imi inunda fata si parca uitam si durerile ingrozitoare pt moment............inca o ora si ma voi intilni cu puiul meu cel scump.
Ii sugerez sotului sa puna camera in functiune ca nu se stie cand vine momentul culminant .......ii citesc pe chip si lui emotia ma inconjoara cu imbatisari calde si ma incurajeaza ( sincer nu am simtit pana la acest moment sentimente de dragoste mai mari din partea lui )imi zambeste cu tandrete !!!!!!!!!
Se cam termina efectul epiduralei si a gazului si incep sa simt durerile puternice la fel si contractiile ......ma gindeam ca din acel moment voi tipa si eu de durere cum auzeam femeile din camerele alaturate ..........insa mirare nu a fost asa ........moasa imi explica cum sa imping si imi zic in mintea mea acum sa-mi adun puterile si sa iming cu toata forta pe care o am ( desi nu prea am fost eu asa sportiva la viata mea ) si sa terminam mai repede .
Zis si facut incep si ma gindesc ca moasa imi spusese ca daca imping in momentul contractiei nu voi mai simti asa durerea .La cata durere trecusem pana atunci o alata ora de durere nu mai conta doar ca sal tin pe pui in brate .Il tot intreb pe sot daca vede ceva el fiind intepenit cu camera in mijlocul salii si imi raspunde socat de emotie ca ii vede parul si ca e brunet ca mine ........ma incurajeaza si el si moasa sa imping inca de cateva ori si asa iata ca a iesit si capul sotul intra in panica se opreste din filmat .....moasa ii cere ajutorul el parca uitase si limba engleza printre dureri si contractii il ajut cu traducerea ........momentele me copleseau cu fiecare secunda ..........moasa ma roaga sa mai imping odata cu toata puterea mea si iata simt cum iubirea mea scumpa iese asa lin ma uit intre picioare nu-mi vine sa cred Alexandru era acolo intr-un prosop movuliu sotul ajutat de moasa cu miini tremurinde ii taie cordonul ......
Ce se intimpla de nu tipa intreb daca are ceva moasa nu-mi raspunde chiama o alta moasa si incep sal maseseze puternic sal stearga si sa-l bata la talpi .......in sfirsit dupa secunde care pt mine au durat o vesnicie aud un scancet mic .....moasa il masoara il cantareste si ma anunta ca totul e bine si mi-l pune direct la san unde buzele lui se prind lacom ca o mica ventuza de pieptul meu si totul se reduce la o liniste care parca ne calmeaza pe toti 3 .........suntem in sfirsit parinti .......tati e in culmea fericirii face fotografii filmeaza ......moasa isi scrie linistita raportul ca parca nu mai scrisese demult ......toata noaptea scrisese pagini intregi .......ne felicita si iata ca isi termina tura .
Ne privim minunea cum papa asa lacom si nu ne vine sa credem ca dupa 4 zile de asteptare si chin ne putem tine in brate puiul scump si drag .

Fetelor asta e povestea noastra .......nu suntem noi prea buni la povestit si scuzati greselile gramaticale care mai sunt insa am scris povestea cu un ochi aici si cu unul la pui care doarme linistit langa mine .

Va pupik dulce si felicitari noilor mamici refacere rapida si mult laptic pt pufuleti .



Roxana de minune Alexandru - Lucian

alexutzzza spune:

Hai ca suntem aproape tu vrei weekendu asta sau weekendu viitor?

38+ Yannis