Nastere in Scotia

Povestea nasterii lui Nikky

POVESTEA NASTERII
Insfarsit a venit momentul sa scriu povestea nasterii.O nastere atat de asteptata a unui bebelus atat de dorit.Scriind la Jurnalul de Sarcina, ma intrebam daca voi reusi sa merg pana la capat si sa fiu aici sa pot scrie povestea nasterii.Si totusi in inima mea aveam credinta ca Dumnezeu nu ne va lasa si ne va purta de grija amandorura.Si asa a fost!
Ii multumesc lui Dumnezeu ca totul a fost bine pana la sfarsit si pot spune ca nu regret nici o secunda decizia pe care am luat-o cu 7 luni in urma, si chiar daca m-am chinuit atat de mult in timpul sarcinii am o bucurie imensa cand ma uit la bebelusul pe care il tin in brate .
Voi incepe povestea nasterii relatand ultima saptamana de sarcina.
In fiecare seara mergeam la culcare si ma intrebam daca maine va fi ziua cea mare cand il voi tine pe bebush in brate.Si zilele treceau si el nu datea nici un semn ca ar vrea sa iasa la lumina.
Pe 21 trebuiau sa soseasca parintii si fratele cu prietena lui din Romania.
Asteptam momentul cu atata nerabdare si faceam planuri pentru venirea lor.Ma gandeam ca pe 21 dupamiaza sosesc.Pe 22 voi merge cu mama si cu Ralu la cumparaturi in Dundee si apoi pot sa nasc ca totul e gata.Atat de mult asteptam ziua aceea de cumparaturi...multe reduceri...ma vedeam plimbandu-ma prin magazine...admirand, cumparand, intorcandu-ma acasa cu sacose pline (cliseu de film#61514;).Stiam ca dupa ce nasc nu voi mai avea ocazia sa merg la cumparaturi hai-hui.
In fine, se stie ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ .Pe 20 a inceput sa ninga intr-o veselie.Ce frumos!Ningea cu niste fulgi imensi, ascultam colinde si ma uitam pe fereastra la peisajul feeric.Zapada se asternea ca o paturica imaculata peste camp.Paturica devenise tot ma groasa...Dimineata Pe 21 ma suna parintii ca au ajuns la Luton, in Londra.Urmatorul zbor de la Londra la Edinburg era la 6 dupamiaza.Inca putin si aveam sa-i vad. Frate-miu cu Ralu zburau pe alta ruta cu 2 schimbari la Munchen si la Manchester, urmand sa sosesca la Edinburg la aceeasi ora cu parintii.
Pe la pranz ma suna parintii ca zapada la Londra e tot mai mare si se pare ca zborul va fi amanat.Cu toate astea la ora 4 au predat bagajele, Cand a venit timpul imbarcarii, zborul a disparut din lista fara nici o explicatie.De -abia pe la 6 au reusit sa afle ca Aeroportul era inchis sub nameti de zapada si nici un avion nu avea sa mai zboare pana...nu se stie cand...a doua, a treia zi...
Stateam numai la telefon cu ei incercand sa gasim o solutie.Aveam din fericire niste bilete de autobuz care plecau in noaptea aceea spre Scotia.Insa si autobuzele din Luton au fost anulate.Au prins un autobuz spre Victoria cu greu, insa au ajuns cu 15 min intarziere si au pierdut cursa spre Scotia.Intr-un final s-au intors pe Luton cu speranta ca vor prinde un zbor a doua zi.Eu am stat toata noaptea pe net cautand o solutie.Uitasem si de burta si nastere.Ma gandeam ca vor ramane blocati in Londra si vor petrece Craciunul in Aeroport.Dimineata am realizat ca nici un avion nu va zbura de pe Luton nici a doua zi.Am cumparat ultimile 2 bilete la un zbor de pe alt aeroport si au ajuns a doua zi pe la 4 dupa o noapte de cosmar Erau pe drum de 52 de ore.Erau terminati.
Da, stiu ca steptati povestea nasterii, dar totul are legatura si nu ar avea farmec daca nu ar fi incadrata in “rama”.
Fratele a reusit sa ajunga cu prietena pe 21, au prins ultimul zbor operabil din Munchen, dar avand intarziere, le-au pierdut bagajul.N-ar fi fost mare problema daca medicatia lui Ralu nu era in bagaj...Deci ei au ajuns insa pastilele de care depinde viata ei erau in Munhen.Disperare!Cine se mai putea bucura.Suna de urgent acasa sa ii trimita alte pstile prin DHL, sa ajunga pe 23.Pentru ca stam intr-o zona mai putin accesibila mai ales pe zapada asta, le-a trimis la Edinburg,pe numele meu.Mai in gluma mai in serios, Ralu ma implora sa nu nasc pe 23, ca sa pot merge sa ridic pachetul de la Edinburg.I-am promis ca nu nasc pana nu luam pastilele.Din fericire a doua zi ne-au anuntat ca au gasit si bagajul si putea fi ridicat a doua zi de la Edinburg.Deci totul mergea spre bine.Pe 22 au sosit si parintii, si bagajul era gasit si alte pastille trimise prin DHL.A doua zi trebuia sa mergem la cumparaturi sa ne facem de cap.
Merg la culcare tarziu, stau cu Adela-cumnata-mea-pe mess.Ma intreaba daca nasc, eu ii zic nu, in nici un caz, trebuie sa merg la Edinburg de dimineata.
Nu prea aveam somn, dar am reusit sa dorm cateva ore.Pe la 3 dimineata parca simt o durere in burtica.Nu nu se poate sa fie fie contractie, eu am treba maine dimineata.Imi zic ca o fi pretavaliu.Daca mai resist pana dimineata si cand vin de la Edinburg pot sa si nasc.Incerc sa ignor durerile ca de menstruatie care ma bantuiau la...oau ...nu se poate!....Realizez ca sunt la 5 minute.Incerc sa ma conving ca visez.Nu ar fi prima data cand visez ca sunt in travaliu si nasc.S-a mai intamplat de nenumarate ori pana acum.
Mama, nu e vis.Dau drumul la computer si pun calculatorul de contratii -pe care il pregatisem- in functiune.E simplu de folosit.Doar apesi start si stop, dintr-un clik de mouse.Se trezeste si Mitko.Le urmarim impreuna.Dupa jumate de ora de monitorizat ne uitam pe tabel si realizam ca treaba e serioasa.Erau la 5 minute si durau un minut.Spitalul la o ora distanta.Speram sa ajung la timp, dar..Vai ...inlemnesc cand ma uit pe geam.Ninsese toata noaptea si viscolea.Eram blocati sub zapada.In Scotia nu a nins asa de 30 de ani.Defapt aici nu ninge aproape deloc.Cel mult avem cativa fulgi in februarie sau martie, dar nu in Decembrie...Nici nu se vede drumul....Doamne cum ajungem la spital...Pe sub zapada e gheata si noi avem cauciucuri de vara si alea tocite la max.
O sun pe mama(nu statea cu noi in casa ci la 5 min distanta).Nasc!Vii la spital...?Sigur!De-aia venise, nu??! Saraca....a treia noapte la rand nedormita...
Merg la baie si vad ceva maroniu pe hartie.Dopul!!!Deci nu mai e nici un dubiu, eu chiar nasc...Nu ma gandeam decat la pastilele lu Ralu...
Fac un dus, ma imbrac...Sunt gata! Ma duc sa iau bagajul, se scoala si soacra-mea care era mai emotionata ca mine...Durerile sunt absolut suportabile, nici nu le bag in seama, sunt cu zambetul pe buze.
Sarim in masina!Tata vine si el .Era cam 6. Inca intuneric bezna si zapada intr-o veselie.
Ajungem cu greu la St Andrews~(jumatea drumului) cand la un sens masina o ia razna se invite in mijlocul drumului si se indreapta spre un semn de circulatie.Uffaa!Am scapat la milimetru! Ne continuam drumul.Dundee e pe dealuri si sptalul e sus pe coama.Derapam la greu...Stanga, dreapta! Tata repeta din spate ca un refren |”Frana de motor!Frana de motor!”Nu calca frana de picior”.Incepuse sa ma doara mai rau, mai mult de stress...Curgeau apele dupa mine.Ma si inchipuiam nascand pe bancheta din spate cu mama cu tata si cu Mitko.
Intr-un final ajungem la spital.Mitko opreste intr-o parcare cam deprte de spital si ma enervez.Incepuse sa ma doara mai tare.Reusec sa merg pe jos pana la receptie si ma indruma catre sala de nasteri.Sun la usa.Inca eram cu zambetul pe buze....Asistenta ma intreaba ce vreau , ii zic ca sunt in travaliu si am venit sa nasc.Se uita suspect la mine.Nu aveam fata de om care naste in curand.Ma cearta ca nu am sunat la telefon mai intai...Imi cer scuze, ii zic ca nu am stiut si ca am contractii la 5 min.Ma trimite la triaj.Mitko e “birth partner” poate sa vina cu mine oriunde.Imi da un pat si completeaza cate ceva intr-o fisa.Nu imi pune multe intrebarii ca ii dau dosarul de gravida si e tot scris acolo.
Camera era cu 4 paturi despartite de niste draperii.Eram doar eu .
Ma imbrac in camasuta de travaliu.E a mea de-acasa.Cam peste jumate de ora aduce aparatul e monitorizat.O valoare arata intensitatea contractiilor si una rata de batai a inimii bebelusului.Inimioara lu bebe e 120-150.Contractiile sunt cam la 70.Eu aveam impresia ca100 e maxim.si eram tare mandra ca la 70 nu urlu si nu plang.Le suportam destul de bine.Respiram adanc.A insemnat mult sa respir cum trebuie.Chiar ajuta...Nu respiram asa ca in filme.Doar trageam aer adanc pe nas si il expiram usor pe gura.
Faptul ca Mitko era langa mine ma incuraja enorm .Ma tinea de mana la fiecare contractie si era cu ochii numai la monitor.
A fost amunzant la un moment dat, cu ochii la monitor vadea ca valoarea la contractii creste si imi zice “Acum vine una!”...De parca eu nu simteam ...
La un moment dat vine si sa imi controleze dilatatia.Asteptam cu nerabdare momentul.Am fost tare dezamagita cand mi-a zis ca e numai 3cm.Incepuse sa ma doara destul de rau si speram sa fie macar 5.Mi-am zis ca nu trebuie sa ma dezamagesc, ci sa merg inainte.I-am zis sa imi rupa apa si nici nu a vrut sa auda.A plecat si am stat vre-o 2 ore fara sa ma intrebe nimeni de vorba.
Nu mi s-a pus nici o perfuzie, nu clisma, nu ras, nici nu mi-a zis sa imi dau chilotii jos.I-am tinut pe mine.M-a controlat s i-am pus la loc.Nici nu ma simteam ca as fi in spital.Stateam Mitko la vorba. Ne-am amuzat ca i-am povestit eu de o tipa (am citit undeva povestea nasterii) care atunci cand avea o contractie isi imagina ca venea un pitic care o impungea cu un cutit in burta.Cand aveam o contractie ziceam ca vine “piticul” Deja ma durea destul de tare asa ca l-am balacarit pe pitic in toate felurile...Acum aveam pe cine sa dau vina pentru dureri #61514;.
Pe la 9:30 vine o moasa acra de tot si ma ia la 3 ca ma trimite acasa ca eu nu nasc si ei nu ma pot tine acolo, ca travaliu nu progreseaza.Imi venea sa ii sparg fata.Eu aveam déjà contractii la 3 minute.Ma durea de muream.Nimeni nu imi controlase dilatatia de 2 ore.Si ea stia asa dupa ochi ca nu progreseaza.
I-am zis ca acasa nu ma duc ca stau la o ora distanta si o sa nasc pe drum.
A plecat acritura.Peste juma de ora vine alta mai omenoasa, dar care venise sa imi demonstreze ca nu am dilatatie si ca sa merg acasa.Ma controleaza si zice ai dilatatie 7 mergem sus la nasteri.Yupy!MAI E PUTIN!deja incepusem sa-l musc de mana pe Mitko in contractie.Odata l-am luat la bataie.A rabdat tot saracu...doar e “birth partner”...
M-asteptam sa ma duca cu scaun sau cu targa ceva.Ba!...hai pe holuri si pe scari(in sus).Astept sa treaca o contractie si bag viteza ca sa ajung sus pana la urmatoarea.Pe hol ma intalnesc cu mama si cu tata.Zambesc si le zic ca ma duc sa nasc.Noroc ca am apucat sa trec de iei pana sa vina contractia ca daca m-ar fi vazut in contractie cred ca nu mai stateau linistiti...
Ajung in sala de nasteri si ma urc pe masa, care era in pozitie mai mult de scaun decat de masa.Stau cam juma de or ape “scaun” si in incep sa ma ca vaiet.Nu tipam da tot comentam.Moasa ma sfatuieste sa incerc gas si aer eu nu si nu, ca ma ameteste(desi nu incercasem niciodata).in disperare zic sa incerc si cand iau capatul ala de la furtun sa il bag in gura imi dau cu el peste dinti.offf!Acu ma dor si dintii nu numai burta...Vine moasa care era afara si ma intreaba cum a mers cu gazu.Ii raspund printre suspine ca inafara de faptul ca era sa imi sparg toti dintii, nici o treaba...moare de ras.Vine sa imi controleze dilatatia.Cam nashpa control la dilatatie mare....Scap si de asta.Imi zice ca e dilatatie 8 cm si ma intreaba daca vreau sa imi rupa membranele.Yes!Yes! Nu credeam ca o sa aud intrebarea asta din gura lor.Dar intre timp tipa citiese la dosar ca asa imi facusera la prima nastere si dorinta mea expresa din planul de nastere.
Imi rupe membranele.Nu simt nimic decat ceva caldut scurgandu-se pe picioare.Tipa isi termina treba si zice ca se duce sa mai citeasca prin dosarul meu.Da, de-unde...s-a dus p hol sa vorbeasca cu alte moase despre meniul de Craciun.Raman cu Mitko.E trecut de ora 11, vad ceasul din perete.Ma doare rau de tot si simt o presiune puternica ii zic lu Mitko sa se duca sa ii zica ca eu nu mai pot ca simt presiune.Ii spun ca vreau sa imping dar stiind ca dilatatia e doar 8 stiu ca nu e bine si ma abtin.
Moasa ii zice calma ca e ok ca e normal si ca o sa stiu eu cand e momentul.Vine Mit ko cu mesajul si la urmatoarea contractie nu mai resist trag un urlet de jivina ranita si imping putin pe sfarsitul contractiei.De-aici incolo nu mi-e prea clar ce s-a intamplat.Cred ca Mitko fie din pricina urletului fie ca a vazut capul copilului ca a chemat moasa si a aparut imediat acolo.Eu repetam “I’m gonna die!”Mai aveam puterea sa si gandesc in engleza...Moasa tipa ca i se vede capul si masa nu e pregatita pentru nastere.Vreau sa imping si nu am in ce sa imi proptesc picioarele.masa aia nenorocita nu se mai desfacea, tragea moasa de toate alea.In sfarsit reuseste sa scoata niste chestii pe care imi pune piciorele.Nu sunt reglate cum trebuie,sunt prea sus...Reusec sa imi pun picioarele pe ele, sunt reci si mi se pune un carcel groaznic la pulpa inferioara de la piciorul drept.Doare atat de tare incat nu mai simt contractia ci doar durerea de la carcel, urlu sa ma maseze sa imi faca ceva ca nu pot sa imping din cauza carcelului.Mai vine o moasa si o aud cum se minuneaza.Vai ce carcel, s-a ridicat toata pulpa, se vede...dar nu face nimic.Imi vine sa le iau la bataie.Atat de ametite erau ca Mitko astepta copilu la iesire si ele stateau pe parti.La un momendat una schimba locul cu Mitko si apuca copilul de cap...Eu incerc sa imping, dar nu reusesc sa o fac cum trebuie ca manerele sunt prea departe de mine si nu ajung la ele, carcelul ma omoara...Imi aduc aminte ca trebuie sa imping cu barbia in piept si incerc sa fac asa.Nu prea imi iese.Simt capul copilului cum iese si un picior sau o mana ceva jos in burta.Asta a fost momentul cand am crezut ca o sa mor....In acelasi timp am simtit o usturime puternica in zona pelviana. Am inchis ochii si am impins o data tare de tot.Incercam sa numar pana la 10, caci stiam ca un impins efficient dureaza 10 secunde si ar fi trebuit sa imping de 3 ori pe contractie.Asta era planul...Dar o aud pe moasa strigand “small pushes”...Prea tarziu oricum ca simt cum iese tot corpul lui bebe...Simt o mare usurarare...Deschid ochii si il vad albastru marea involburata,Un caput mic, mic...mi se pare asa micut.”It’s a boy!”zice moasa.Aud ca il intreaba pe Mitko daca vrea sa ii taie buricul la care Mitko zice !”No , thanks!”.Nici nu ma asteptam sa o faca si nici nu imi doream.E de-ajuns ca a fost cu mine la nastere, fapt care nu era prevazut in plan.Ii taie moasa buricul si il pune intr-un prosop si il da lu Mitko in brate.Nu plange...Intreb moasa de ce nu plange.Il ia din brate de la Mit si il freaca putin cu prosopul, atunci aud un mieunat ca de pisica.A iesit cu ochii deschisi si se uita la Mitko , in ochii lui.Moasa vrea sa mi-l puna la piept si am zis ca nu vreu.Era asa mic si albastru mi-era sa nu –l scap sau sa ii fac ceva rau,Ma simteam surprinzator de bine.Eram asa de fericita!
Peste putin au scos si placenta care a iesit foarte usor fara probleme...
Nu a venit nimeni de la neonato nu l-au spalat ,nu l-au cantarit, nu l-au masurat.L-au pus acolo intr-un patut infasurat intr-un prosop.Mitko a plecat imediat la Edinburg cu Ralu si cu Gabi sa ia bagajul de la aeroport ca pachetul de la DHL nu puteau.Dupa ce a plecat Mitko a plecat si Moasa.I-am zis sa imi dea copilul la piept ca ma simteam bine, si el era mai rozaliu acum.Mi l-a dat gol si plin de sange si l-am pus la piept.A inceput imediat sa caute sanul.Era asa mic si cuminte, nu plangea deloc, se uita cu ochisorii mari si uimiti.S-a mufat imediat si a supt tot ce a gasit.Era asa dulce plin de colostru pe botic.A adormit la sanul meu.
Plecase toata lumea eram doar eu cu bebe in sala de nasteri asa am ramas cam o ora.Nu mi-au pus sac cu nisip sau gheata pe burta si nici nu a trebuit sa ma masez.Am intrebat daca trebuie sa ma masez si au zis ca nu e cazul...
Nu,nu am uitat sa mentionez broderia.Doar ca asta s-a intamplat mult mai tarziu.Pur si simplu ne-au lasat acolo pe-amandoi plini de sange.Exact cum am ramas dupa nastere.Intre timp puiutul a facut si primul cacarici pe mine.Great!Acum numai eram plini doar de sange ci si de kk.Dar eram amandoi fericiti.Peste vre-o ora vine moasa si mi-o prezinta pe alta moasa care ma va coase.Imi iau copilul si il pun la loc in prosop si moasa care urma sa ma coasa scoate niste haine din bagaj si il imbraca.Nu, nu l-a spalat, l-a sters un pic la popou si l-a imbracat.Mie mi-au adus cafea si paine prajita acolo in pat.
Mi s-a parut cea mai buna cafea si paine prajita pe care am mancat-o vre-odata.Dupa ce am mancat s-a hotarat moasa sa ma coasa.
Se tot uita si nu stia ce sa faca.O batea gandul sa nu ma mai coasa deloc, sa ma lasa asa, ca cica nu e prea rau...Intr-un final se hotaraste si imi pune doua fire.Tot se uita se gandeste o cheama pe alta moasa si ii cere sa isi dea cu parerea.Cealalta zice ca mai trebuie 2 inauntru si unul afara.Le pune si pe astea...Ultimul a fost cel mai dureros.Gata a trecuta si asta.Eram gata.
Vine moasa cu carea am nascut si imi zice sa ma duc la dus.I-am zis ca nu ma simt in stare si ca nu vreau sa lesin pe-acolo,mai bine ma duc mai tarziu.Pe la 2 ne-au luat pe mine si pe bebe si ne-au dus in salon.Erau tot 4 paturi despartite de draperii.Totul era curat si frumos iar patul era cu telecomanda-dar eu m-am prins prea tarziu cum sa-l folosesc...-
Niky era singiurul baietel din salon.Mai erau 3 fetite urlataroare.Puiul meu era cel mai cuminte:manca si dormea.
Dupa ce ne-au dus in salon mi-am luat inima in dinti si am mers la dus ca ele nu iti fac toaleta si nu ma mai suportam...Nu am lesinat cum s-a intamplat la Jess, si m-am simtit super dupa.Am mancat masa de seara, micul dejun si pranzul de a doua zi acolo.Mancarea a fost super si aveai meniu la alegere.A doua zi dupa pranz ne-au dat drumul acasa.
Cam asta a fost povestea nasterii!

madutza09 spune:

M-am hoatarat sa nu mai citesc povesti de nastere pt ca sincer ma cam sperie dar cand am vazut Uk am zis sa aflu si una de aici plus ca ma intereseaza ca experienta povestea unei nasteri naturale ...si ce poveste prin cate emotii si peripetii ai trecut dar bine ca s-a terminat cu bine felicitari pt bebel sa cresteti sanatosi si frumosi
Si ce curaj ...am la faza cu dintii ....si ma intrebam cum poti controla contractiile pe calc ai un program special daca ma inteles eu bine? Eu am nascut prin cezariana in Rom acum 11 ani si acum cu bebe2 vrem sa mergem natural si moasa( mai ales stii cum e sistemul aici) ma indeamna sa o fac.Sincer mi-e frica dar sper sa se termine cu bine nu prea stiu nimic despre nasterile naturale decat din ce am mai citit...acum mergem inainte si sanatosi sa fim

19+ + Cristina 12.01.1999

www.dropshots.com/madutza09#" target="_blank">POZICI

rebebebe spune:

Am auzit ca in Londra e diferit si te trateaza foarte bine.
Eu nu ma plang.Desi mi s-a parut totul atat de diferit fata de prima nastere, si a fost surprinsa de multe aspecte.Dar in ciuda peripetiilor eu pot zic ca am fost multumita si mi s-a parut o nastere usoara si mai putin traumatizanta ca prima.
Primul copil l-am nascut in Bulgaria.Conditiile din spital erau super si pentru ca am fost "ajutata" am nascut mult mai repede.
Mi-au facut oxitocina, mi-au rupt membranele cum am juns la spital...Intr-o ora am nascut.Recuperarea a fost mult mai grea.Poate intro zi voi scrie si povestea nasterii Jessicai , daca imi mai aduc aminte amanunte.

Calculatorul de contractii il gasesti la http://www.contractionmaster.com/

Multumim de urari!
Nastere usoara si tie!

madutza09 spune:

Salutare... pt link l-am salvat...iar despre nastere exact de -asta m-am si decis sa nu mai citesc desi sincer am aflat destule informatii noi din toate povestile de nasteri dar pana la urma fiecare experientza e personala...iar la mine intervine si nesiguranta de a fi intr-un sistem pe care nu-l cunosc foarte bine dar care recunosc ca am primit tot sprijinul informational si moral deci sper si la nastere sa fie k...e mult mai diferit de cum vedeam eu lucrurile la prima sarcina cu cristina acum 11 ani in maternitatea de stat din Ploiesti unde umblau gandaceii prin patul meu si al copilului noroc ca am fost amamdoua sanatoase si am avut o doctora care m-a supravegheat de la inceput, bine cu cadourile de rigoare...experientza din maternitatea aia a fost oribila doar ca eram f tanara si fericita cu printesa mea...toate cele bune si poate cine stie mai aflu lucruri noi ...

19+ + Cristina 12.01.1999

www.dropshots.com/madutza09#" target="_blank">POZICI

tcristy spune:

sa va traiasca si sa va bucurati de el

DianaR spune:

Felicitari Rebebebe! Te asteptam sa faci anuntul oficial si la fulgusori! http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=147444&whichpage=3


Diana cu Vlad(16.05.04)(bebelus, copilas)&Timeea (18.05.06) & Teodora (11.11.09)
Filmulete

shtephy spune:

Felicitari !!! Sa-ti traiasca micutul Nicky si sa iti aduca multe bucurii.Pacat ca a trebuit sa ai atatea emotii pana in ziua nasterii si apoi ai fost tratata nu tocmai bine,ca sa nu spun altfel.Important e ca s-a nascut sanatos baietelul tau in ciuda tuturor peripetiilor.

_
Ramona , mamica Stefaniei(20nov2006) si a lui Iustin (4 dec 2009)
Poze cu Strumfici
_

DarkBendis spune:

Multe felicitari vecino (eu mi-s in Glasgow,colesica peste deal)! Sa-ti creasca mare si sanatos puiutul si numai bucurii si impliniri sa aveti intreaga familie!
(Si eu am nascut tot in Scotia, acum un an si un pic, chiar de Revelion, si "on the whole" am amintiri frumoase)

Madutza, sarcina usoara iti urez si o nastere de care sa-ti amintesti cu placere!



Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)


"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"