Doamna invatatoare -intre ideal si realitate

brotacel03 spune:

Tisina, ei au trecut la numerele 0-100, si doamna spune ca e conform programei. Dar e asa o goana prin materie, ca Vic e obosit.Numarat crescator din 5 in 5, numarat descrescator de la 82 la 53 din 3 in 3...
E o avalansa de tipuri de operatii cu niste numere pe care abia le intelege si le ordoneaza. Si au si teme de vacanta. Sunt demoralizata si nu gasesc cum sa-l motivez, sa faca ce trebuie sa faca.

Lala_D spune:

Este in programa dar se grabeste un pic . La sfarsitul clasei I conform programei ei trebuie sa recunoasca, scrie si sa ordoneze crescator/descrescator numere de la 0 la 100 si sa faca operatii cu cele de la 0 la 30.

Ai aici programa in vigoare pentru clasa I
http://www.edu.ro/index.php/articles/6023

Probabil lucreaza dupa un manual auxiliar care are acest capitol inaintea operatiilor cu 0-30.
Ii zapaceste un pic.

happiness spune:

Brotacel03,imi pare rau ca esti debusolata.Cred ca acum regreti ca l-ai dat atat de mic la scoala,eu imi sustin ideea ca inainte de 7 ani,la ce se face la fiica-mea la clasa de exemplu,e mult prea devreme.Acum nu are rost sa iti faci mustrari de constiinta,luati-o usurel,la clasa a II a,primul semestru,se reia tot ce s-a facut la clasa I la mate.La noi doamna a luat extindere la mate-adica in loc de 3 ore avem 4-si vor face si adunari/scaderi pana la 100,cred ca inclusiv cu trecere peste ordin,pentru ca sunt foarte buni.Dupa o ora de predat ecuatii,din 30 de copii,toti au lucrat cu cel mult 4 greseli din 10 ecuatii date,ceea ce e foarte foarte bine.Dar toti copiii au facut 7 ani pana in decembrie,unii au implinit deja 8 ani.Noi suntem la numere intre 10-20,scriere,ordonare,vecini,dar adunari/scaderi/ecuatii au facut doar pana la 10.Eu in locul tau as relua in vacanta cate putin,sa vad ce stie si ce nu piticul,si asa il ajuti sa isi invinga temerile.Sigur poate recupera tot ce nu stie,e timp mult pana la finalul anului.Nu disperati,iti doresc rabdare multa si...succes!

brotacel03 spune:

Da, Happiness, imi pare rau ca am luat decizia de a-l da la scoala la 6 ani si 6 luni. Dar e ceva ce nu mai pot schimba. Asta seara e sora mea la mine, si am rugat-o pe ea sa faca teme cu el, ca e un pic mai relaxata, si mai detasata. Dar eu auzeam cum se desfasura lucrul din camera cealalta. Nu se concentra, le lua numai in gluma.Spune una, scrie alta, trebuie sa i se repete, scrie urat...
Sunt suparata pe el, pe mine, si ma sperie ca poate ramane in urma si nu mai poate recupera.
Imi pare rau si de prietenia cu doamna, ca s-au dus pe apa sambetei cei 6 ani de cand ne stim. Imi lipseste ca prietena, cu care eram obinuita sa discut.
Am citit si interventia ta legata de experienta pe care o ai vis a vis de STEP. Chiar luasem si eu in calcul sa-l mut eventual la anul, sa nu stric si semestrul al II-lea. Motivul pentru care nu am ales STEP-ul a fost ca el inca doarme la pranz, iar pe aici nu am gasit cu paturi/ posibilitate de somn.
Sunt suparata pe mine, ca am crezut ca fac un lucru bun, dar n-a iesit asa.

sorana spune:

Brotacel stii ce as face eu in situatia ta? Chestie pe care o mai aplic de altfel desi stiu ca teoretic nu e bine?
as motiva copilul cu chestii care ii plac. La fi-mea a functionat o chestie simpla - ea vrea sa iasa in parc sa se joace cu prietenii. Ei bine - iti faci lectiile si apoi iesim in parc. Daca stai si te uiti pe pereti si nu esti atenta atunci o sa ne ia 3 ore sa facem lectiile si se intuneca si nu mai putem iesi afara, daca esti atenta si te misti repede - le termina in jumatate de ora si apoi ne jucam restul zilei.
In plus mai cumaram cadouri pentru rezultate. Nu la fiecare nota ci pentru rezultate deosebite sau de lunga durata. Daca este ceva mai scump pe care si-l doreste il primeste daca are numai fb tot semestrul.
Stiu ca multa lume zice ca nu-i ok in sensul ca trebuie sa constientizeze copilul ca invata pentru el si viitorul lui nu pentru o jucarie ... dar ce te faci daca al tau copil nu pricepe (inca) de ce trebuie sa invete.
Stiu ca am mai scris pe undeva dar mai zic o data cum gandeste fi-mea. A luat prin decembrie un punctaj mai mic la mate. Drept urmare am inceput sa lucram suplimentar. In ianuarie a luat punctaj maxim (100 p). Si era incantata. Eu am profitat sa-i zic "Vezi, ai muncit si acum ai obtinut un rezultata bun. Nu-i asa ca-ti creste inima?" La care fi-mea mi-a zis ca nu merita, mai bine se juca 1 luna in loc sa invete si lua tot rezultat mai slab, n-a meritat efortul!
Probabil ca depinde si de copil dar al meu e materialist si mult mai motivata de satisfactia imediata decat de ideea de rezultate de dragul rezultatelor sau pentru un viitor incert.


Sorana si Monica (7 ani)

Tisina spune:

Brotacel, eu l-am dat pe baiat la 6 ani si doua luni (adica si mai mic). Nu iti spun ce mustrari de constiinta am, mai ales cand stiu ca are colegi in aceeasi clasa care aveau 8 ani cand au inceput scoala. E cel mai mic din clasa, si din cand in cand colegii il iau la misto pe aceasta tema, iar el e foarte marcat de asta. Din fericire insa ii place la scoala, ii place sa invete, tine pasul destul de bine cu ceilalti (mai mari), si a venit cu o chestie pe care nu o stia de la mine (probabil de la doamna - apropos de invatatoarea ideala), si anume ca "nu conteaza inaltimea ci conteaza istetimea". Acum l-au mai slabit colegii cu sacaitul, mai ales ca a dovedit ca isi merita locul la scoala. Eu tot nu pot sa imi iert ca l-am dat asa de mic, dar nu mai am ce face acum.

filofteia spune:

Brotacel, Tisinia, in primul rand baietii nu sunt ca fetele.

Tisinia, imi pare bine ca baiatul tau se descurca la scoala, in curand o sa dispara si sicanarile privind varsta... acum, in clasa a III-a sunt toti de aceeasi inaltime... doar unul/doi ies in evidenta, fiind mai mici sau mai inalti... ca asa sunt de fel, dar restul s-au uniformizat.

Brotacel... a da vina pe varsta mica este o greseala... sper ca nu spui asta in fata lui. Spre clasa a III-a - a IV-a nu mai conteaza ce a stiut de acasa (aici clar copii mai mari stiu mai multe) ci cum ii merge mintea si cat invata atunci. Se pare ca voi aveti o invatatoare exigenta, cum este a noastra, care face mereu inainte, tot ce este extracuricular, care le da niste lucrari ca tezele ... la inceput eram revoltata, copilul depasit, dar cu efort sustinut am reusit... Si chiar a inceput sa-mi placa faptul ca are cerinte mari si este exigenta.
Eu prefer sa nu aiba FB pe linie si sa stie mai mult ca altii din alte clase care au...
Un secret ar fi sa lucrati un pic inainte din carte... la toate materiile... eu asa procedez si rezultatele se vad... si mult calm... nu are sens sa-ti tot reprosezi ca l-ai dat la scoala, mai bine ajuta-l si lauda-l pentru rezultatele bune... nu-l motiva ca este mai mic... n-are nici o legatura... singurul avantaj al celorlalti este ca stiu de acasa...
Depinde mult de copil... al meu la engleza mereu a avut probleme pentru ca stia prea multe... nu este atent la ore, am primit tot felul de biletele de la doamna... ce ar fi fost daca si la celelalte materii ar fi fost la fel?

mirelacarmen spune:

Buna!Noi avem o dna invatatoare buna;eu am vrut o invatatoare buna si modesta si am inscris-o la o anumita dna.Dar cum socoteala de acasa...nu se potriveste intotdeauna dna respectiva a avut probleme de sanatate si s-a pensionat,drept urmare am nimerit la o alta.Eu sunt multumita de ea iar fiica mea nu-i iese din cuvant ,ca multi colegi,de fapt.
Pana acum nu am avut probleme.Probabil o ajuta si experienta(20 ani)a stiut cum sa-i apropie pe copii.

grati.ela spune:

Brotacel, Ozi a mea a mers la scoala la 6 ani si 4 luni. In clasele 1 si 2 era in plutonul fruntas, nu prima, in clasa a 3-a si-a propus sa fie in primii trei si in clasa a IV a sa fie prima...acum e detasat prima din clasa. Comparand-o cu copiii buni din clasa pana in clasa a 4-a o gaseam tare necoapta. Acum au aparut alte pb: colegele de 12 ani au in gand numai baieti la puterea n, a mea e inca fetita...
Revenind, daca iti este de ajutor experienta mea, cu drag: Ozi a inceput inotul de performanta la 6 ani. Faptul ca mergea zilnic, ca nu avea timp de pierdut a ordonat-o. In privinta cititului: am cumparat cele mai frumoase carticele si pentru fiecare pe care o citea primea 5 ron; la mate 3 ron valorau 4pb bine facute. Pentru fiecare relatie o puneam sa-mi faca o poveste: a+10=20 de exp...si invers, construiam povesti si incercam sa o transpunem in limba matematica. Am inaugurat atunci cinema de duminica: mergeam cu ea la film daca-si termina lectiile...



si referitor la tema topicului: invatatoarea trebuie sa se potriveasca firii copilului, sa fie permanent un model, sa stie sa stimuleze copilul, sa-l aprecieze si sa-l certe daca e cazul dar nu stereotip ci cu acea inflexiune a vocii care sa ajunga la sufletelul lui. Invatatoarea trebuie sa castige respectul copilului si al parintilor. A noastra a fost de nota 10 (de -10 doar la mate )

happiness spune:

grati.ela,si facea probleme si citea doar daca o plateai?Eu nu as incerca acest sistem ,desi sunt de acord cu recompensele,de frica sa nu o invat cu narav.Nu mi se pare normal sa scrie/citeasca doar daca primeste mereu cate ceva.Mie mi-au "sarit"in cap anumite persoane ca am celebrat cu tort primele note de FB ale fiica-mii,daramite sa mai spun ca as plati-o sa faca teme.Ea stie ca e datoria ei sa invete si pe langa bucuria faptului ca ii iese bine ceea ce face,are note foarte bune si este laudata de toata lumea,din cand in cand imi propun sa o mai recompensez cu cate cev.dar nu ii spun de dinainte ca daca face nu stiu ce ii iau ceva.O las sa fie surpriza.