Fetita mica agresiva

Am stat mult sa ma gandesc daca sa postez sau nu acest subiect, dar in cele din urma m-am hotarat sa o fac.
Este vorba despre nepotica mea, respectiv fiica surorii sotului meu.Fetita are 2 an si o luna si are un comportament agresiv.In sensul ca ii loveste pe cei din jur, fie adulti, fie copii, pe fata mea o trage de par, ii da palme peste fata, etc. In ziua de Craciun i-a bagat un pix in ochi unei alte cumnate, si nu din greseala, ci intentionat.
Daca face ceva gresit si i se explica frumos ca nu este bine, incepe si tipa si da palme celui care ii vorbeste. Cumnata mea a incercat sa ii arate cum este atunci cand dai in cineva, ca doare in sensul ca de ex, daca a tras pe cineva de par, a fost si ea trasa usor sa vada ca doare. Degeaba, nimic nu functioneaza. Are momente cand incepe si tipa si nu se mai opreste. Cel mai mult a durat o jumatate de ora. Noaptea, de asemenea, se trezeste, si incepe si tipa. Ziua nu prea doarme, decat foarte putin.
Toate aceste lucruri sunt povestite de mama fetitei, dar si vazute de noi, in familie.
Cumnata mea este disperata, uneori nu stie ce sa ii mai faca. Mentionez ca este despartita de tatal fetitei, care numai tata nu se poate numi, si se pare ca cea mica i-a mostenit felul de a fi, respectiv agresiv.
Poate printre voi mai sunt mamici care au trecut prin asemenea momente cu copilasiii lor si pot da cateva sfaturi despre cum trebuie gestionata situatia.
V-as ruga sa nu interpretati acest mesaj ca pe o barfa, am scris din dorinta de a o ajuta pe cumnata mea.

mamica de fetita si 21s+ cu

Laura25 spune:

Parerea mea, primul lucru pe care trebuie sa-l faca toti din familie este sa-si de cate una peste gura de fiecare data cand vor sa faca asa afirmatii. Nu e vina copilului ca tatal ei nu e ceea ce ar trebui sa fie. Copiii NU mostenesc pacatele parintilor.( eu de 8 ani ma chinui sa indepartez din sufletul sotului meu acest stigmat. El e temperamental din fire, nu violent, dar se enerveaza repede, mai ales pe mama lui. Si cum isi iese din fire, cum apare soacra'mea cu comentariu 'parca esti taica'tu!' si nu spus cu drag si cu zambetul pe buze, ci cu o unda de rautate. Pt ca si ea a divortat cand era sotul meu de cativa anisori si nu am auzit-o sa spuna nici 3 propozitii pozitive despre fostul ei sotz).
Daca o sa incetati sa mai priviti cu prejudecata la bietul copil si o sa incercati sa aflati adevaratele motive din spatele comportamentului ei, atunci o sa fiti pe drumul cel bun. Eu cred ca agresivitatea asta denota o trauma. Poate a asistat la scene violente intre parinti, poate mama e marcata de despartire si e supra-solicitata, obosita, nervoasa. Oricum, nu cu violenta si cu pedepse se indreapta violenta. Ci cu mult calm, dragoste si tact. Poate nu strica sfatul unu psiholog de copii.

---

Bazar pentru Robi

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

anca_a spune:

E nedrept si neadevarat sa se puna comportamentul fetitei pe seama mostenirii caracterului tatalui. Fetita loveste pentru ca este frustrata si pentru ca doreste sa atraga atentia.

Cauzele agresivitatii pot fi multe. Din informatiile tale, eu banuiesc ca ar fi legate de:

-criza varstei de 2 ani (ar ajuta-o pe mama sa citeasca depsre the terrible twos)
-tensiunea creata in familie de comportamentul nepotrivit al tatalui
-despartirea parintilor
-modul in care reactioneaza mama atunci cand fetita isi exprima frustrarile (o pedepseste, o cearta, o ignora etc)
-modul in care reactioneaza mama atunci cand fetita loveste.

discordia spune:

De asistat la scene violente intre mama si tata, sigur a asistat, chiar mama copilului ne-a povestit acest lucru, noi banuim ca a asistat la mai multe decat ne-a spus ea. Mai mult, fetita cand a inceput sa mearga pe la un anisor se dadea cu capul de calorifer, de frigider, afara cand ieseau se dadea cu capul de ciment. M-am gandit si la varianta unui psiholog, dar pt aceasta consiliere este nevoie de bani, cumnata mea se afla intr-o situatie financiara foarte proasta, in ultimul timp, noi cei din familie ii mai cumparam mancare pt ea si fetita, deci sa isi permita sa mearga la psiholog nici nu se pune problema si nu cred ca exista vreun centru de consiliere gratuita. In plus, cumnata a fost depistata si cu cancer la san acum 3 luni, de copil se ocupa singura, o mai ajuta din cand in cand o sora de-a ei.

mamica de fetita si 21s+ cu

Luna1 spune:

Discordia in primul rand am impresia cum zice si Laura ca fetita este oarecum stigmatizata de comportamentul tatalui. E pacat. Nu e normal ca de fiecare data cand va face ceva in viata precum tatal ei sau nu, din mostenire sau simpla coincidenta, sa se considere ca e la fel ca "tac'su" si pusa stampila.

Acum referitor la comportamentul agresiv. Nu cred ca fetitei trebuie sa i se arate ca doare prin raspuns similar violent. Atunci ea va considera ca e ok sa livesti (desi doare) caci, nu-i asa, o face si mama.

Unii copii devin agresivi in jurul varstei de doi ani, fetita mea a fost mai agresiva putin decat prietenele ei desi la noi in casa nu exista violenta deci ea nu ia exemplul nimanui.

Importante sunt anumite detalii: cat de bine vorbeste si se exprima fetita? Un copil care nu poate inca sa-si exprime verbal frustrarile si le va exprima de cele mai multe ori prin crize tantrumuri, sau violenta.

Ce am facut eu cand fetita mea a fost violenta (nu asa rau insa am impresia ca la voi lucrurile au degenerat datorita metodelor folosite): am aratat ca ma doare verbal "au, ma doare", apoi am indepartat-o fizic de mine, adica logic, daca m-a lovit in cap inseamna ca ori era la mine in brate, ori eu stateam pe jos, deci am dat-o jos din brate sau m-am ridicat de pe podea, astfel incat sa inteleaga ca prin lovire nu primenste atentie, dimpotriva e lipsita de ea. Deci aratati-i lipsa de atentie la comportamentul agresiv si ca o consecinta a acestuia.

Daca musca la fel, idepartata, nu inchisa in alta camera, insa parasita incaperea respectiva de catre persoana muscata dupa ce ii spune ca o doare deci ca si consecinta adultul pleaca.

Succes.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

nrl spune:

Discordia, iti scriu si eu pentru ca se pare ca avem ceva in comun eu si cumnata ta. Eu am un baietel de 2 ani si o luna, tati vine si pleaca din viata noastra, deci nu e o prezenta constanta, si tot asa pot spune despre el ca e foarte... temperamental. De cateva luni si el are manifestari mai violente, in special cu alti copii, si uneori cu mine, respectiv mai 'incasez' cate o palma. In primul rand sunt ferm convinsa ca nu are nici o legatura cu mostenirea de la tati. Parerea mea e ca principalul motiv e lipsa unui alt mijloc de comunicare pentru el, spune cateva cuvinte dar nu se exprima coerent inca, mai mult pe limba lui, si evident in situatii care sunt frustrante pentru el cauta o modalitate de exprimare. E foarte important sa i se acorde atentie, adica daca eu ma joc tot timpul cu el e mai putin probabil sa devina agresiv cu un alt copil, chiar daca intra in jocul nostru si daca sesizez intentia incerc sa i-o iau inainte, daca de exemplu ridica mana sa loveasca il iau frumos de manuta si ii povestesc ca daca l-ar lovi pe copil o sa-l doara, si nu ii place sa-l doara. In nici un caz nu ma gandesc sa il lovesc si eu sa vada ce rau e. Mai incerc si sa imi dau seama ce ii declanseaza reactia, de multe ori daca sa zicem se joaca linistit cu o masinuta si trece un copil pe langa el am patit ca vroia sa se ridice sa il loveasca. Daca i-am spus inca de cand am vazut ca se apropie ca acel copil nu vrea sa ii ia masinuta, sa il deranjeze de la joaca...bla bla in cele mai multe cazuri nu a mai avut reactii de agresivitate. Evident depinde mult si de context si de experientele pe care le-a avut fetita pana acum, dar sa stii ca in primul rand copii au nevoie de multa atentie si rabdare. Eu imi imaginez ca la faza cu pixul in ochii cumnatei fetita vroia pur si simplu ca cineva sa ii acorde atentie. Nu spun ca ce fac eu e neaparat 100% bine, dar la noi functioneaza si episoadele de agresivitate se raresc. Spun ca e o metoda de exprimare, pentru ca inca nu foloseste cuvintele si pentru ca pe mine ma lovea mai des cand era foarte entuziasmat de ceva sau fericit (acuma a inceput sa ma pupe, e mult mai bine). Mai rar vroia sa ma loveasca cand era suparat, de fapt el nu prea e suparat. A, si Andrei are o sora vitrega mai mare, 9 ani, si tot asa o trage de par, o pisca, o 'chinuie' cand el ar vrea ca ea sa-i acorde atentie si sa se joace cu el si ea nu vrea/poate. Referitor la tipatul noaptea, eu as zice sa incerce mama ei sa doarma cu ea, cel putin o vreme daca poate. S-ar putea sa o linisteasca.

Nicoleta mami de Andrei (08.12.2007)
http://community.webshots.com/user/nicoletarl
http://formular.stirileprotv.ro/

claudyyya spune:

din fericire nu am avut astfel de pb cu fetita mea,dar mergand in vizita la nepotica mea(4 ani) am observat un astfel de comportam dar numai fata de mama ei:o loveste cu picioarele,cu pumnii,sau cu orice altceva ar avea in maini si ii vb fffff urat.nu stiu ce metode aplica mama ei dar cand a incercat sa ma loveasca pe mine i-am spus ca m-am suparat pe ea si nu am mai bagat-o in seama si asta chiar a functionat.din cate am inteles a incercat si ea asta dar fetita sa suparat mai tare si a lovit-o in consecinta.banuiesc ca din moment ce ii permiti de mai multe ori cu atat iti va fi mai greu sa-l dezobisnuiesti.din cate stiu eu la ei mai exista uneori scene de violenta si presup ca un astfel de comportament i se pare normal fetitei.

CorinaDani spune:

buna,

din cele descrise de discordia, cred ca fetita se comporta asa pe de o parte ca sa atraga atentia asupra ei, pe de alta parte este in mijlocul unor intamplari/situatii care o afecteaza direct.

sa recapitulam :
tati a disparut din peisajul familiei
pana la plecarea lui, copila a asistat la scene violente petrecute intre parinti; chiar daca era mica si nu intelegea pe deplin ce se intampla, tot a fost marcata de aceste momente
mami a ramas singura responsabila de cresterea, ingrijirea si educarea fetitei
mami a fost diagnosticata cu cancer la san - nici nu vreau sa-mi imaginez cum se simte, ce gandeste, ce-o fi in sufletul ei. cand iti "roade" creierul ideea ca poate vei muri in curand, nu stiu daca mai poti avea rabdare, energie, disponibilitate sufleteasca 100% din timp pentru a te dedica copilasului, chiar daca esti parinte singur si nu ai ajutoare...dar asta e doar parerea mea, repet, poate ma insel...

in conditiile acestea, nici nu e de mirare ca fetita reactioneaza asa, practic tot universul ei s-a rasturnat cu susul in jos.

oricum, raul este deja facut.

ramane de vazut ce se mai poate face de acum inainte.

daca mama fetitei nu are posibilitati financiare pentru a apela la un psiholog (desi tocmai in aceste momente are nevoie de consiliere, atat pentru problema ei de sanatate, cat si pentru descifrarea comportamentului fetitei), o metoda care ar putea functiona ar fi cea a recompenselor : pe un panou de carton/coala mare de hartie, lipita la vedere (pe un perete, dulap, frigider), se pot trasa coloane cu zilele saptamanii, iar fetita va primi stelute aurii (sa zicem, sau fete zambitoare) pentru fiecare moment in care a fost ascultatoare, si stelute rosii(sau fete triste) pentru fiecare "boacana" sau comportament agresiv. la sfarsitul saptamanii, daca numarul stelutelor aurii este mai mare decat al celor rosii, fetita va fi recompensata cu ceva care ii place foarte mult (o jucarie, o carte, o iesire la un film de desene animate, la o prietena, un loc de joaca sau la cumparaturi, etc.); bineinteles ca fetitei i se va explica pe intelesul ei ca atunci cand este cuminte si o asculta pe mami, se comporta frumos cu toti cei din jur, va primi stelute aurii, cand nu, primeste stelute rosii.
foarte importanta este atitudinea mamei si a celor din jur, fermitatea si consecventa sunt foarte importante. daca agresiunilor fetitei i se raspunde cu ton ridicat, limbaj agresiv, pedepse fizice - nu vor avea rezultat, o vor incrancena si mai rau. oricum varsta de 2 ani este destul de dificila, multi copilasi devin agresivi, posesivi, incapatanati, nu impart jucariile, refuza sa se joace cu alti copii din motive de ei stiute...
totodata, ar fi bine sa ne spuna discordia, din cate stie ea, care este programul fetitei pe parcursul unei zile, orele de masa, de somn si de joaca, alimentatia, activitatile pe care le face in comun cu mama ei sau un alt adult din familie, cat de obisnuita este sa mearga in vizite, sa fie impreuna cu alti copii si adulti, cunoscuti sau nu.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
Printesa mea este in concursul Pampers, aici
http://concurs.pampers.ro/gallery_details.php?id=1068 si http://concurs.pampers.ro/gallery_details.php?id=1043
Multumim pentru orice vot primit !

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

freedelia spune:

Sigur, excelenta idee sa o recompenseze ca sa se abtina de la a refula -- ca de disparut cauzele care produc toata aceasta furie si nevoie de atentie nu poate fi vorba prin recompense si stelutze...

E o situatie deosebit de grea, insa daca fetita va fi conditionata sa se inchida in ea se poate ajunge la mult mai rau.

Cred ca singurul lucru care as putea functiona ar fi cat mai multa atentie, corectarea cu dragoste (in nici un caz cu aceeasi moneda, adica m-ai lovit, te lovesc), rabdarea cat mai multa din partea mamei si asigurarea ca o iubeste si ca e in siguranta chiar si asa, in noul format familial. Ii va trebui mult timp fetitei ca sa isi redobandeasca increderea in mama ei, nu neaparat ca mama i-ar fi facut ceva, dar intreaga ei lume este acum cu susul in jos, ea se simte in nesiguranta si evident ca nu stie cum sa gestioneze aceste sentimente, de aceea se comporta asa.

Multa rabdare si dragoste!

31+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Sabina spune:

exact asta vroiam si eu sa spun.
1. sa nu mai acuze fetita ca seamana cu tatal

2. sa ii raspunda oricarei lovituri, agresiuni cu foarte, foarte multa dragoste

3. sa fie toata lumea foarte calma si iubitoare in jurul copilului.


orice alta solutie inseamna scurt circuit si nenorocirea copilului.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Alizee spune:

Imi pare rau ca biata femeie este atat de bolnava si ca a avut un sot violent.
Cred ca ea nu stie sau nu are rabdare cu fetita, de aceea comportamentul acesteia este agresiv fata de toti din jurul sau.
Un consult la psiholog de copii este gratuit daca are trimitere de la medicul de familie al copilului.
Se va simti mai eliberata de frustrari daca va discuta cu un psiholog, fie el si de copii. Atunci cand un psiholog evalueaza un copil, vorbeste si cu parintii.
De la psiholog va invata cum sa se comporte cu fetita si cum sa reactioneze la loviturile ei.
Copilul este in mod evident marcat de scandalurile dintre mama si tata.
Sa nu o mai invinuiasca de faptul ca seamana cu tatal, ci sa-i arate continuu iubire, sa o dragaleasca si pupaceasca.




allinta