sa ne numaram binecuvantarile

Alizee spune:

Mi-am amintit ca am o amica divortata. Problema e ca ea este cea care ezita in prietenia cu mine, nu eu. O vad ca ma priveste cu usoara admiratie si invidie pt linistea pe care o citeste in expresia figurii mele si ca si-ar dori sa aiba si ea ceea ce am eu.

Conchita, acolo nu sunt parcuri, unde poti lega prietenii cu mamici de copii cu varste apropiate de fetita ta ? Eu astfel mi-am gasit cateva prietene, iar timpul trece placut discutand cu ele.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

ciarli spune:

Fetelor, ce norocoase sunteti ca va schimbati culoarea parului. Eu m-am apucat despart pereti in casa, si costa al naibii. Dar, deh, fiecreacu piticii lui!

Casandra, si eu simt acelasi lucru, mi s-a tradat incredrea, increderea intr-un prieten, in prietenia si suportul pe care decis sa nu mi le mai ofere.

Insa nu pot sa reduc intalnirile cu el, copiii trebuie sa-si cunoasca tatal, chiar daca el a gresit ingrozitpr fata de ei. Sunt sigura ca il vor judeca aspru mai tarziu, chiar daca eu nu le voi spune nimic rau despre el.

www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia

Happy_in_TO spune:

Credeam ca am devenit imuna la rautatile oamenilor, credeam ca sint puternica si ca a trecut tot calvarul... Dar weekendul asta a inceput din nou, m-a redus la zero, am zacut in pat si am plins ca o proasta. M-a durut capul, m-a bagat din nou in butoiul cu depresie si o sa imi trebuiaca mult timp ca sa ies de acolo...
Da, imi repet intr-una toate lucrurile pozitive, toate calitatile bune, toate binecuvintaile...incerc sa imi regasesc balanta interioara. O sa fiu ok pina la urma dar ma intreb pina cind ma vor afecta vorbele celor din jur??...
Mi-e sila de mentalitatea oamenilor ingusti la minte, de birfe si cuvinte care dor. Am crezut ca traind departe de romani si facindu-mi o viata si un cerc al meu, o sa fiu imuna in timp...
Ma afecteaza neadevarul spus despre mine, despre povestea lui Alin.. Si ma inraiesc si ii doresc sa se perpeleasca acolo unde este si stiu ca nu fac bine. Ma doare cind lumea spune ca eu l-am omorit. Exact! Exact asta aud mereu cind ma intilnesc cu prieteni de-ai lui, chiar cu lume necunoscuta. Da... Eu l-am omorit... Ca s-a aruncat de la balcon ca ii faceam eu zile amare. Nimic despre adictie (oricum, droguri lua tot din cauza mea, ca sa uite realitatea) offf saracul... a avut nenorocul sa se insoare cu o tataroaica nebuna care nu a vrut sa divorteze de el si sa il lase in pace. La dracu'.. si daca l-as fi omorit cu mina mea acum 6 ani, tot as fi avut dreptul sa ies afara pe parola pentru buna purtare...
Am inteles ca maica-sa nu a acceptat realitatea adictiei lui niciodata. Ei i-a fost mai usor sa arunce totul pe umerii mei. Iar eu am zis ca este ok si asa... Dar imprastie atita noroi si nu se gindeste la concesinte, la faptul ca sint tratata ca o leproasa in toata comunitatea asta romanesca de aici. Da, eu sint vrajitoarea de tataroaica care i-a omorit fiul, eu sint o nemernica... Mi-e rau si ma ia cu vomitatul de ciuda si de furie neexprimata.
Da, e greu sa fii mama singura. Bine ca sint in Toronto si ma pot retrage in cercul meu, pot evita oameni pe care nu vreau sa ii vad sau sa am tangenta cu ei... Doamne, daca eram in Medgidia, eram sfisiata demult de lume, judecata la fiecare colt de strada, aratata cu degetul...
As lua telefonul sa ii spun fostei soacre vreo doua... dar ce rost are???.... Ea stie adevarul ei, merge la biserica in fiecare duminica si cinta in strana, plinge si spune lumii despre fiul ei care a fost omorit de nebuna de tataroaica... Pe ea asta o usureaza... pe mine ma izoleaza si ma termina psihic cind ma ajung aceste vorbe!
Am simtit nevoia sa scot din mine negativitatea...

Imi repet binecuvintarile la nesfirsit si incerc sa stau pe linia de plutire...

szivarvany spune:

Happy, conteaza adevarul Si adevarul il stii si-l detii tu Imi pare nespus de rau ca treci prin asta. Si cred si eu ca simti tot ce simti fata de el, de ai lui si toti cei care vorbesc in necunostinta de cauza. E atat de nedrept si asta doare cel mai tare.

(si noi am fost ex-comunicate din partea familiei ex-sotului care nu ne saluta; sunt acuzata ca l-am abandonat pe bietul pui de treijdeani si el a ramas cu atatea probleme sincer io am ramas cu ditai` ratele, dar na, o fi tare greu asa singur in lume, neajutorat oricum ii voi uri ever after ca au bagat-o pe Giulia in aceasta oala si astept sa le-o platesc deh, asa sunt eu un suflet "cald" )

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Alizee spune:

Happy, daca taci in fata oricarei acuzatii, vei strange in suflet doar furie neputincioasa, care te va imbolnavi.
Asa cum in lumea virtuala poti explica convingator ceea ce s-a intamplat de fapt cu fostul sot, tot astfel fa-ti curaj sa infrunti acuzatorii. Tacerea ta si capul plecat le da putere dusmanilor. Caci dusmani iti sunt toti cei care te ataca cu vorbe mincinoase sau cu jumatati de adevar. Cum s-a ajuns ca tu sa fii o paria ?!
Ai iubit un barbat care atunci cand a dat de bani, a luat-o la vale cu viata lui, tragandu-va si pe voi dupa el.
La copii nu se gandeste nimeni ?! La ceea ce a insemnat pt ei un tata dependent de droguri si schimbat total ?
El a ales sa moara, iar in urma ati ramas voi ( tu si copiii ) sa trageti ponoasele faptelor lui iresponsabile.
Ia taurul de coarne si raspunde clar si raspicat fiecarei acuzatii in parte, de fiecare data.
La acuzatii se raspunde tot cu acuzatii.
Nu a ajuns durerea prin care v-a facut sa treceti din cauza drogurilor, acum mai trebuie sa suportati si durerea acuzatiilor nedrepte ?!

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

conchita spune:

te vor afecta atata vreme cat vei respira pe lumea asta, ca nu suntem din piatra. eu am ajuns la concluzia ca pana la urma nu e chiar asa dezastruos ca ne afecteaza sufleteste, ci ca ne schimba comportamentul. in ziua cand am deschis topicul asta eram la fel ca tine, o vorbulita a fost suficienta sa ma arunce in deriva emotionala. m-a sunat un prieten sa iesim la un pahar de vorba si i-am zis ca nu pot, nu ma simt bine. si mi-a zis exact asta, chestie pe care o s-o agat pe pereti cu mov: inteleg ca simti cum simti, dar de ce trebuie ca asta sa-ti schimbe comportamentul si sa-ti strici ziua? adica nu poti sa fii trista, depresata, cu pms si sa continui sa faci lucrurile pe care le-ai fi facut daca n-ai fi fost? si in felul asta sa-ti dai o sansa sa iesi din depresie?

mi se pare super intelept, m-a ajutat sa inteleg mai bine ce ni se intampla: da, vorbele, faptele, discriminarile, nedreptatile, etc, dor. avem dreptul la durere, ca nu suntem roboti. dar mai important e ce fac din tine emotiile astea. din fosta ta soacra fac o femeie nedreapta care arunca vina pe umerii tai, pentru ca ii e frica sa accepte realitatea. a fost copilul ei, e de inteles. ce nu e de inteles e ca fetitele tale sunt nepoatele ei si ca nu ar trebui sa inceapa zvonoteca legat de mama lor, mai ales cand nu e adevarat.

eu trec prin asta intr-o forma muuuult muult mai usoara si tot resimt asa unde si radiatii si ma perturba. daramite tu.

parerea mea sincera, dupa ce te strang in brate, este ca trebuie TREBUIE sa gasesti o solutie sa restabilesti adevarul si sa determini ca ea sa inceteze cu zvonistica. da, tu stii adevarul, dar nu toata lumea cunoscuta il stie, iar zvonistica iti face rau si implicit copilelor - te indeparteaza de cunoscuti, ai un renume nedrept, etc. deci asta nu e doar o barfa mica si nevinovata, eu as reactiona intr-un fel. probabil ca as spune adevarul - desi, la ora asta, ma uit la mine si numar cate persoane stiu, totusi, adevarul despre povestea mea si ce zvonistica incredibila exista si-n jurul meu fara ca eu sa ridic un deget impotriva. dar nu cred ca e ok...are dreptate allinta.

Nicoll, Alexa...
Ciarli, vino la Abdomen extra-plat daca ai nevoie de sustinere pentru workout, e la Femina intim.

Casandra, mi-au dat lacrimile la curajul tau. mie mi-a luat un an sa "ies in fata", si nici aia la initiativa mea, mai mult fortata. deci apreciez enorm femeile ca tine. prietenia cu fostul...eu o inteleg, pentru ca o cultiv. dar situatiile sunt diferite, nu stiu daca as fi putut in caz ca ar fi fost o alta femeie la mijloc. nu ca n-as fi vrut, dar nu pot sa-mi imaginez contextul...

A_Iulia spune:

Happy, draga mea...singura ta vina este ca ai ales prost. Ai ales un sot nepotrivit, un tata la copii nepotrivit cu o bunica nepotrivita. Pesemne ca erai tare tanara si fara experienta asa ca greseala asta trebuie scuzata cumva.

Si in rest ai doar merite. Meritul de a-ti numara zilnic binecuvantarile (care nu sunt putine, ti-am citit si eu postarea aia inainte sa o stergi), meritul de a fi indragita de o gramada de fete care, ca mine, virtual, te privesc ca pe un model de urmat.

Comunitatea din Toronto? Pai pe cine intereseaza barfe din astea de doi lei, eventual tot niste batranici ca ex-soacra-ta care nu au ce face! De parerea lor iti pasa atat?

Hai, capul sus! Ai atatea motive sa fii mandra in viata asta, eu nu stiu sa mai fie cineva pe forum demna de toata admiratia asa ca tine!

A_Iulia spune:

Eu de multe ori m-am gandit la legatura intre comportamentul unui fost sot in cazul unui divort si cel al parintilor sai. In multe cazuri comportamentul se aseamana, deh, aschia nu sare departe de trunchi.

Ce situatie aiurea. Prietena mea cea mai buna este in exact aceeasi situatie: un fost sot fara nici o afinitate fata de copil, bunici ce nu au sunat vreodata sa spuna "la multi ani" copilului. De toata jena, zau asa. Nici nu mai trebuie sa-i caracterizezi, faptul ca-si ignora nepoata spune totul despre ei.

Mai vroiam sa-ti spun ca am vazut si eu poza cu "fetitele", sunt minunate! Felicitari!

A_Iulia spune:

Mai am un mesaj pentru Casandra.

La mine a trecut atata timp... La inceput l-am urat cu tot sufletul. Imi distrusese visul meu de a avea o familie fericita, ii taiase sansa fetitei noastre de a avea o familie standard si un tata mereu prezent. L-am urat o buna bucata de timp pentru modul in care alesese sa procedeze, pentru motivele pe care nu mi le-a spus niciodata in fata dar care, pentru el, constituiau argumente. Nu puteam sa accept ca este el acela, ca dintr-o familie admirata de toti nu se alege decat praful. Am cazut de foarte sus, socul a fost imens tocmai pentru ca stiam cat de mult m-a iubit. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca o iubire atat de mare poate disparea. Si uite ca s-a intamplat.

Mi-a fost greu ceva timp, greu sa accept, greu sa ma obisnuiesc cu situatia. Am avut norocul sa am foarte multi prieteni in preajma - de indata ce au aflat prin ce trec, telefonul imi suna mereu...aveam mereu, mereu timpul ocupat si cat mai putin disponibil pentru a jeli.

A trecut un an, a trecut doi...probabil ca daca nu l-as fi vazut atat de implicat in relatia cu copilul nostru, nu as mai fi dat pe el nici o ceapa degerata. Dar asa...cand vezi ca exista cineva pe lumea asta dispus sa-si dea viata pentru acelasi copil pentru care ti-ai da-o si tu, cand vezi ca ai de fapt un aliat in orice problema legata de copilul tau, cand primesti respect ce poti sa oferi? Incepi si tu sa oferi respect. Respect pentru ca este tatal copilului si nu un tata oarecare, ci unul adevarat, implicat la orice ora, dispus sa sara noaptea la ora 2 din pat sa-i cumpere medicamente daca e cazul...dispus la orice pentru copil.

si atunci incepi sa-l consideri mai mult decat un oarecare cu care viata ta se intersecteaza fortat, din cazua copilului. aveti scopuri comune - sa va cresteti copiii impreuna. trecutul nu-l mai schimbi orice-ai face - nu poti sa revii la starea dinaintea divortului. Lucrurile s-au intamplat si gata. Nu poti porni de la ipoteza: daca el nu ar fi facut...pentru ca el a facut deja, punct. Pornesti de la realitate si nu de la o situatie utopica. In fata nu ai decat doua variante: ura eterna sau acceptarea. Si acceptarea vine cu mai multe variante dupa ea - indiferenta, atitudinea pozitiva...gradat, pana la o prietenie.
Eu cred ca daca ar interveni altfel de sentimente -ex iubire, s-ar duce totul de rapa. Asa, totul este controlat, vietile private ale fiecaruia nu mai deranjeaza pe celalalt...este un mod ales de a-ti continua viata.

Dar vezi, exista mai multe etape in vindecarea sufletului. Nu cred ca le poti sari...timpul aduce vindecarea, asta e clar. Si pentru prietenia de care pomenesti este nevoie de amandoi. Daca unul lipseste, aia nu e prietenie.

Happy_in_TO spune:

Multumesc, fetelor pentru cuvintele frumoase! Suportul vostru si atmosfera de la munca m-au facut sa imi revin. Am plecat spre casa, la facut mincare, lectiile, baia, cititul de seara... ehe... am intrat pe "normal"