Grijile celei de-a doua sarcini
Raspunsuri - Pagina 2
vilma spune:
Aterizez si eu printre voi!! Sarcina a doua a inceput destul de nefericit, cu multe griji incoronate de starea de rau cu mult mai acuta decat la prima sarcina. Dar intre timp, surpriza! ma simt mai relaxata si mai bine psihic vorbind acum, decat in orice alta perioada. Singura grija este cum o sa fac fata primelor 3 luni, avand in spate o experienta destul de traumatizanta (de la primele 3 luni cu Anca). Adevarul e ca mi s-a parut infernal de greu, si ma tot gandesc, daca va fi la fel si acum?
Anca va avea 2,8 ani cand se va naste Stefan. Ea va dormi in continuare in camera ei, singura schimbare va fi ca-i vom lua un pat de copil iar patutul i-l vom da lui bebe. Planul este ca cel mic sa stea in dormitor cu noi in primele 3 luni, urmand ca apoi, daca reusim sa facem program cat de cat noaptea, sa-l mutam in camera cu Anca.
Planuri facem si noi, de tot felul, dar ne vom ghida si dupa ce va fi la momentul respectiv.
In concluzie, recunosc ca sunt destul de ingrijorata de perioada spitalizarii si de primele luni de acomodare. Dar totul trece si va fi bine. Sunt foarte curioasa ce caracter va avea cel mic, pentru ca am impresia ca ei "se exprima" inca din uter, daca e sa tin cont ca la fiecare din cele 2 sarcini m-am simtit diferit de ceea ce sunt eu de obicei.
Astept si eu alte impresii pe marginea subiectului asta, ma intereseaza mult de tot.
Cu drag,
Vilma.
tinatache spune:
de problema asta cu dormitul ne lovim si noi: la 1 an si 9 luni nu o pot pune in pat mare sau cu bb in camera, bb va dormi cu noi dar... cat?? Eu dorm si acuma f prost cand e vorba sa stam toti 3 in aceeasi camera, parca nu prea imi vine sa stau iarasi luni de zile si sa-l pazesc in timp ce el doarme bustean. La primul copil zici ca "m-oi odihni eu alta data" dar acuma cand stiu ca ziua am terorista mare... parca as vrea sa dorm. Si la noi primele luni au fost grele... eu sper ca acuma, ca tot avem mai multa experienta, sa fie mai bine dar... cine stie? Parca vezi ca ne mutam in sufragerie:)))
Cristina, mamica cu burtica
Andruska spune:
Si noi suntem in asteptarea celei de a doua comori si bineinteles ne punem o sumedenie de intrebari, mai ales ca mie mi-a fost f greu dupa prima operatie cezariana. Norocul meu a fost ca sotul meu m-a ajutat f mult - el il spala, infasa, ii facea gir, gir (il tinea sa scoata aerul) asa ca eu 10 zile doar l-am alaptat si m-am luptat cu o infectie (care a trecut cu bine). Noi nu am avut nici un ajutor pana la 4 luni cand a inceput sa vina tataie (tatal meu) sa il plimbe.
Acum Andrei are 4 ani si 1 luna si va avea 4 ani si 5 luni cand se va naste Matei. Sper ca totul sa fie bine.
Lexi la tine cum a fost ? Te intreb, ptr ca am citit ca primul tau bb avea tot aproximativ 4 ani cand s-a nascut cel de al doilea.
Va pupam
, va imbratisam si va dorim bebei sanatosi ca ne-om descurca noi, nu-i asa ?
Andra cu burtica de 23 saptamani si Andrei (4 ani)
lexi spune:
Andra, vad ca tot regina in casa de supusi baieti o sa fii si tu, asa ca pot sa-ti spun cateva lucruri de prin imparatia mea. :-)
Diferenta e cam aceeasi si intre piticii mei, eu zic ca e o distanta buna, daca e sa ma iau dupa comportamente si traiul de zi cu zi in mijlocul lor (nu zic inca "intre ei", mai am pana sa incalt sosetele negre de arbitru la meciurile lor!). Deocamdata, cel mic are doar 6 luni jumatate, dar a fost bine de la inceput, cu supararile de rigoare din partea celui mare, ca nu va fi fetita, ca-i va lua jucariile - asta a inteles-o el cu ajutorul unor prieteni, care-i tot suflau cum ca "mami a ta n-o sa mai cumpere masinute si trenulete pentru bebelus, ca deja le ai tu".
Dar n-a fost gelos, nu s-a prins ca stau mai mult cu bebe, pentru ca l-am inclus si pe el in treburile zilnice si in ingrijirea celui mic, adu-mi aia, fa-mi aia, nu mai stinge lumina, nu mai da drumul la sirenele de la masinile de pompieri cand incerc sa-l culc eu pe bebe, deci, intr-un cuvant, ajutor in toata regula. 
In aceeasi camera nu i-am pus inca, pentru ca grupa mica nu are program de somn noaptea asortabil cu cel de la grupa mare, asa ca mai amanam momentul.
Mai revin si cu alte episoade, pana atunci - asteptare usoara si nu-ti face griji prea mari, e mai greu la inceput, dar e mai bine pentru ei mai tarziu, eu cu asta ma consolez in clipe de rastriste. :)