Grijile celei de-a doua sarcini

Subiectul asta e de fapt o rugaminte pt mamicile cu >=2 copii, sau care stiu cum e de la mamici cu 2 copii, de a ne impartasi din experientele lor din timpul celei de-a doua sarcini dar si de dupa nastere: cum ati facut fata la un copil mic acasa (la noi diferenta dintre copii va fi de 1 an si 9 luni) si burta mare, cum s-au comportat copii lasati acasa in timp ce mama statea in spital, despre gelozie si comportamentul copilului mai mare s-a mai discutat dar un sfat e oricand binevenit.
Ati avut si voi parte de ganduri, ganduri, ganduri... oare voi face fata? vine bunica la noi dar ea mai si pleaca acasa si ramanem singurei. Oare cat o sa mai rezistam sa nu putem merge nicaieri, oare voi avea curajul sa las 2 copii mici pe o bona, chiar si pt cateva ore ca sa respiram si noi putin sau sa mergem la un restaurant?
cu alte cuvinte: ce ne facem, fetelor, cu 2 bebei mici???

si inca ceva: ar fi complicat dar nu imposibil sa merg la gimnastica pt gravide, a simtit cineva o imbunatatire majora in urma exercitiilor? adica... merita efortul? (coordonarea cu tati care tb sa stea cu bb cel mare, etc.etc.)
Multumesc!

PS: pt burticile cu aceleasi griji si cu bebei acasa, sunteti asteptate la o vorba poate ne mai limpezim mintile!

Cristina, mamica cu burtica

adriana spune:

Cristina,
aceleasi temeri le am si eu.. Intre baietelul meu si surioara lui care va veni peste aprox. 2 luni va fi o diferenta de 1 an si 8 luni .. ce sincronizare... hehe
Eu sper sa treaca usor peste schimbare, desi este un mamos si jumatate, ar sta lipit de sira spinarii mele toata ziua daca s-ar putea .
Totusi eu ma gandesc ca e mica diferenta intre ei, si gradul de adaptare la varsta asta e mare... ma gandesc ca nu prea poate sa tina minte multe lucruri de dinainte si se va obisnui treptat cu noua situatie. Nu vreau sa zic ca are mintea scurta, dar nici sa-si aduca aminte tot timpul "ce bine era singur la mama" nu cred ca poate s-o faca. Eu cred ca va fi la inceput putina curiozitate, apoi gelozie, dar ramane in sarcina noastra sa-i cooperam in actiunea "fratiorul/surioara".
Multa teorie, sa vad cum se comporta dupa aceaa...

iris spune:

n-am sa va povestesc despre toate framintarile si bataile de cimpi care mi-au trecut mie prin cap si nu m-au lasat sa dorm sapatmini in sir , ca pe astea le stiti si e greu sa vi le reprimati, nu?!!!

dar am sa va povestesc cum a reactionat bubulina de la aparitia sarei: avea 2 ani si 6 saptamini si intrase in faza cu "asa patze"= lasa-ma in pace; "iis poate"; "io!! io!!!" adica nu puteai sa faci nimic fara acordul ei, si imi trebuiau minute bune sa il obtin, s-o cuceresc si s-o urnesc;
cind a trebuit sa ma duc la spital, vorba lu' tac-su, de fapt intr-o minivacanta, de-abia asteptam .... am lasat instructiuni, liste cu "cuvinte" magice( rosii, suc...)- am uitat sa spun ca tatal era plecat de citeva luni in germania deja si eu coabitam singura cu micul terorist in asteptarea celui de-al doilea terorist ( tema cu tero era de actualitate- sara s-a nascut la o spatamina dupa 11 sept 2001 WTC, iar tati face ture prin israel in vara aia)...
deci ma duc la spital, ma foiesc cit pot de incet dimineata, plec cu taxi sa nu trezesc copilu;..si cind colo.. sa vedeti ce poze faine am din zilele pe care eu le sufeream in maternitate: cu tati, in parc si aiurea , vesela, fara treaba cu mami despre care stia ea ca e putin plecata (cu capu'?!!!)...mai intreba din cind in cnd si isi si raspundea singura;
apoi am venit cu bebi noua acasa, pe la prinz, era la gradi; ei dar se face ora 5 cind vine cupilu de la gradi cu sora-mea si nepoata-mea, vine , eu tremuram, toti de fapt cam tremuram ce va zice ...stia deja de camera si patutul lui sara; no, sara dormea dusa, a papat iaurt, banane, facea puzzle cind "oac" se aude din camera bebelicului, "oac, oac"- iar care era si racita si ragusita, atenta la puzzle, zice "aaa, bebi!!!" - nu se lasa pina termina puzzle si abia apoi se duce cu mine sa vada pe bebi; s-a uitat , fara probleme de nici un fel, in cosuletul cu bebeul, api s-a intors iar la masuta ei, avea o manie ce-i drept cu "bazele" = puzzle...apoi am mers sa ii dam papa, a vazut cum alaptez, cum o schimb, a hotarit ca ea imi da pampers, doamne ce caraghioasa era, mica si harnica; au venit apoi alte zile peste noi; principala problema a fost cine pune pampers si cine face baie la bebeu...incet-incet a inteles ca tre sa o ajut si eu pe ea ...putin, macar...sora mea m-a ajutat pine ce sara a avut 4 saptamini, apoi am ramas singure, dar mergea la gradi; cind sara a avut 7 saptamini am luat avionul si duse am fost la germania - cele trei graztii...aici a inceput partea mai rea dar n-a fost groaznic, si mie mi-e clar ca daca nu era sara mica ne-ar fi fost mai greu in anul ala pina ce a mers la gradi; am avut o ocupatie tare interesanta, am mers in sir indian la grupe de joaca si la gimnastica, bebeul in scaunelul de masina dupa noi, si am crescut mari in liniste si pace, cu citeva crize de isterie ca de a vea deja 2 ani jumate si se cuveneau celebrati; dar au trecut si acum zic eu ca se impaca binisor si nu sint probleme intre ele, se inteleg bine si se bucura una de cealalta; abia asteapta sa cresca si sara odata sa vina cu ea la gradi sa o invete si pe ea germana samd...happy end...

concluize la happyendul meu e ca veti face fata cu brio, mai bine decit credeti, al doilea copil nu e asa de stresant ca primul, veti fi experte si veti avea si un ajutor si companie; daca aveti babay sitter pt un copil veti avea si pt doi si efortul vostru merita din plin a fie facut;
nu stiu cum sa va conving ca probleme prea mari nu veti avea, dusmanul nr 1 oboseala, nu va fi dublu, si dupa ce trec citeva luni si cit de cit programul copiilor se mai niveleaza va fi bine de tot!!! crize veti face , obosite veti fi, si cu unul si cu doi

( na ca ajung la vorba asta cu care imi scoate ochii al meu sot cind ma vaiet si dau ochii petse cap trosnind si bodoganind prin casa " ce mi-e unul ce mi-s doi..." ( asa am zis eu in seara cind am hotarit brusc de tot ca eu mai vreau un bebeu...)) dar nu ma veti convinge ca e mai bine cu un copil : NU E!!!!
v-am imbrobodit si v-am ametit, va urez saptamini cit mai usoare , rabdare, si nu mai numarati zilele , ele trec la fel!!!
pupici pe burtici!

adita spune:

Si intre bebeii mei e o diferenta de un an si opt luni si e foarte bine.Cel mai greu mi s-a parut cand a trebuit sa merg la maternitate si l-am lasat singur pe puiul meu cel mic, iar cand m-am intors l-am gasit puiul meu cel mare.Dupa patru zile in maternitate cu un nou-nascut, cel mare mi s-a parut urias. Ii place sa ma ajute cu asta mica si trebuie sa am mare grija ca vrea s-o ia in brate tot timpul. Chiar se suie in patut langa ea ca s-o pupe.

Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste

http://community.webshots.com/user/adrianacalin

elena_ltd spune:

De doua luni si ceva sunt mamica de doi copii, diferenta dintre ei fiind de trei ani jumate. Nu a fost usor, mai ales ca fii-mea este o nazdravana. Tot timpul sarcinii am vorbit cu ea despre bb, a ascultat burtica, a vorbit cu el si si-a imaginat o gramada de lucruri. Am incercat sa o pregatim cat mai mult. Cu toate astea, mi se rupea sufletul de cate ori o auzeam zicand "Mami, nu-i asa ca dupa ce il scoatem pe bb din burta o sa ma iei in brate pe sus si in carca?". oricat am incercat sa nu resimta nici o frustrare, ele au fost totusi. Sunt si acum. De multe ori ma gandesc ca o afecteaza faptul ca intrerup, de exemplu, joaca cu ea pentru ca plange Mihai. Este un copil bun insa si, chiar daca nu intelege exact noua situatie, se descurca neasteptat de bine. Nu am avut parte de crize de gelozie, sau cel putin pana acum, nu a avut niciodata intentia sa-i faca rau celui mic sau alte chestii de-astea. Se mandreste peste tot cu noul ei fratior, in parc, la gradi, pe la prieteni, il lauda ca pe un trofeu. Partea proasta este ca, temandu-ne ca Oana sa nu se simta neglijata, am rasfatat-o cam mult in perioada asta si... In tot cazul, am implicat-o atat cat s-a putut in programul lui Mihai, alege pampersul de fiecare data cand il schimbam, ii arata jucarii, impinge caruciorul afara si e tare mandra, participa la baita lui si cere sa-i explic orice despre el, lucru pe care il si fac.
In privinta timpului si a activitatilor zilnice cu doi copii, noi inca nu ne-am dezmeticit bine. Desi suntem ajutati putin de bunici, in special in programul Oanei, inca suntem pe alocuri depasiti de situatie si inca suntem in adaptari. Oana a racit, a racit si Mihai. Tuse stereo, nasucuri fornaitoare la dublu, Oana plange in somn, respiri usurat ca a adormit linistita, incepe Mihaita concertul de masa si multe alte lucruri pe care le stiti si voi
E ceva mai greu, dar chiar acum cand scriu si ma mai uit si la ei cum dorm, simt toata fericirea lumii la mine in suflet.

Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

adita spune:

quote:

---

Originally posted by elena_ltd

E ceva mai greu, dar chiar acum cand scriu si ma mai uit si la ei cum dorm, simt toata fericirea lumii la mine in suflet.

Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

---

Frumos spus, la fel simt si eu, dar n-am gasit cuvintele s-o exprim. Cand ii strang in brate imi vine sa plang de fericire.

Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste

http://community.webshots.com/user/adrianacalin

tinatache spune:

Va multumesc din suflet pt raspunsuri. Am mai discutat cu o mamica ce tocmai a nascut al doilea copilas si mi-a spus si ea ca inainte de sarcina i se parea totul mult mai greu decat in realitate, ca dupa ce a nascut a capatat puteri si a facut fata la noul program, pana la urma. Acum fetita are 2 luni si incepe sa se vada soarele si pe la ei. Sper sa fie asa, sa fie doar niste griji...
Si noi am cam alintat-o pe Andra in ultima vreme, are si ea o perioada mai grea, de eruptie dentara si ne face capul mare cu miorlaieli si mofturi si uneori prefer sa i le fac (mofturile) decat sa o tot aud maraindu-se. Si apoi ma gandesc ca dupa nastere nu voi mai avea timp de ea... si tot asa. Chiar ma gandeam ieri ca in ultima vreme am carat-o mai mult in brate decat inainte, cand nu eram insarcinata:)) Ce sa fac, daca se lipeste de mine....
Va pup dulce si va urez multa sanatate la pitici si la parintii lor!!

Cristina, mamica cu burtica

bubu spune:

Buan,
Si eu sint insarcinata a doua oara.Melany are 2 ani si o luna iar la sfirsitul lunii va aparea fratiorul Brian.
Chair vroiam sa pun intrebarea: cit ati fost insarcinate v-ati ridicat copilasul in brate? Dar dupa ce ati nascut? Eu auma incerc sa nu o ridic in vrate dar o scot din carucior, sau cind e foarte obosita o urc cele 2 etaje. Ma gindesc, fiindca voi naste prin cezariana, nu as vrea sa o mai ridic. Oare o sa fiu in stare? Noi nu o sa avem ajutor daor in prima luna in care vin parintii incoace, dupa care o sa raminem doar noi, fara bona fara nimeni. Un ajutor e ca melany merge la camin si ii place, dar nu daorme acolo, asa ca vine acasa si doarme cite 3 ore, timp in care trebuie sa fie liniste. Va mai putea sa doarma de gura bebelusului?
Si cu toate astea abia astept sa imi vad si bebelusul.
Delia, Melany si viitorul Brian

lexi spune:

quote:

---

Chair vroiam sa pun intrebarea: cit ati fost insarcinate v-ati ridicat copilasul in brate? Dar dupa ce ati nascut?

---

Eu da, si chiar pana in ultima clipa. Daca nu i se facea foame juniorului si nu pleca cu tati sa caute ceva de mancare prin zona spitalului, nasteam cu el in brate. A stat langa mine chiar si pe patul de spital, ca ii plac la nebunie butoanele si miscarile de sus-jos pe care i le poate comanda. De-aia nu apaream eu cu contractii de nici un fel pe monitorul pe care ma urmarea doctorul, ca imi deranjase toate firele pe acolo.
Iar purtatul lui in brate nu m-a afectat cu nimic, desi era destul de greu la cei 4 anisori si-un pic, iar carca lui bebe se pare ca a fost destul de rezistenta. :-)

iren spune:

Rog mamicile "duble" sa ne spuna cum au facut cu somnu bebeilor,cum i-au "repartizat",de la ce virsta cel mic poate fi mutat impreuna cu cel mare in aceeasi camera -in cazul in care cel mic nu mai maninca noaptea -si daca dorm in acelasi pat sau in patuturi diferite.


Iren&Bogdanelu

caterina spune:

Dragele mele, stati linistite pentru ca totul va fi ok. Intre copiii mei este diferenta de 1 an si 10 luni. Aceleasi temeri le aveam si eu inainte de a naste. dar acum totul este minunat. Oricum trebuie sa fiu foarte fericita ca nu s-a nascut baiatul primul, ca el este foarte nazdravan si nu stiu cum m-as fi descurcat cu al doilea copil.
Bineinteles ca am ridicat-o in brate chiar pana aproape de nasterea lui Giulio. Problema va fi cand vor creste ei! Si nu o zic cu rautate: certuri chiar si paruieli intre ei, se antreneaza unul pe celalalt, parca sunt doua maimutele. Sau si mai frumos cand Antonia il indeamna pe fratele ei la tot felul de prostii iar ea pica de fata buna si cuminte!!!
Dar, cat timp va fi mic cel de-al doilea va zic sigur ca o sa va descuracti. Pe mine nu m-a ajutat nimeni, atat doar ca am avut femeie la curatenie, si om in gradina pentru ca sotul meu este plecat mai toata ziua. Acum sunt mari si frumosi bineinteles.
bafta celor care urmeaza sa aiba cel de-al doilea copil!!!