De ce sa mearga la gradi toata ziua?

Lorikay spune:

Cred ca sotul tau ar trebui sa fie multumit ca va permiteti sa tii copilul cat mai mult in familie. Noi mergem amandoi la serviciu si fetita noastra de 2 ani jumate sta la gradi de dimineata pana seara. Si cu 5 minute daca reusim sa o luam mai devreme ne bucuram enorm. Dar nu avem de ales.

A_Iulia spune:

dar copilul cum doreste?

Noi tot asa am inceput, cu program scurt. dupa putin timp a venit fii-mea sa-mi spuna ca vrea la program lung, sa doarma cu copiii acolo, sa se joace cu ei...normal ca am lasat-o la program lung. tot 3 ani si ceva avea atunci.

Nu stiu de ce toata lumea fuge de programul lung ca de bau-bau. Copilul e singurul in masura sa-ti transmita daca se simte bine la gradinita sau daca vrea acasa.

De exemplu fii-mea - acum in grupa pregatitoare - a spus clar ca vrea din nou program scurt, asa ca e la program scurt! Stiu de ce, ca nu-i place sa doarma la gradi, da' ma rog, treaba ei sa hotarasca cata vreme eu pot sa-i indeplinesc ambele variante.

Chuny spune:

Din pacate V nu stie sa spuna ce doreste. El e f incantat cand ma duc sa-l iau, probabil la fel de incantat ar fi si seara, doar ca mult mai obosit.

Astept cu nerabdare clipa in care imi va spune ce parere are.

asteryaro spune:

Sibylle
Uite cum este la noi.
Din sept. 2009 si Razvan merge la gradinita, la program lung. Am ales programul lung din anumite considerente, desi eu stau acasa (sunt asistenta lui personala).
Seara de la 19 Razvan face ABA. Daca l-as lua de la gradi la 12.30 sa spunem, ar dori in mod cert sa stam afara mult, ori el are nevoie de somn, datorita trezirii la ora 7 dimineata. Deci, cand sa stam afara la aer, cand sa mai manance de pranz (daca n-ar manca la gradi), cand sa doarma si cand sa faca si terapia? Fizic nu se poate.
La noi EU sunt persoana care ia toate hotararile v-a-v de tot ce urmeaza sa faca Razvan, nimeni nu intervine, nici n-ar avea cine, cu exceptia sotului. Calculez totul la milimetru, de fiecare data, din dorinta de a lua hotarari bune si corecte.
Consider acest lucru o obligatie, si nu vreun privilegiu. Parerea mea este ca doar mama copilului poate lua anumite hotarari in privinta lui, cu foarte rare exceptii, cand mama este incapabila, nu empatizeaza, nu realizeaza ca sunt ceva probleme, etc, si atunci cineva din familie poate interveni, nu este cazul la voi.
Daca la vara Razvan va incheia terapia, asa cum se pare (Doamne ajuta-ne!), si va ramane doar cu ore de logopedie, atunci poate ca vom schimba datele problemei, inca nu stiu, ramane de vazut, in functie de cum va evolua el.
Am expus cazul nostru tocmai pt. a arata necesitatea increderii familiei in mama copilului, in instinctele ei. La noi functioneaza.
Deci, in concluzie, sotul si soacra (francezi, nu?) ar trebui oarecum sensibilizati, facuti sa inteleaga necesitatea hotararii tale. Cred ca niciun efort de explicatie n-ar fi prea mare, pt. a fi in beneficiul lui Vladi si in final al intregii familii, pt. ca, asa cum scria si Tonnia, fratii au nevoie sa se cunoasca, invete reciproc unul cu celalalt, si daca tot exista posibilitatea asta, de ce nu?
Mult succes sa reusesti sa-i convingi.


Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4),(5),(6)
MY HERO

Tisina spune:

Sibylle, eu am dat-o pe fata mea la gradi la trei ani si patru luni. Am inscris-o la program lung, pregatita sa i-l schimb daca nu ii convine, mai ales ca momentan eu sunt acasa. Ea s-a adaptat foarte bine, ba chiar si doarme acolo la pranz, ceea ce acasa nu mai vroia sa faca. DAR, daca ea ar fi dat vre-un semn ca nu ii place acest regim, nici nu as fi stat pe ganduri si as fi lasat-o la program scurt, pentru ca oricum, dupa masa de pranz si nani, nu mai fac mare lucru (isi umplu timpul pana vin parintii). Eu am incercat varianta asta pentru ca baiatul e la scoala (primul an) si am nevoie de mai mult timp (si liniste) sa ma ocup de el cu temele. Din fericire a tinut.
Nu inteleg de ce trebuie sa hotarasca soacra ce e mai bine pentru copil (ma rog, spui ca si sotul are aceeasi parere, dar sunt convinsa ca aceasta e indusa de soacra). Si nu inteleg ce motiv e asta: "lasa copilul toata ziua la gradinita ca asa se obisnuieste pe aici". Daca ar aduce un motiv mai logic, as zice sa il iei in considerare, dar asta nu prea tine.
Daca tu oricum esti acasa iar bebe e inca mic, e mult mai bine sa tii si copilul mai mare cu tine, tocmai pentru a se obisnui cu bebe, pentru a se apropia mai mult de el interactionand mai mult.

sanziana72 spune:

Sibylle, daca sotul si soacra sunt francezi pentru ei asta e normalitatea, copilul sa stea la program lung (probabil ca asa a fost si pentru ei). Deci ar trebui sa le aduci niste argumente ca sa isi schimbe parerea.
Dar acolo e la fel de normal ca la 3 luni sa duci copilul la cresa. Ar fi vrut sa faci si asta?

Sotul la mers la gradinita cu program prelungit (chiar daca nu e francez)? Atunci e normal sa i se para asta cea mai buna solutie pentru ca a dat rezultate.

Cel mic acum isi construieste relatia cu mama, cu fratii. Timpul asta nu il vei mai gasi. Nu renunta la el.

In loc sa incerci sa le dai tu argumente, mai bine pune-i pe ei sa iti dea argumente in favoarea opiniei lor . Va fi mai usor sa stii ce ai de combatut.



"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

roli25 spune:

Depinde foarte mult de natura si felul de a fi al copilului si de organizarea din familie (parintii cu servici, sau unul din parinti acasa, sosirea unui mezin...etc).
Asta e singurul criteriu dupa care ar trebui sa te ghidezi. Parerile celor din jur, fie ei si membri ai familiei nu au de ce sa te influenteze.
Eu l-am dus pe cel mare la gradinita la 1,10 ani, la 2 luni dupa ce s-a nascut fratele mai mic, din motive organizatorice. Locuiam intr-un spatiu foarte mic si era imposibil sa le asigur la amandoi conditii optime. Cel mare, fiind gelos pe mezin ( foarte normal la varsta asta) nu ma lasa sub nici o forma sa-l alaptez, sa-l schimb, sa-l iau in brate. Incercam sa-i dedic celui mic minimum de atentie si sa-l fac pe cel mare sa nu simta ca intreaga atentie care era a lui pana atunci, acum e impartita.
Dar era greu de realizat acest lucru. Am avut noroc sa gasim o gradinita buna, unde i-a placut mult. Am inceput cu program scurt. Dar, cand venea acasa, se comporta la fel, se razvratea, nu manca, nu dormea la pranz, iar seara, era extrem de agitat din cauza oboselii si nu vroia sa se culce.
In plus, daca reusea sa adoarma la amiaza il trezea cel mic, sau invers.
Desi mama sustinea ca e prea mic sa-l tin la program lung, am trecut peste parerea ei si l-am lasat. Rezultatul a fost unul neasteptat. Copilul dormea acolo foarte bine, manca bine, ba chiar cerea in plus. A devenit mai calm, cand venea acasa ne intelegeam mult mai bine si a inceput sa-si iubeasca fratiorul pe care il considera dusmanul lui pana atunci.
Dimineata, in drum spre gradi filozofa " Marc la gradi, tati la servici, Andrei acasa".



Roli mami de Andrei (16 ianuarie 2008) si Marc (9 iunie 2006)

www.flickr.com/photos/14037522@N04/sets/72157603790736786/" target="_blank">ANDREI
www.flickr.com/photos/14037522@N04/sets/72157603794082565/" target="_blank">MARC
www.flickr.com/photos/14037522@N04/2472556291/in/set-72157604930822343/" target="_blank">VACANTELE NOASTRE IN 4
BAIETII MEI IUBITI



Se zice ca doua lucruri sunt infinite pe lumea asta: universul si prostia umana. În privinta universului, eu înca mai am unele îndoieli. (A.Einstein)

lara_c spune:

Pai Sanziana este normal, pt ca femeile nu stau acasa cu anii dupa ce nasc, sau in fine ,nu majoritatea.
Daca in Romania nu s-ar platii concediul de maternitate decat 6 luni (cum e in UK , de ex) cate mame crezi tu ca ar sta acasa?
Cat despre program lung la gradi, eu ii vad rostul.Problema este ca mama nu doreste si copilul nu stie ce sa spuna.
Si ca pana la urma mama decide si in nici un caz soacra.

Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

Chuny spune:

Am citit mesajul Cristinei si in 2 minute mi-am luat curaj si i-am spus sotului tot ce cred si nu a mai gasit niciun argument PRO. a mai bajbait el ca e timpul sa creasca si sa se pregateasca de scoala primara ... insa mai sunt 2 ani jumate pana atunci.

Lara, eu am dreptul la un concediu platit decent timp de 3 ani. Mai am o casa inchiriata in Timisoara si ajung la o suma ok pt standardul nostru de viata. Initial doream sa stau doar un an in concediu, insa pt ca Vladi face terapie educationala de 2 ori pe saptamana si logoped la ore la care nu as putea sa lipsesc de la servici, ma obliga sa mai stau un an acasa.

La urma urmei am gasit argumentul cel mai forte: pt V e un efort f mare sa mearga si dimineata, el merge cu placere, dar acolo nu stie pe ce lume e, nu comunica cu niciun copil, se plimba prin clasa, le zambeste la toti si cam atat. Colegii il resping ... toti. Asa ca cred si eu ca o dimineata asa e destul. Il asteptam sa mai creasca, sa inceapa sa vorbeasca mai inteligibil si apoi poate va fi pregatit sa infrunte colectivitatea mai sigur pe el.

Sibylle

http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/

Vladimir ***** ***** Anna

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA




www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"