despre publicitate si familie

Ce parere aveti despre articolul asta? Exagereaza sau e realist?

Reclamele romanesti dauneaza grav societatii

Marin MARIAN-BALASA


Toate televiziunile romanesti prezinta citeva spoturi publicitare scandaloase, care ma fac sa-mi fie rusine. Un fel de rusine civica, sociala, nationala chiar – fiindca, de fapt, ele fac reclama unui comportament de care multe natii s-au dezbarat deja. Ori cel putin nu le mai promoveaza, la nivel national, ca pe niste virtuti etice, sociale si familiale, firesti sau ideale, ori cel putin demne de urmat. E vorba de „virtuti“ total ignobile, dar care, din nenorocire, apar pe ecranele noastre drept probe de inteligenta, succes sau eficacitate a convietuirii. Si prind – caci altfel nu s-ar repeta fara pudoare, mereu-mereu, pe toate posturile.

Una dintre reclamele la care ma refer e aceea in care barbatul ii arunca sotiei sale o fraza ambigua, prin care ii sugereaza ca va proceda la o actiune de interes si de cistig comun-familial – in vreme ce, de fapt, el se va duce sa bea bere cu amicii. Perfidia si ipocrizia se repeta si la intoarcerea acasa, cind individul isi trateaza consoarta in acelasi stil, lasind-o sa creada ca-si petrecuse timpul intr-un scop sobru si profitabil.
In alta, sotul (acelasi actor, fiindca firma, produsul si televiziunea trebuie, nu-i asa?, sa impuna modele demne de imitat!) ii spune sotiei ceva despre o afacere pe baza de ureche, sunet, scena sau muzica, obtindind din partea acesteia o aprobare naiva si incurajatoare. De fapt, omul merge iar sa soarba beri cu aceiasi amici, la intoarcere tratindu-si femeia cu o minciuna similara – o fraza ambigua, care o lasa iar prostita si inselata.
A treia reclama revoltatoare e aceea in care sotul, in toiul noptii, imita plinsul bebelusului. Trezita, femeia din acelasi pat se ridica si pleaca in camera copilului, timp in care mucalitul barbat isi exercita dependenta fata de ciocolata.

Cum spuneam, aceste reclame ruleaza pe toate posturile de televiziune romanesti. Si nu sint doar lipsite de bun simt, ci violeaza, in plus, etica civilizatiei contemporane. Fiindca, in concordanta cu mentalitatea de secol XXI, a promova lipsa de consideratie pentru „pereche“ reprezinta o crasa iresponsabilitate, o ilegalitate morala. Daca un spot publicitar precum cele mentionate ar apuca sa ruleze, o singura data, intr-o tara (mai) civilizata, el ar fi repede retras sau interzis. Atit postul de televiziune, cit si comanditarul reclamei ar fi dati in judecata si ar plati cu virf si-ndesat daune morale. Caci este inadmisibil, astazi, sa te mai joci cu discriminarea sexuala intr-un asemenea hal – aplaudind, stimulind, incurajind nesinceritatea in cuplu, tipul barbatului macho care isi minte dispretuitor sotia pentru a „bea cu baietii“ in timp ce aceasta trudeste (in toate scenele de care aminteam, femeia poarta semnele corvoadei casnice). Dupa cum nici ilustrarea apologetica a tipului de femeie prostita in chip sistematic nu mai poate fi legitima si legitimizata. Asuprirea si injosirea femeii-sotie prin ilustrarea ei vesnic pragmatic-materialista, vesnic in ipostaza de trasa pe sfoara, vesnic inconstienta, vesnic condamnata la truda domestica, deci la inechitate si la exploatare familiala, sint teme de eradicat, nu de incurajat, asa cum fac nenumarate reclame TV din peisajul romanesc.

De fapt, in Occident nici nu s-ar produce o asemena reclama, conceptul si scenariul ei fiind de la bun inceput identificate drept incorecte. La noi, in schimb, nimeni nu are senzatia – de bun simt – ca a prezenta in mod prejudiciant si dezonorant o anumita categorie sociala, in exemplul nostru, a femeilor (ba mai mult, a sotiilor chiar) reprezinta un risc sau o nedreptate. Pe de alta parte, este adevarat ca reclamele romanesti care proslavesc masculul smecher si individualist-pervers sint realiste. Ele ilustreaza o realitate sociala majoritara, caracteristica romanilor. Statistic vorbind, in mai toate casele romanesti femeia trebuie sa fie o tuta,
imaginindu-si un lucru, nadajduind la ceva si, in sensul acesta, acordind incredere partenerului de viata – in vreme ce respectivul are cu totul alte planuri, investitii, interese, preocupari, scopuri, dependente. In mai toate casele din tara asta, se pare, partenerii sint totalitari, nici unul nelasind partenerei spatiu privat si libertate (sau timp) de miscare – fapt pentru care fiecare, pe cont propriu, trebuie sa exceleze in strategii ale disimularii, ale duplicitatii, ale eschivei, ale minciunii. Arta lucraturii dosnice e o virtute, iar spoturile publicitare mentionate i se adreseaza si o stimuleaza. Adica stimuleaza hora calcarii apasate cu stingul, sirba desucheata a slalomului viclean, briuletul national al consolidarii morale prin tertipuri, neincredere, noncomunicare, dedublare. Mai mult, de parca n-ar fi de ajuns pentru a califica o societate drept dizarmonica, imatura si ipocrita, felul in care barbatul isi trage pe sfoara nevasta, felul mitocanesc in care face pe spiritualul, atragindu-si simpatie („destept baiat!“, zice poporul admirativ) si asigurind pentru consoarta sa zeflemeaua si hlizirea restului lumii („ce proasta!“) mai arata si cit de primitiva este respectiva societate.

Chiar daca intentionau doar sa excite pofta de bere sau de ciocolata, reclamele romanesti la care am facut referire au reusit sa arate si sa laude o societate care-si conserva ea singura handicapul, care perpetueaza inechitatea, duplicitatea si caracterul noncooperant al relatiei dintre soti. Pledind pentru individualism, sexism, fals relational, discriminare, umilire, ele lovesc tocmai unde e societatea mai firava: la nivelul „celulei familiale“. Astfel, ele nu conduc doar la cresterea apetitului pentru bere si ciocolata, nu duc numai la ridicarea consumului de alcool sau de dulciuri (chiar daca „consumul excesiv de bauturi alcoolice“, de altfel ca si acela de dulciuri, „dauneaza grav sanatatii“). Cel mai grav, pe termen lung, este ca ele sporesc si paralelismul existential al sotilor, incita la minciuna si la inselaciune conjugala. Daca asemenea lucruri nu „dauneaza grav sanatatii“ (individuale, sociale), atunci nimic nu dauneaza.

Babee spune:

Asa este din pacate.Acum cateva zile sotul meu primeste un e-mail de la un amic(ce ii mai trimite si porcarioare, deh..), cu un filmulet.dau drumul(eu vad intai e-mailurile, le sortez;)), si despre ce era vorba.Poate il stiti si voi, poate este mediatizat...Un tip, la o cafenea, citea ziarul, o tipa in fata lui, dulce, ii zambea.La un moment dat se ridica tipa, scoate pixul din geanta si ii scrie pe ziar:024...N-am realizat ce si cum, urmatorul pas a fost un ziar dat in cap tipei.., iar in final reclama:Ziarul Financiar-este ceea ce iti trebuie.
M-am uitat inca o data, nu-mi venea a crede.Nu pot sa inteleg care este mesajul, nu mai avem nevoie de flirt, daca avem ziar, sau ce:???Bine ca amicul respectiv care a trimis e-mailul nu stie romaneste, nici n-a banuit..dar care sa fi fost mesajul??

'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'
Iubi, mamica cu burtica:)

Kiara spune:

Partial corect. Cine a fost la noapeta devoratorilor de piublicitate a putut vedea acpolo reclame mult mai violenta in exprimare decat acestea.
De asemenea pe net circula tot soiul de reclame care nu sunt tocmai magulitoare pentru nici unul dintre sexe.

Si nu cred ca s-a ofuscat nici o autoritate in sensul asta.
Reclamele la care face referire nenea din articol mie una imi plac pentru ca mizeaza pe comic nu pe seriozitate! Asta pentru cine si-a dat seama de comicul situatiei!

Daca stam sa si le luam ad literam atunci banuiesc ca 90% din reclame sunt ofensatoare pentru cineva.

Mie mi se pare ca rcelama a evoluat foarte mult, iar eu apreciez genul de reclame care iti retin atentia, indiferent ca e vorba de modul cum a fost realizata dpv tehnic, de mesajul transmis, de actorii folosit, etc.
Cred ca asta este si scopul. Nu lucrez in domeniul, dar asta e parerea mea de simplu "devorator" de publicitate!

Kiara spune:

Babee, intamplator reclama respectiva este una care mie imi place a nebunie. Mi se pare impecabil realizata , iar mesajul e foarte clar (dupa mine): hei, esti tu draguta, dar pana la ZF care e viata mea! Scopul reclamei este de a promova ZF si nu de a promova flirtul.

Dar, evident , de gustibus!

ad_risnov spune:

Adaug un alt exemplu care ma irita de cate ori vad reclama: cea cu sarea iodata.
Citez: " o mama responsabila..." adica, la cratita cu voi femeile!
De ce nu o familie responsabila sau niste parinti responsabili???
Inca traim in epoca: femeia la cratita si barbatul cu ziarul in mana in fata televizorului!!!

Adriana in 22 de saptamani

Kiara spune:

ei, aici cred ca au mizat pe sensibilitatea mamicilor. Au vrut sa le atraga atentia asupra importantei iodului in alimentatie, stiut fiind ca barbatii nu prea acorda importanta acestui aspect.

Din cate stiu eu la elaborarea unei reclame se fac niste studii de piata si se analizeaza segmentul de piata caruia ii este adresat produsul respectiv, iar reclama este facuta astfel incat sa aiba efectul maxim la acel segment de populatie.

Poate cine lucreaza in domeniu poate da imformatii mai avizate, eu va spun doar ce am auzit de la oameni care lucreaza in domeniu.

zizee spune:

Corect, Kiara, inainte de se purcede la partea de creatie, se face intotdeauna un studiu de piata. el permite sa se clarifice cum se situeaza produsul/serviciul in acel moment pe piata, care este targetul - si aici exista o ramificare: utilizatorii si cumparatorii, care sint atuurile de valorificat ale produsului si inca altele.
In cazul exemplului cu sarea iodata, adriana, e foarte clar de ce publicitarii au formulat 'o mama responsabila'. pentru ca intr-un camin (in societatea occidentala si semi-) femeia este cea care, in majoritatea cazurilor, decide ce trebuie cumparat. 'mama responsabila' nu e numai ce care va pune sarea iodata in mincare (si aproape sigur ca mai degraba ea decit sotul o va face) ci in primul rind cea care o cumpara!
spoturile Golden Brau le-am vazut si eu intimplator cind am fost in tara. reteta e slabuta si ieftina, calitatea mesajului indoielnica. dar se pare c-au prins si ca, asociate cu alte strategii de promovare, au avut o crestere la vinzari semnificativa.
Dau si nu dau dreptate autorului articolului.
Ii dau dreptate pentru ca si pe mine m-a revoltat micimea gaselnitei (si kit ca-i umor, e cam gri, si-s convinsa ca o multime de barbati romani din diverse categorii sociale, n-au sesizat diversele grade de interpretare). Nu-i dau dreptate fiindca, din punctul de vedere al producatorului, reteta a fost una reusita.

In definitiv, fiecarei societati i se da felul de publicitate care i se potriveste.

Kiara spune:

Absolut corect punctat Zizee. Scopul reclamei este sa genereze cresterea vanzarilor, si se pare ca au reusit. In plus berea res[ectiva face parte din categorie medie (ca pret), iar cumparatorul tinta cred ca fost destul de bine reprezentat de cei 4 interpreti. Oricat ne-ar placea sau nu reclemele respective ele sunt facut cu un scop precis: sa le creasca profiturile producatorilor! Bravo lor daca au reusit printr-o asemenea campanie.

Iar faptul ca fac responsabile niste reclame de starea societatii nostre mi se pare nefundamentat. Cel care a scris articolul ar fi trebuit sa formuleze poate un pic altfel ca sa transmita corect mesajul.

Mie de exemplu mi se pare absolut oribil spotul cu violenta impotriva copiilor se pedepseste cu inchisoarea. Eu mut pe alt canal cand incepe spotul pentru ca imi face fizic rau!

Victoria spune:

Sunt foarte de acord cu ARTICOLUL DESPRE ACELE RECLAME. Mi-am postat si eu aceeasi parere,acum 2-3 sapt.
La un topic deschis, la fel, despre reclame. Si m-am contrazis de multe ori cu barbatu-meu cand am sustinut ca acele reclame la bere sunt misogine: Barbatul= istet, minte/inseala ca sa plece sa bea,
nevasta= proasta, sta acasa si-i inghite minciunile. Culmea, am auzit ca cei care au creat reclamele astea (am uitat firma) au primit si un premiu pentru ele, de care sunt f. mandri. Cine spunea mai sus ca reclamele sunt create pentru segmentul vizat (ceea ce e adevarat in general) asta inseamna ca astea sunt pentru barbatii mitocani, lenesi, mincinosi?????????? Ca argument final, i-am spus lui barbatu-meu:
Ce parere ai, baieteii care vad spotul asta cresc cu ideea ca e cool sa-si minta partenera ca sa plece la bere? N u a mai zis nimic....


V.

veni, vidi, Victorie!

Catalin spune:

Literatura de specialitate consemneaza printre principalele functii ale publicitatii:

- functia sociala: publicitatea are un astfel de rol deoarece este unul din factorii care influenteaza semnificativ atat indivizii cat si institutiile sociale. Indivizii primesc prin intermediul publicitatii, pe langa informatia de tip comercial, si o cantitate imensa de "informatie tacuta" privind regulile sociale general acceptate, atitudini, roluri; ofera modele de comportament social etc.;

- functia persuasiva: publicitatea isi propune sa influenteze opinii si sa modifice comportamente; ea dezvolta procedee rafinate in realizarea acestor scopuri. Publicitatea stie exact ce vrea sa induca publicului si cine este acest public, creand mesajul in codul si contextul cel mai adecvat grupului tinta.
Consumatorul nu mai poate fi influentat cu mesaje evident manipulatoare, decat poate in cazul unor piete insuficient dezvoltate si al unor consumatori mai putin familiarizati cu forme de comunicare de tip publicitar.
Pe masura insa ce piata si consumatorul devin mai "educati", functia persuasiva se rafineaza si se disimuleaza sub forma poetica, artistica. In ultima instanta, talentul publicitatii sta in a sugera, si nu in a porunci.

- functia poetica (culturala): Reclamele bine realizate dpdv artistic cultiva sensibilitatea si gustul publicului cumparator, iar studiile de specialitate arata ca pentru cea mai mare parte a consumatorilor doua sunt elementele care joaca un rol important in luarea deciziei de cumparare. Primul consta in capacitatea publicitatii de a convinge cumparatorul ca acesta ar avea un avantaj in urma achizitiei produsului respectiv, iar cel de-al doilea se refera la forma de prezentare si comunicare a acestuia.
Deoarece publicitatea, prin chiar specificul ei, pune accent pe mesaj intr-o masura hotaratoare, ea este o forma de comunicare in care functia poetica joaca un rol deosebit de important.


Am citat din manualul de "Publicitate si reclama" scris de Mihaela Nicola si Dan Petre si aparut la Editura comunicare.ro a Facultatii de Comunicare si Relatii Publice pentru a prezenta un punct de vedere al unor specialisti in domeniu.

Ca parere strict personala, sunt de acord cu raspunsurile scrise de Kiara si Zizee si cu afirmatia autorului articolului: "Asuprirea si injosirea femeii-sotie prin ilustrarea ei vesnic pragmatic-materialista, vesnic in ipostaza de trasa pe sfoara, vesnic inconstienta, vesnic condamnata la truda domestica, deci la inechitate si la exploatare familiala, sint teme de eradicat, nu de incurajat, asa cum fac nenumarate reclame TV din peisajul romanesc", desi nu cred ca se poate vorbi de o regula a reclamelor romanesti in aceasta privinta.

Totodata semnalez o reclama care imi pare ca promoveaza un model comportamental nitel deplasat, cea la o marca de branza topita in care cei doi copii de scoala generala isi pun problema sarutului... Daca reclamele la bere sunt adresate unui public adult, deci mai putin strain de comportamentele prezentate in spoturile amintite, asocierea intre branza topita, copii si sarut intr-o reclama adresata unui public de toate varstele nu m-a convins ca agentia producatoare a campaniei respective a luat in calcul acest aspect.

Numai bine!
Catalin



Think pink!

Eleni spune:

Eu cred ca daca disecati prea in amanunt mesajul unui spot, veti devia de la intentia creatorilor acestor spoturi.
In crearea unui spot se merge foarte puternic pe umor, dovedit fiind ca mesajele cu umor sunt retinute de publicul tinta (si de cel asociat acestuia), si prin urmare se retine si produsul. De exemplu (un exemplu absolut la intamplare), cand mergem la cumparaturi si sunt intrebata ce ulei sa luam, pentru ca nu am preferinte sau pentru ca imi plac mai multe marci in mod egal, ma gandesc la ce ulei imi "suna" bine (efectiv rememorez inconstient mesajele transmise in timp de reclama facuta produsului respectiv).
Reclamele prea profunde si prea academice nu o sa vanda in veci un produs. Pe mine reclamele ma enerveaza atunci cand imi intrerup filmul sau emisiunea preferata, dar daca sunt amuzante nu mai schimb postul si astept sa se termine.
Si eu chiar nu ma simt lezata de reclamele cu aer usor misogin, pentru ca exista si reclame care promoveaza de exemplu superioritatea femeilor (e una la tampoane care zice ca o femeie poate face mai multe lucruri o data - cu una care isi darama biroul si vorbeste la telefon in acelasi timp) si nu am auzit pana acum vreun barbat care sa fie deranjat de afirmatia aia.
Pentru ca sunt siguri pe ei.
Si noi suntem sigure pe noi si de aceea nu ar trebui sa ne deranjeze mesajele subliminale. Acum ce-ar fi sa ii spun sotului meu cand l-as vedea ca isi cumpara o bere dintr-un anume sortiment: "ah, deci ma minti, da?!"...