Ce inseamna sa fii o mama buna?
Raspunsuri - Pagina 2
SufletDInger spune:
Hmmm, m-as bucura daca imi reuseste sa fiu suficient de buna, ca mama buna nu exista.
www.Satmarean-Alexiss.piczo.com
http://b1.lilypie.com/3q8rm7.png
nicoll_mada spune:
Eu nu pot spune o definitie pentru o mama buna!Eu cred ca sunt o mama cat pot de buna.De ce spun asta?Pentru ca mi-as dori sa fiu si mai buna,in sensul ca as vrea sa petrec mai mult timp cu ele,sa putem "lucra" mai mult impreuna la nivelul lor.Dar...nu pot toate astea,chiar daca timpul pe care-l am ocupat este sa zic asa tot pentru noi(serviciu).
Imi doresc sa pot sa le deschid viata,sa le ofer asa zisa pista de lansare pentru mai tarziu,sa nu le impun un mod de viata ci sa le ofer variante si in principiu sa le dau posibilitatea de a alege ele,eu fiind acolo pentru a ne sfatui,pentru a ajuta.Sper sa pot si pe masura ce vor creste ele(si dupa parerea mea vor creste si "problemele") sa nu imi arog drept de veto.
Dupa parerea mea un copil va fi pentru mine un copil atat cat eu voi exista si va beneficia de sprijinul meu in tot acest timp,sprijin ce va varia functie intr-adevar de varsta.
In ceea ce-i priveste pe cei din jur,recunosc ca niciodata nu m-a interesat parerea lor,am "ignorat" in mare totul si am mers pe ideea ca daca va fi sa gresesc o fac pe hotararea mea.
da,eu am mers pe a ma ghida dupa instinctul meu,mi-au placut intotdeauna copii,mi i-am dorit si in momentul in care am nascut-o pe Codruta mi se parea ca pot sa fac orice pentru ea,ca stiu sa fac(desi s-a vazut ca nu am stiut sa o pun bine la san,motiv pt care am facut ragade groaznice,puroi,plangeam si eu si ea-dar am si rezolvat cu o pompa pentru san)orice si cred cu tarie ca o mama are un simt aparte care o orienteaza spre binele copilului.
Da,in primul rand dau socoteala constiintei mele,lui Dumnezeu si mai tarziu copiilor mei,carora si acum,in diferite contexte le explic de ce fac asa si nu altfel,pe care incerc sa le fac sa inteleaga de ce se intampla anumite lucruri.
Personal cred ca a fi MAMA este cea mai grea dar si cea mai frumoasa responsabilitate de pe acest pamant.
nicoll_mada 
Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si 
Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
Chuny spune:
Pentru mine o mama buna isi ajuta copilul sa creasca frumos si bun, increzator in el si fericit. Si pt cei norocosi mai putem vorbi si de sanatate fizica si mentala, dar nu toti au sansa asta.
Sibylle
http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/
Vladimir *****
***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"
desprecopii spune:
dragi mamici, va multumesc pentru contributie - sunteti niste mamici intelepte!
**************
Citesc cu placere: Supereva.ro | Blogul meu |
Alizee spune:
O mama buna isi iubeste copilul neconditionat, il invata sa aiba incredere in ea, ii este confidenta si indrumatoare in viata, lasandu-i libertatea de a se bucura de viata pe cont propriu.
Isi incurajeaza copilul sa aiba incredere in fortele sale chiar si atunci cand altii incearca sa i-o zdruncine.
allinta
silvi_2005 spune:
Super interesant subiect,ma regasesc in toate indoielile de care vorbesti 
Cel mai special lucru care il face o mama buna este sa fie mereu langa puiul ei, chiar daca uneori in umbra sau in gand. Am invatat sa imi cunosc copilul asa cum este el cu adevarat sa privesc cat de des pot si prin ochii lui,nu prin ai mei...gestul de a rasturna un pahar de suc ( poate sa vada pana unde curge sucul 
) sau de a manca un kinder inainte de masa . Am invatat sa ii explic ca sa inteleaga el nu ca sa ma fac eu explicita, sa ii acord toata atentia cand vrea el nu cand sunt eu disponibila si sa ii accept cu drag micile placeri chiar daca nu sunt prescrise de nici o carte din lume.
Cred ca ignoram cu un nod in gat mereu rautatile spuse, eu una asa am facut-o de fiecare data, gen ca nu vorbea inca bine copilul ca nu m-am ocupat eu cat trebuia de el nu ca a crescut saracul intre 2 limbi diferite...Am invatat sa le ignor atunci cand ii vad ochisorii lui mici, luminosi si fericiti.
Ne incredem in instictele de mama atunci cand ne vedem copii fericiti, adaptati in colectivitati, ca se joaca frumos cu alti copiii. Mi-am dorit intodeauna intr-un mod aproape bizar... sa fie fericit copilul meu,nu sa stie primul poezii, sa numere in nu stiu cate limbi si sa fie un model...poate am gresit ca nu am cerut mereu mai mult. Stiu ca nu putem sa ii ferim de greutatile si realitatile vietii de care se lovesc inevitabil dar ca ii putem priva si de fericirea adevarata a copilarie, cat pot inca sa piarda timpul sa se joace muuult si sa rada mult, asa ca am ales sa nu o fac si i-am dat libertate.
Cui dam socoteala ? Noua insine intotdeauna...
conchita spune:
- ce lucruri speciale fac mamele bune?
gasesc balanta optima intre fericirea lor si fericirile celor din jur. adica sunt superwomen, ceea ce e cam imposibil. dar macar incercarea asimptotica spre starea asta zen e laudabila si perfectibila.
- cum ignoram rautatile din partea celor care ne judeca gresit?
nu le ignoram, ca nu suntem pietre in drum. trebuie sa luam atitudine, transmitand mai departe spre copii si cei din jurul modelul demnitatii umane.
- Ne incredem in instinctul de mama/femeie - cand ne crestem copiii sau ascultam ce spun cartile?
eu cred in instinctul educat. instinctul singur e nimic fara educatie (frecat gingiile bebelusului cu tuica), asa cum (parerea mea) educatia fara instinct e cam tot zero barat (scrie in Sears, deci e lege).
as mai adauga o idee. copilul nu e substitutul mamei pentru propria copilarie nefericita, pentru esecurile personale, pentru iubitul care a plecat, deci codependenta in relatia mama-copil e bolnavicioasa. tot asa cum copilul nu este un proiect, un soldatel performant care trebuie neaparat sa se incadreze in baremurile din carti sau din mintea mamei, bunicii, etc - intors cu cheita prin pedeapsa si rasplata.
o mama buna e deschisa la invatatura specialistilor, isi exercita spiritul critic, isi asculta copilul, il cunoaste si se adapteaza in functie de situatie.
- Cui dam socoteala?
noua insine, copilului, lumii intregi, lui Dumnezeu pe lumea ailalta. calitatea de parinte presupune o responsabilitate uriasa. copilul de azi va fi adultul de maine care va face o diferenta in lume, in bine sau rau, pe portiunea sa de pamant. deci, nu cred ca nu dam socoteala nimanui sau ca n-ar trebui.
Monnvas spune:
Io cred ca o mama buna este o mama empatica. Asta ar fi prima chestie. Restul depinde de inzestrarile naturale sau dobandite ale mamei (daca e o persoana creativa, rabdatoare, tipicara etc.) In orice mod ar actiona, importanta este empatia. Sa simta ce simte el si sa stie sa-i transmita stari piciului.
Io nush daca sunt o mama buna. Incerc, dar nu-mi iese mereu. Tocmai fiindca uneori nu sunt in stare sa decodez mesajele pustiului.
Apropo de ce zicea Pisigri, io ma vad mai degraba mama de adolescent decat de bebelush.
Monica mami de cu motoras CRISTIAN
(7.03.2009)
witeflower spune:
A-ti iubi copilul neconditionat...
A incerca sa inveti cum sa-l cresti frumos (ca nimeni nu se naste invatat - unii avem privilegiul sa invatam de la proprii parinti, de la frati mai mari sau alte cunostinte; altii mai citim, cautam pe net, dicutam pe forum...).
A incerca sa-ti cunosti copilul si sa-l intelegi si sa comunici cu el, sa-i fii alturi cand are nevoie.
A-ti petrece timp cu copilul, a te juca, a te distra cu el...
A-i oferi un model valoros pentru viata, prin ceea ce esti tu, prin ceea ce faci (si asta fara sa-i reprosezi vreodata ca nu iti urmeaza intocmai exemplul!)...
A-i respecta sentimentele (de ex - cand pentru el conteaza ceva ce tu nu apreciezi, sa nu-i spui "asta e o porcarie!"; sau daca isi iubeste tatal/ bunica sau alte persoane despre care tu poate ai o parere proasta - sa nu ii ranesti sentimentele cu parerea ta)...
A fi responsabil in ceea ce priveste ingrijirea copilului si deciziile pe care le iei cu privire la el...
A-l invata sa-si asume responsabilitati si a-i acorda libertate de actiune/decizie in functie de varsta/capacitatea sa...0
In definitiv, cred ca numai propriul copil iti poate da un raspuns - cat de buna maimica esti.
Al meu imi zice des ca sunt cea mai buna, dar cum nu-i fac pe plac sau ii interzic ceva, imi zice ca sunt rea.
Insa, cand discutam la rece, recunoaste singur ca nu ar fi bine sa-l las sa faca chiar tot ce vrea, fiindca uneori ar face lucruri periculoase sau rele pentru el. Cu alte cuvinte sunt buna, chiar daca (sau tocmai pentru ca...) uneori sunt si rea.
Sheannamp spune:
Eu am cunoscut o mama foarte buna zilele trecute.
Din nefericire, imprejurarile au fost tragice.
Copilul de 50 de ani era alcoolic, i-a provocat ani de suferinta privindu-l cum se distruge, si cu toate astea a stat si l-a ocrotit pana la sfarsit, murind cate un pic alaturi de el.
Si iertandu-l pentru tot.
Cred din tot sufletul ca toate mamele sunt bune. Dar cele ca femeia aceea minunata sunt si mai bune....