M-am saturat de niste parinti fara bani!

Marox spune:

Eu inca n-am primit replici de genul asta, desi ma intreb daca n-au priceput ca "N-avem bani" e placa pe care le-o pun de fiecare data cind nu vreau sa le iau vreo jucarie. Le servesc replica asta foarte des, pt ca de fiecare dat cind sintem in magazin ma piseaza sa le iau cite ceva. Uneori mi-o iau inainte si ma intreaba daca e scump sau nu.

Si apropo de bani, chiar astazi, faceam inventarul finantelor cu sotul, la inceput de an si dupa o saptamina de vacanta la munte. La care fii'mea, din spate (eram in masina si credeam ca dormea) imi lanseaza: "Si trebuie s-o platim si pe nounou" (e doamna la care merg ei miercurea cind nu e scoala aici).

Marox spune:

Scuze pentru off topic: Pitzinuca, felicitari pentru sarcina!!!

maru spune:

s-a pus problema educatiei fara recompense si pedepse.
Eu sunt adepta lui positive reinforcement, adica copilul apreciat pentru lucrurile facute bune, recompensat si incurajat sa le depaseasca pe cele nu f bune.
Dar viata nu e asa, viata e facuta din recompense si pedepse: lucrezi bine, primesti marire de salariu, bonus sau mai stiu eu ce. Incalci regulile primesti amenda, ori pedeapsa mai severa, iin functie de cat de severa e incalcarea de reguli.
Asta e societatea in care copilul meu va creste. Societate in care atunci cand un politist te trage pe dreapta, nu cobori din masina cu mana la portofel sa cumperi politistul, ci stai in masina cu mainile pe volan si astepti ofiterul sa vina langa masina. Si in care asculti ce iti zice, faci ce iti zice. Poate sa fie doar un control de rutina, poate sa incasezi o amenda daca ai incalcat o regula.
Societate in care daca iti faci treaba cum trebuie, in care daca te autodepasesti, si recompensele se autodepasesc!
Asa ca noi am ales sa adaptam regulile de afara in minisocietatea noastra de acasa.
Daca ia note bune, il recompensam baneste. Nu pentru chores in casa, pentru ca nici noi nu primim bani pentru ce facem in casa. Dar pentru note, pentru ca asa cum zicea si Ana aici nu exista o cultura a conpetitiei, incercam sa il facem noi sa vrea mai mult.
Un exemplu: tema la stiinte despre populatia de iepuri cu dunga nustiucum, o facuse pe o foaie de hartie in creion, datele corect, totul cum trebuia, dar arata ca scrisa in baie pe tron! NU i-am zis ca nu imi place, ca nu s-a straduit, ca e lipsa de respect pentru el si pentru noi, ci calma l-am intrebat daca aia e tema lui, a zis ca da, i-am zis ok, cu ea o sa ia un 70% in cel mai bun caz, si i-ar am sa am bani de thai lunch! Dar daca se gandeste mai bine, ar putea sa il faca in Excel si sa ia 100% si atunci ii dau eu banii mei de lunch! Sa mai zic cat de repede a refacut tema, fara frustari, fara bot, fara discutii ca pierde din timpul lui de altceva?

Sabina spune:

maru, inteleg ca la voi asa functioneaza, si acum oricm el e mare si si altfel gandeste.plus cnestia cu fara competitie etc, la adolescenti poate conteaza. Important e ca nu e frustrat.


dar daca pornesti din scutece cu educatia fara recompense si pedepse, ai f multe sanse ca un copil mai mare sa faca tema frumos de dragul frumusetii, nu de dragul banilor
Iar lucururle facute bine de dragul binelui aduc si recompensele in societate pana la urma


PS Un exemplu:
fmea a fost la colindat pe stradute la munte, impreuna cu al baietel.
Dupa jma de ora a mai venit unu cu ei, care le=a stricat tot fasonu, pt ca nu canta ca ea de bine si nici nu stia colindele ei.

Si ea s-a cam suparat. Si am intrebat-o de ce? ca a trebuit sa imparta banii??
Mi-a zis ca nici n-au interesat-o banii, dar ca ei cantau asa de frumos si lumea ii lauda si si se bucura de cantecul lor, si dupa aia, cand n-a mai fost asa, oamenii pareau plictisiti la usa .si pe ea asta a intristat-o rau....


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Alizee spune:

Da, viata nu este o fericire permanenta, de aceea vorbesc despre chestiuni banesti si de organizare a treburilor casei, de fata cu fetita. Ii arat ca sunt parinti si copii fara casa, sau alti copii nu au parinti.
Si ea imi mai spune ca ii place mai mult casa altcuiva, iar eu ii explic ca si casa noastra e frumoasa, mai ales ca e a noastra ; in ea ne putem odihni, putem face mancare, ne putem spala pe noi si lucrurile de pe noi.
Intotdeauna altcineva va avea mai multe decat noi si o casa mai frumoasa. Copiii trebuiesc invatati ca este mult mai important ca ne avem unii pe altii si o casa unde putem trai decent. Si este minunat ca ne iubim si ne putem bucura ca suntem impreuna.

allinta

conchita spune:

cu singura mentiune ca familia e altceva decat societatea si ca scopul familiei nu e (sau nu ar trebui) sa fie pregatirea micilor soldatei pentru ordinele sefului, politistului si a celor motivati doar de marirea salariala si bonusurile anuale.

rasplata e in fapta buna in sine - cand vor deprinde asta, nu-i va opri nici un politist, ca nu va avea motive. :-)) altfel, ce vor face ei daca noi, parintii, falimentam maine? nu isi vor mai face datoria, nu vor mai ramane omenosi, nu se vor mai spala pe dinti ca nu mai e nimeni sa le dea o bombonica sau o smiley face (vai, ce stupide mi se par abtibildurile astea ca "rasplata")? daca rasplata e scopul, ce rost mai are fapta in sine? pot incepe sa minta, sa fure, sa insele daca tot ce ii intereseaza e rasplata. bonusul ala la salariu va putea fi obtinut furand munca unui coleg.

ioanadara spune:

Sunt totusi familii in care functioneaza chestia asta cu recompensa .Eu am niste vecini care au copii mari acum (17 si 14 ani) crescuti asa cu pedepse si recompense si sunt copii foarte reusiti.Deci probabil totul este cat de "priceputa" esti tu ca mama in a manui recompensele astea.

Mie mi se pare ca ar fi o corvoada in plus pentru mine asa ca niciodata nu am aplicat asta dar ii laud mult atunci cand fac ceva dragut sau le spun chestii de genul: " nu cred ca e foarte in ordine faptul ca plecam la buni si doar patul tau ramane nearanjat dar daca tu crezi ca te vei simti bine asa la intoarcere, este alegera ta"
Acum ma gandeam ca si asta este un fel de recompensa sau pedeapsa daca o iei ca fond insa are alt ambalaj, nu?

Deci, probabil fiecare familie trebuie sa gaseasca clickul ei.

conchita spune:

ai punctat un aspect extrem de important, din punctul meu de vedere, l-am bolduit. deci daca eu nu cred in sistemul de recompense si pedepse, poate sa fie metoda asta super califragilistica pentru altii, nu o pot aplica. mai sus, in raspunsul pentru maru, mi-am expus crezul, cum ar veni. niciun argument din lume si niciun exemplu perfect nu m-ar putea convinge ca e o metoda buna pentru mine, si implicit pentru copilul meu. se bate cap in cap cu tipul de om care sunt si cu valorile in care cred.

deci, eu nu contest reusita metodei asteia in cazuri particulare. dar voi gasi mereu cate ceva de comentat si criticat, pentru ca fundamentul pe care se bazeaza mi se pare ilogic si corupt - parere strict personala, nota bene. una e formula societatii, alta formula dupa care ajungem in rai si iad, si cu totul alta familia. familia e dragoste, iar dragostea e neconditionata. mi se pare absurd si nedrept ca un membru al familiei sa lupte pe doua fronturi, fara niciun loc pe lume unde sa rasufle usurat si sa fie el insusi, neconditionat de pedepse si rasplata.

dealtfel, sotii intre ei se pedepsesc si se rasplatesc pentru faptele lor cu bilute galbene si bani de buzunar? sotia primeste bacsis cand spala vasele, sotul cand face cumparaturi? nu. dar sotii amandoi primesc marire salariala la job cand depasesc planul la hectar. deci sistemul de referinta in educatie, dupa mine, nu e societatea, ci definitia familiei la modul ideal. un copil trebuie (in mod ideal) sa se simta safe acasa, fara sa fie judecat si pus sub lupa - aia e perfecta, ia o acadea; aia e nasoala, ia o joarda la fund. exagerez, dar ca sa fiu inteleasa. familia are alta menire, alte baze, alte valori. sau ar trebui sa aiba...

Qamar spune:

va urmaresc si eu cu interes...
Bia a avut mai mereu o relatie de easy-come-easy-go cu obiecte, jucarele, etc si singurele chestii pe care nu i le-am refuzat niciodata --de ex cand mergem impreuna in Carrefour la cumparaturi-- sunt cartile/carticelele...Ba chiar ma bucur cand imi cere o carticica si o "citeste" tot timpul pana termin eu cumparaturile. Dar treaba asta mi se trage de la ai mei, daca [][] cadourile mari si importante veneau numai la ocazii speciale, carti nu mi-au refuzat niciodata...

Acum insa ma enerveaza la CULMEA CULMILOR o chestie: de cand a inceput gradinita in august la Sc Americana, are o colega de grupa care in 99% din dimineti cand ajunge Bia (si nu numai) scoate o alta papusa sau un alt ponei sau o alta porcarie de genul asta, scuzati, si incepe: UITE CE AM EU, BIA! La inceput fiica-mea nu era prea interesata de genul asta de atitudine insa in ultimele zile ma ruga sa o las cu ceva la scoala- o jucarie- sa arate si ea ce are.. i hate it...
Eu incerc mereu sa ii spun ca e mult mai interesant sa imi arate sau sa le arate colegilor ce stie sa faca, nu ce are...Ca toate astea sunt doar obiecte si ca nu e ceva extraordinar sa ai o papusa noua in fiecare zi, etc..

Insa, jur, asa pacifista cum sunt:), imi creste tensiunea instant cand vad copila asta dimineata cu aceeasi placa....Intr-un fel, o inteleg, parintii ei sunt pers publice, ea are 2 bone si normal ca asta e modul in care se compenseaza lipsa parintilor, dar...dar...cum ii explic eu Biei ca nu e ok asa?..

---

Your heart is my piñata..

conchita spune:

stai asa, ca-s vorba lunga, mai am ceva de zis la asta. :-))

pe sleau spus, e manipulare. adica trebuie sa recunoastem ca ne manipulam copiii in functie de valorile si credintele noastre. in fond, viziunea despre ce e Bine e atat de subiectiva...bazata pe educatie, anturaj, experienta, situatie materiala, locatie pe glob...ca de-aia zic: mai bine sa fim onesti cu noi insine si sa recunoastem ca incercam sa imprimam copiiilor nostri aceleasi valori in care credem noi. dar macar s-o facem pasnic, pe fatza, si fara inselaciuni precum pedeapsa si rasplata.

stii de ce? cine garanteaza ca Binele nostru e si Binele copilului? sau ca e un Bine absolut? deci in ce calitate pedepsim sau rasplatim, ca dumnezei nu suntem? suntem aproape suta de mii de useri pe dc, pariu ca nu exista doua persoane care gandesc la fel despre absolut tot legat de educatia copilului. deci, pana si argumentul cu pregatirea pentru "societate" pica. societatea suntem tot noi, vecinii diferiti, colegii si mai diferiti. societatea e, in fond, gura lumii. pregatim copiii sa se conformeze lu' gura lumii? nu. vezi, ca daca le despici in paispe la milimetru, concluziile la care ajungem sunt cu totul contrare principiilor enuntate initial:
parinte #1: aplic sistemul de pedeapsa si rasplata
parinte #2: deci te intereseaza gura lumii.

in viziunea mea proprie si personala si pleonastica, fara legatura cu nimeni de la topic sau din intregul univers, eu ma consider un partener de calatorie pentru copila mea. nu le stiu pe toate, sunt un car de dileme, ezit, o iau de la capat, imi rup ba gatul, ba imi frang inima in cursa asta cu obstacole de-i zice viata, deci pe scurt nu stiu mai nimic cu siguranta. invat continuu. cum as putea pedepsi un copil ca face exact acelasi lucru ca si mine si anume invata sa traiasca?