M-am saturat de niste parinti fara bani!

martie spune:

Buli si Sabina si roxy

Monica70, faza cu dintii a fost mortala, corect!

Parerea mea este ca ne raportam la verbul "a avea" in loc sa ne raportam la verbul "a fi". Mai indicat ar fi sa ma raportez la cine sunt si nu la ce am. Astazi am, dar maine pot sa nu mai am nimic: inundatie/ cutremur etc. Pe cand ceea ce sunt...

Sunt in asentimentul fetelor carora le-am oferit simbolic o floare, ca recompensarea copilului nu necesita un imprumut bancar. Supernanny spune de ex. ca recompensele materiale genereaza un tip de motivare materiala, egoista, de prosta calitate.

Pe principiul "daca inveti bine, tata iti ia bicicleta". Si se intreaba care este diferenta atunci intre aceasta fraza si celebra "Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta, mam'mare, mamitica si tanti Mita au promis tanarului Goe sa-l duca-n Bucuresti de 10 mai".

Noa, acum chiar la subiect... ca am citit ca i-ai cumparat Ciciobello de 2 milioane. Cand aud Ciciobello mi se ridica tensiunea, nu de alta dar fi-mea imi repeta zilnic ca Mos Craciun trebuie sa-i aduca acest Ciciobello (bebelus), in conditiile in care mai are aruncati prin casa vreo 4 bebelusi. Si asta numai din cauza reclamelor de la "desene".
Dar am rezistat eroic lacrimilor si insistentelor de a da 2 mil. pe un bebelus la fel cu altii 4 pe care-i mai are, tocmai ca sa evit indemnul reclamelor agresive...de a avea, a cumpara...tot mai mult , tot mai mult.. fara nici un sens si rost.

Cei care fac publicitate stiu ca un adult poate rezista tentatiei de a-si cumpara ceva, dar presiunea pe care reclama o pune copilul asupra parintelui este infinit mai mare.

Nici eu nu ii spun copilului niciodata "nu am bani", va capata doar frustrari legate de subiectul "bani". Ii spun papusa asta e total inutila... sau e pentru copii mici sau e plina de sclipici, gasim alta mai "stilata".

Ce-i drept am avut mari emotii cand stiam ca sub brad va gasi altceva decat ceea ce-si dorea de la Mos cu ardoare, insa cand a gasit cadoul "educativ" pe care i l-am luat... a spus ca mosul si-a adus aminte ca ea de fapt asta isi dorea... mosul a stiut mai bine. Ma rog, de data asta am avut noroc..

Mai degraba cu 3 milioane merge la inot o luna decat sa-i arunc pe o papusa. Si cum bine ziceau fetele aici... si sa am un buget nelimitat, tot nu i-as cumpara tot ce i se nazare. Dar, cum spuneam, eu nu-i zic niciodata "nu am bani". Inventez altceva

Alizee spune:

Fetita mea isi dorea de Mos Craciun un ponei bebe ca si cel din reclame. Nu stiam ce pret are, dar banuiam ca ar putea fi unul exagerat. Si atunci, am luat-o cu mine la cumparaturi sa cautam acel ponei, desi stiam ca nu vom gasi unul identic, ci asemanator, dar la un pret mai bun. Am colindat noi peste tot si, in cele din urma, a ales un calut zburator cu baterii, foarte frumos si de care este foarte incantata.

Voi evita intotdeauna sa o rasplatesc cu bani pt a obtine rezultate bune in viata. Imi este teama de acest gen de educatie, chiar daca celelalte mamici de copii mari spun ca da randament.
Eu o dragalesc, o pupacesc, ii spun ce mandra sunt de ea si cat de fericita ma face de cate ori are o realizare si o laud continuu tuturor.
Conteaza mult si atitudinea parintilor in fata vietii de zi cu zi.
Eu banuiesc ca fetita initiatoarei are alte nemultumiri, nu cele legate de bani. Mai degraba de cata atentie simte ca i se acorda.



allinta

Noa spune:

Ai pus punctul pe ,,i".Dupa parerea mea, publicitatea care se adreseaza copiilor ar trebui putin limitata si controlata,mai ales cand sunt promovate produse atat de scumpe.
Sa-ti explic putin cum a fost cu Ciciobelo.
Pana anul asta, Ioana nu vroia in mod deosebit nimic si dorintele ei se schimbau aproape zilnic in acelasi ritm cu reclamele de la TV.Chiar mi-as fi dorit sa o vad si eu pasionata de ceva,sa-mi ceara un anumit lucru,mi se parea ca e superficiala.
Anul asta a fost pentru prima data cand mi-a spus de nenumarate ori ca-l vrea pe Ciciobelo, ma striga cand aparea reclama si se citea in ochii ei ca intr-adevar isi dorea mult aceasta papusa.
Pentru ca nu-i iau jucarii decat cu anumite ocazii, mi s-a parut normal sa o fac fericita de Craciun cand va gasi sub brad ce-si doreste.Pentru mine fericirea ei este, dupa sanatate, cel mai important lucru.A mai adaugat ea si nu stiu ce cal care manca un morcov,dar pana la urma a primit doar bebelusul.
Desi a fost foarte scump pentru o papusa, nu regret nicio secunda ca i l-am luat.Bucuria din ochii ei atunci cand a deschis cadoul n-am s-o uit niciodata si pentru asta nu exista un pret.
A zis cand a rupt hartia:,,E chiar Ciciobelo!Mosul chiar a stiut cat mi-l doream.Stii, mama,m-am rugat toata saptamana!"
Doua zile nu l-a lasat din brate, a dormit cu el, am plecat la supermarket cu papusa dupa noi,lucru care nu s-a mai intamplat cu nicio alta jucarie.
De atunci a repetat de nu stiu cate ori ca nu-i vine sa creada ca-l are .
Dar, cum am spus nu exageram cu nimic.Pe langa el ,a mai primit o cutie de plastilina si o carte,nimic altceva.
Nu stiu daca gresesc sau nu,lasandu-ma de cele mai multe ori pe mine pentru ea,dar asta simt.Sunt mult mai fericita cand ii iau ei ceva decat atunci cand imi iau mie.

columbiana spune:

recompensele materiale n-au nimic de-a face cu dl goe sau cu bicicletele; e placut daca in dialog ne expunem parerile incercind sa impartasim din experienta proprie fara sa-i dam in cap cuiva care procedeaza diferit, dar n-am mai fi noi;

fiul mei si-a dorit in WII de prin vara, si noi aveam oricum intentia sa i-l cumparam, dar in loc sa-l pun sub brad sa vada ce darnic e mosul am preferat sa-i explic cit costa, si ca banii trebuie munciti; drept care pentru fiecare examen 100% sau aproape a primit o suma de bani, la Craciun aveam banii de consola dar mai trebuiau si jocuri; cum nu e tocmai o perioada super financiara iarasi am avut o discutie, despre faptul ca n-o sa am bani sa-i iau jocuri cite ar vrea el, si asa a ales alt joc cam la juma de pret dar care il ia cu el in masina cind voiajam, acceptind sa mai astepte pentru wii; asta e un exemplu; eu ma sfatuiesc cu el intotdeauna, alegem ce consideram noi ca e mai bine pentru momentul respectiv, care ne sunt posibilitatile vs prioritatile;
asta nu inseamna ca nu stie ca suntem mindri de toate progresele si ca dragostea e neconditionata (si cum n-am fi data fiind situatia speciala a lui), mai sunt recompensele gen iesit la resto cu mama in fiecare vineri daca dictarile saptaminii au fost cu note maxime, un spectacol a carui reclama a vazut-o el si doreste sa mergem (oricum mergem aproape saptaminal, dar daca nu eu sunt cea care alege unde), suprize pe care i le oferim si care am dori sa i le oferim dar inca n-am reusit (excursie la Disney sau la centrul de inot cu delfinii din Florida) si stie si motivele date de alte prioritati; nu stie exact citi bani avem- nu e cazul de detalii dar stie ca nu ne putem permite sa-i oferim totul si mai ales stie ca trebuie sa facem eforturi noi ca sa avem ne putem permite sa-i oferim cit mai multe;
el nu e genul de copil competitor, aici nu se incurajeaza deloc competitia intre copii, ba li se spune la scoala ca un 65% e suficient sa treaca clasa si daca noi nu l-am impulsiona n-ar fi nici un stimulent.
asta cu banii il pregateste si sa devina independent si responsabil(aici copiii devin mult mai repede independenti decit in Romania si sa rup de pe umerii parintilor financiar mult mai devreme)


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Alizee spune:

Ana, nu m-am gandit nicio clipa sa critic metoda expusa de tine si de Maru. Eu cred ca, mai degraba, sunt diferente de mentalitati. Este posibil ca metoda voastra sa fie mai buna decat asta cu laude si pupaturi. Nu stiu...
Dar as fi tare interesata de schimb de informatii in privinta asta.


allinta

columbiana spune:

Alina, , mi se lipise de retina faza cu dl goe a lui martie; si eu si maru suntem mame de baieti mai mari, probabil ca si aici e o explicatie; mai este si diferenta culturala la mijloc, a tipului de societate in care traim.
eu incerc sa-l constientizez pe Tudor; nu voi fi mama care-l trimite la 16 ani sa munceasca toate vacantele la mcdo cum vad aici dar nici nu-l voi sustine eu pe la 25 de ani+ cum vad la multi amici sau nepoti din Romania; incerc varianta de mijloc, sa-l sustin dar sa-l si responsabilizez in acelasi timp; ce ma intereseaza mai mult este respectul pentru efortul depus, pentru munca- faptul ca nimic nu cade din cer, si nu se obtine fara efort.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

martie spune:

Ana Stroe, imi pare tare rau ca ai inteles asa mesajul meu. Si eu am dileme si ce aplic acum la un copil de 5 ani s-ar putea sa nu mai aplic peste cativa ani, sa-mi schimb metoda.
Iar citatul cu Goe este din cartea lui Supernanny, am si scris asta... mie mi s-a parut foarte interesant, nu l-am scris ca sa jignesc pe cineva.
Din cauza asta si citesc 100 de carti de psihologia copilului, pentru ca si eu ma simt depasita de multe ori de situatie.

Iar ce ai descris tu in mesajul tau ca tip de recompensa...este exact "recompensa de calitate": excursii, timp petrecut cu copilul la spectacol, restaurant... etc.

O stiu pe Noa,pe multe fete de aici le apreciez foarte tare, ne-am mai intersectat la alte subiecte...mi-ar fi fost imposibil sa postez un mesaj "dand in cap cuiva".

Noa, la ultimul tau mesaj aproape m-am simtit cea mai rea mama din lume, maine cred ca ma duc si iau ciciobelu'. Mi-au dat lacrimile cand am citit...te cred. Ma duc sa mai citesc in Supernanny... mai la obiect :). Sa stii ca exact afirmatia ta cu limitarea reclamelor adresate copiilor se regaseste si in cartea asta...ceva de genul "dauneaza grav sanatatii".
Dar parerea mea e ca nu are legatura comportamentul copiilor cu faptul ca altii au mai mult... intotdeauna altcineva va avea mai mult, va fi mai frumos, mai inalt, mai verde, mai cu picatele.. Cred ca trebuie sa nu te mai stresezi tu ca nu ii poti oferi, probabil ca si ea te simte....daca te relaxezi complet cu privire la subiectul asta, nici ea nu va mai pune accent pe comparatii ..

crinuta spune:

Hai ca-i fost simpatica.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

ioanadara spune:

Noi ne punem cadouri in fiecare an .De fapt sotul le pune.Pentru mine sunt surpriza.Anul asta am primit o agenda gen carte de bucate si el pantofi noi.Chiar ii trebuiau.Copiii au primit si ei fiecare cate un cadou.In fiecare an fiecare copil cere cate un cadou.Nu zece, nu la alegere.Unul.Si intotdeauna ma intreaba inainte sa-l scrie: "mami, ce zici sa pun asta...?" De multe ori am spus asa: nu, tu nu poti cere un cadou asa de pretentios din moment ce fratii tai au cerut doar x sau y. Daca ti-l doresti foarte mult si crezi ca este bun pentru tine voi vorbi despre el cu tata si vom incerca noi sa ti-l luam.El stie clar ca daca ii voi lua eu cadoul cel scump il va imparti cu ceilalti sau ca si ceilalti vor primi ceva cam la fel de valoros.

Ce vreau sa spun cu toata fraza asta este ca am impresia ca nu comunici destul cu ea.La 6 ani este deja maricica si poti discuta despre ceea ce ea isi doreste cu adevarat si o poti face sa inteleaga ca este un membru al familiei cu drepturi pline.
Trebuie sa intelegi ce o face pe ea sa gandeasca asa si mai ales de ce nu a venit la tine intr-un moment de pace sa-ti spuna: mami, de ce noi nu putem avea x lucru? Eu mi-as dori foarte mult ca voi sa aveti mai multi bani sau fraze de genul asta .Ai mei cam asa fac cand ii mai apuca. vreo nedumerire. Cam asta ar fi de asteptat la varsta ei .Daca ar fi fost asa, nu s-ar fi acumulat in ea nemultumirea asta urmata de rabufnire.
Deci, comunica.Eu cred ca as lua-o la o plimbare si i-as spune: stii, m-a durut foarte tare cand mi-ai spus asta si as vrea sa vorbim putin.
Am scris cam mult asa ca ma opresc dar cam asta ar fi ideea.Eu asa am facut si zau ca nu am regretat.

columbiana spune:

Martie, e ok ;
eu probabil ca sunt cam offtopic data fiind virsta copilului; oricum incerc sa-l implic in viata familiei (in masura in care el intelege) si sa-l ajut sa constientizeze exact cine si ce suntem, si care ne sunt limitele; viata asta are multe surprize, unele negative si n-as vrea sa-l gaseasca viata nepregatit si aerian pentru ca a crescut inchis in coconul familial, rupt de realitate; de aceea impartasim cam tot ce se poate dintre succesele, necazurile, bucuriile, identitatea noastra.
nu-l recompensez pentru obligatiile lui in casa, gen partajarea sarcinilor (ordine in camera, teme facute, etc).

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759