M-am saturat de niste parinti fara bani!
Raspunsuri - Pagina 5
Noa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Noa, poate ea are alt naduf de fapt, daca spui ca de fapt nici macar nu cere. |
Cred ca in mintea ei, diferentele pe care le-a sesizat se refera la locuinta si masina.Avem niste prieteni care au case mai fitoase,mai renovate de curand si in vreo doua randuri mi-a spus ca ,, Ce as vrea sa avem si noi o casa ca Simona!".I-am spus ca si noi avem o casa frumoasa,nu atat de moderna si noua ca a lor, dar e a noastra si trebuie sa ne multumim ca o avem si ca nu stam pe strada ca altii(in acea perioada era chiar foarte aproape de noi o familie evacuata care statea pe trotuar intre cartoane).Atunci a inteles si chiar a comentat pe seama asta, dar eu stiu ce i-a venit aseara?
Mediajust spune:
(Pana m-am foit, mi-a luat-o Sabina inainte, mesajul meu este oarecum in acelasi ton).
Eu nu pot spune nimanui cum este mai bine sa gestionezi relatia copil/daruri/bani. Sunt convinsa ca nu exista retete, copiii nostri sunt diferiti, noi de asemenea - deci ce functioneaza intr-o familie, nu merge in alta.
Experienta mea personala:
Fiul nostru are 13 ani, nu am avut niciodata probleme materiale severe, nici extraordinar de bogati n-am fost. A primit ce-a vrut si ce i-a trebuit, fara exagerari din nicio parte. El insusi castiga in jur de 45 de milioane de lei vechi pe an (bursa de excelenta + concursuri), bani care nu-l intereseaza in mod special (vara hotaram ce facem cu ei - de regula ii tocam in vacanta). Stie cum se castiga banii, stie cat muncim toti pentru ei (si el pentru ai lui "trage" din greu), insa nu este treaba lui care sunt socotelile noastre, cat ne costa telefon/rate/lumina, cat s-a scumpit piata. Asta este numai grija noastra, a adultilor, consider ca nu trebuie sa fie nici macar de fata la discutii care nu-l privesc si pentru care oricum n-ar avea solutii (si nu vorbim aici de a renunta la o jucarie).
O singura data, cand avea vreo 8 ani, a avut o iesire pe care, spre rusinea mea, nici n-am inteles-o imediat.
Isi dorea foarte mult un joc care inca nu aparuse in magazinele orasului nostru. A ramas ca il comandam sau il luam la proxima deplasare.
Plec de acasa vesela, sa-mi cumpar o poseta. Gasesc insa jocul, il cumpar, renunt la geanta fara regrete - nu mai ajungeau banii, ma intorc bucuroasa, intind CD-ul si spun: "uite poseta mea!"
Probabil ca in mintea lui de copil a sunat ca un mare sacrificiu, ca un repros, i-am luat lui si am renuntat eu, s-a simtit foarte vinovat, a inceput sa planga si sa se isterizeze ca el nici nu voia jocul asta, ca este o prostie de fapt, ca nu are nevoie, ca trebuie sa intreb inainte etc.
Orice explicatie a fost inutila, greu s-a calmat si a fost tafnos si nervos toata ziua (altfel, era si este un copil calm, rational, fara fite). De joc nu s-a atins zile bune, in fiecare dimineata imi amintea sa-l duc inapoi, l-a desfacut abia dupa ce mi-am luat eu poseta.
De asta spun si eu, poate ca cine stie cum expresia "ne lasam pe noi" ajunge si la urechile copilului si declanseaza tot felul de reactii. Oricate povesti le-am citi, oricat le-am arata copii mult mai saraci nu vor putea intelege deplin, iar frustrarea va exista in diversele ei manifestari (pana la urma, si noi suntem uneori frustrati, chiar daca intelegem si ne sta in putere sa facem ceva, deci trebuie s-o credem si pe a lor).
La multi ani, iar 2010 sa aduca fiecaruia ce-si doreste!!
maru spune:
Noa, nici noi nu am facut al doilea copil din 2 motive combinate: al tau, lipsa de bani de a-l creste decent, si sanatatea data peste cap.
Acum Andrei are 14, noi ne gandim serios sa avem al doilea copil, si ma uit la anii din urma si crede-ma nu-mi amintesc nici o jucarie super luata, ori haina, ori distractie, si atunci....imi pare cam fals motivul financiar...
de aia zic ca ne gandim serios la al doilea, ne pare rau ca nu ne-am gandit asa mai devreme, dar nici sanatatea mea nu a fost mai buna..., macar acum e sub control
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Noa
Cu sufletul nu am abandonat niciodata ideea si sta bine ascunsa acolo,dar cand ma trezesc din visare si cobor cu picioarele pe pamant ma lovesc de realitate si-mi dau seama ca nu pot sa cresc decent doi copii.Si cand spun decent ma gandesc la a-i putea oferi celui de-al doilea copil macar atat cat ii ofer acum Ioanei.Pentru a-i oferi ei, am taiat de la noi aproape tot,pentru al doilea ar insemna sa tai de la ea.Si nu stiu cum e mai bine.Care varianta e mai buna: aceea de a avea un frate si toate avantajele care decurg de aici ,dar material mult mai putin decat pana acum sau sa fii singur si sa ai evident mai mult decat daca ar trebui sa mai imparti cu cineva. Imi sfasie sufletul cand imi spune ca si-ar dori si ea o surioara sau un frate si eu nu pot sa-i spun adevarul.Ii raspund ca Dumnezeu alege cui sa dea copiii si unora le da doar unul singur, ca sa mai poat da si mamelor care n-au niciunul. Nu stiu daca gandesc si procedez corect.Probabil raspunsul nu-l voi afla niciodata. M-am facut mare! |
szivarvany spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina pt ca se poate intampla sa ii incarci emotional cu probleme prea greu de dus la varsta lor. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
Nu sunt de acord, pt ca nu-i ceri rezolvari, pur si simplu il informezi ce facem azi de exemplu cand mergem la electrica sau tvs, sau ce facem cu banii in general: platim facturi, platim la supermarket ce avem in cosul de cumparaturi, impartim liste si listute si coloram cu marker alea importante
Eu cand iau salarul vin acasa si impart cot la cot cu Giulia, adica nu e secret, nu-i plang pe umeri ca vaaaai sunt ramasa in urma etc etc. Iau facturile si pun banii separat. Ea e bucuroasa ca primeste banii marunti pt casa de marcat
-------
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu
Sela -------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
BOGDAN
si
DAVID
freedelia spune:
Copiii nostri sunt mici (4 si 6 ani) insa cum cred ca nemultumirea si carcoteala sunt innascute, si cum eu am trait pana tarziu uitandu-ma cu jind in gradina altora (desi a mea era plina de binecuvantari), m-am gandit sa incep de mici sa le deschid ochii spre tot ceea ce au si sa incerc sa ii invat sa aiba o atitudine pozitiva.
Mereu fac comentarii despre ce norocosi, ce "blessed" suntem pentru una sau alta. De exemplu, cand ploua sau e foarte frig, ne urcam in masina si zic ce bine ca avem masina (asta ca fi-miu care e pasionat de masini mereu zice ca si-ar dori sa avem un porsche sau un maseratti sau mai stiu eu ce mai vede pe strada), cand face femeia de mancare ceva ce stiu ca nu ii place prea mult, zic inainte sa apuce el sa comenteze ce norocosi suntem noi ca avem mancare, si mai mult decat atat, ca cineva ne-o pune direct pe masa, ca o pregateste in timp ce noi ne jucam impreuna, etc.
In afara de asta, la masa de seara toata familia spune care a fost cel mai placut moment al zilei pentru ei, ceva pentru care sunt recunoscatori -- de exemplu "My high today was going to the Barbie shop" sau "My high today was buying a new toy". Asa ne amintim ceva pentru care sa fim recunoscatori in ziua respectiva si cred ca ajuta la atitudinea generala de a ne numara binecuvantarile, nu nenorocirile.
Si nu in ultimul rand, cred ca e foarte important ce atitudine au parintii. Noi de exemplu ne-am schimbat masina, in asteptarea lui bebe 3 si asta noua este un van pe care eu ma chinui ingrozitor sa il parchez. Si adesea ma aud vorbimd cu prietenii -- as merge in cutare loc, dar parcarea acolo are locurile foarte stramte si cu nenorocirea asta de masina... etc. Ei, in mod foarte clar, comentariile copiilor mei despre alte masini mai misto s-au inmultit. La fel si cand ma plang (acum de cand cu sarcina) ca nu am cu ce sa ma imbrac -- au inceput sa spuna si ei ca nu au haine cool, desi sunt dupapurile lor doldora de haine.
La noi nu e cazul, criza se simte foarte putin aici, dar cred ca daca ar auzi copiii cum mereu vorbim de criza, de banii care nu ajung, de ce sacrificii facem noi pt jucariile lor, cred ca la un moment dat li s-ar lua si lor de atata nemultumire si ar refula spunand chestii ca "m-am saturat sa fim saraci" desi ei nu percep saracia decat prin ochii parintilor.
31+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE
Sabina spune:
Daria, am zis ca "se poate", adica depinde f mult de copil si bineinteles, de cum abordeaza parintii problema.
Eu ma refeream mai degraba la situatii de genul celor expuse de Mediajust, cu poseta si cd-ul.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog,
Sofia Galagia si
bb Gheo
buli spune:
eu nu-s de acord cu rasplata materiala pentru rezultate bune la scoala sau pt munca in gospodarie. rasplata acestor fapte e chiar rezultatul obtinut, care e mai valoros decit un ban.
nu luam jucarii fara masura sau negindite. in general.
adica ne gindim daca trebuie cu adevarat si cautam o ocazie pentru cele usor mai scumpe.
recompensam insa rezultatele exceptionale - cum ar fi (am mai zis) participarea la un concurs de sah la 3 ani jumate.
nu am nici o problemasa ii refuz ceva daca eu consider ca asa trebuie. aduc mereu argumente realiste, discutam ca adultii.
argumentele sint diferite, in functie de cerinte. daca vrea ditamai masina cu acumulatori ii spun ca el are bicicleta care il face mai sanatos pentru ca il ajuta la formarea muschilor. etc
nu am de gind sa ii iau mobil/laptop/gadgeturi doar pt ca asa au alti copii. asta nu e argument, noi sintem noi si gata.
insa, noi nu facem referiri niciodata la ce masina are cutare sau cum e in casa la nustiucine, sau ce haine are baietelul x.
cind ne referim la alte persoane, apreciem mai mult insusirile de personalitate sau intelectuale, pe cele materiale nu le luam in calcul. asta in general, in familie.
ei mai discuta pe la gradi despre masini si vine cu intrebari. ii spunem ca fiecare familie are nevoile si prioritatile ei.
toate discutiile astea is f relaxate, fara nici o drama, asa, la un suc.
nu sint de acord ca daca am o portocala s-o manince copilul singur. o impartim in 3 - chiar daca dupa aia ii mai dam cite o felie de la noi. asa mi se pare ca e sanatos.
ne-a zis si el o data de bani, nu mai stiu in ce context, insa i-am zis ca mai multi bani ar insemna mai putin timp impreuna si a renuntat rapid.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
monica70 spune:
"am incercat intotdeauna sa facem eforturi si sacrificii,sa ne lasam pe noi astfel incat ei sa nu-i lipseasca niciodata nimic"
Apropo de-asta ! Zilele trecute tocmai o certam pe fetita mea de 4 ani (obraznicutza foc si neascultatoare mai ales in ultima vreme
) si i-am zis ca e rea.La care stiti ce mi-a raspuns ??? Ca ea nu e rea,ea e cuminte pentru ca ei i-a adus mosul multe cadouri,in schimb eu sunt rea ca mie nu mi-a adus decat 3 carti (si pe-alea le luasem din biblioteca si mi le pusesem in cizme sa am si eu ceva
) Iar sub pom chiar nu mi-a adus mosul nimic
... "cadoul" meu fiind anul asta dintii de jos pusi.Nu puteam sa ii pun sub brad
Si anul trecut dintii de sus pusi
Deci m-a batut cu armele mele ... Invatatura de minte,de la anul ne punem si noua "cadouri" mai barosane la vedere!
MONI cu www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIANA (01.01.2006) si www.dropshots.com/TUDOR1" target="_blank"> TUDOR (14.08.2009)
www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm" target="_blank">
roxy spune:
eu nu sunt de acord cu replica " nu avem bani " de cate ori vrea ceva copilul.Sunt atatea explicatii bune si la obiect de dat in functie de ce vrea copilul atunci ca asta cu banii, pe care de altfel nu o inteleg ei, ca nu au notiunea de valoare si legatura a ceea ce vor ei cu banii.In mintea lor e ceva de genu ce treaba are mama cu banii cand eu am cerut papusa aia sau masina aia.Ei nu cer bani.Dar putem sa le spunem ca masina aia se cumpara cand ...si aici putem spune ce crede fiecare, sau ca nu e de vanzare ci sunt puse sa se bucure copii care le vad, si ca daca am lua tot ce vedem ce ar fi, ar trebui sa luam si jucariile din parc de la copii si iar nu e bine.Explicatii simple pe intelesul lor legate de obiectul cererii, nu de bani.Ei vor spune la alti copii sau la educatoare ca parintii mereu nu au bani si de aici la comentarii rautacioase e doar un pas.Cand vor fi mai mari la scoala vor incepe sa invete ca intre bani si cumparatura e o legatura directa, dar pana atunci mai e...
adastero spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Noa Astazi, Ioana intr-un acces de furie, mi-a aruncat in fata aceste cuvinte: ,,M-am saturat de niste parinti ca voi,cu atat de putini bani!Nu-mi cumparati aproape nimic in afara de mancare!Nu aveti bani cum au alti parinti." Sunt cuvintele unui copil de 6 ani,care,credeti-ma,are mult mai mult decat alti copii.E adevarat insa ca exista si altii care au mult mai mult decat noi.Intotdeauna vor fi.Desi traim doar din doua salarii, am incercat intotdeauna sa facem eforturi si sacrificii,sa ne lasam pe noi astfel incat ei sa nu-i lipseasca niciodata nimic. De Craciun l-a primit pe Ciciobelo pentru ca intr-adevar si-l dorea mult,am facut efortul de a da 200 lei pe o papusa si intotdeauna ne-am lasat pe noi pentru ca ea sa aiba ce e mai bun,de la haine, incaltaminte etc.,pana la jucarii si altele. Tot din cauza posibilitatilor limitate am renuntat la visul de a mai avea al doilea copil, constienta fiind de faptul ca nu pot sa ofer unui alt copil ceea ce-i ofer acum Ioanei, cu toate ca stiu ca voi trai toata viata in suflet cu aceasta neimplinire. Intrebarea mea este: cum faci un copil sa inteleaga ca trebuie sa te multumesti cu ce ai, ca intotdeauna vor fi unii care vor avea mai mult,ca nu trebuie sa reprosezi parintilor ca nu -ti dau tot ce vrei tu?Eu i-am spus ca importanta e iubirea parintilor si ca toti banii din lume nu pot cumpara asta. Cum trebuie sa abordam o asemenea situatie? M-am facut mare! |
Cred ca un frate/o sora nu ar fi facut-o egoista, poate, parerea mea e ca e o grsesala sa nu o feri copilului un frate, doar pentru a avea el de toate, material vorbind, asta nu e o rezolvare. Oricum nu e prea tarziu pentru asta...
