Vrem doar note bune!E gresit?

Sabina spune:

Gratiela, bineinteles ca neatentia se plateste, insa nu trebuie dramatizat. Ci doar rezolvat.

Andata,



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

dinubebe spune:

Eu cred totusi ca discutiile se pot purta de la o anumita varsta in sus, cand notele pot "vorbi" mai concret despre capacitatile unui copil, despre talentele si aptitudinile lui, despre interes sau, din contra, despre delasare.
Daca incepem sa ne intristam din clasa I pentru un -FB riscam mari nefericiri si presiuni uriase pe umerii copilasilor nostri. Si inca ceva, minus FB este tot un Fb. Sa pretinzi numai si numai rezultate maxime si sa te intristeze la anii acestia un -FB mi se pare realmente super - exagerat, pentru ca vorbim de un copilas care abia a luat contact cu scoala. Opinia mea este ca dorinta de a fi perfect nu poate aduce decat nefericire, nu numai din cauza presiunii pe care o resimte copilul, dar si pentru constrangerile pe care le va presupune mai tarziu, cand scoala va deveni mult mai complicata, materiile mai diverse si mai dificile si vor trebui sacrificate in favoarea studiului alte activitati ale copilariei/adolescentei, etc.
Asa cum spuneam, presiunea notelor si calificativelor e suficient de mare la scoala, nu cred ca merita sa o amplificam si noi, ca parinti.
Si ca un exemplu despre ceea ce le poate framanta lor sufletelele, va spun ca acum cateva zile fetita mea - si ea in clasa I - cu carnetul plin de FB-uri - imi marturisea ca spera sa poata trece clasa...

Mik spune:

Fiica-mea (cea mai mica din casa) s-a intors plinging cu primul carnet de note la spaniola ca nu avea A peste tot si era sincer speriata ca o sa ramina repetenta.

Ca sa fiu on topic : mie mi-au pretins parintii sa am notele cele mai mari cu putinta si pretentiile lor erau mult mai ridicate in raport cu sora mea. ce ma enerva !
Eu nu pretind in nici un caz nota maxima la sport sau la desen sau la muzica, nu foloseste la nimic, nu pot sa-l fac sa alerge mai repede sau sa nu mai fie stingaci (in sensul primar). Ma supara mai tare cunostintele ne-acumulate si lipsa de constiinciozitate.
Pe de alta parte, dintre cei 3 copiii fiica-mea e singura care isi doreste sa fie prima sistematic (oare cu cine o fi semanind ). Baietii isi doresc doar rezultate corecte. Eu imi doresc sa continue sa fie copii si sa nu aiba lacune.

Yaia spune:

Asta cu muzica si notele ma lasa fara replica. Mai ales cand se canta in cor. Si ma intreb ce rol are cantatul in clasa a 5-a, in cor? Ce-ti dezvolta? Nu vreau sa supar pe nimeni, dar bietul meu nepot e in clasa a 5-a, e ambitios, ia note bune la toate materiile ca ii place sa invete, dar il streseaza proful de muzica ca se plimba pe langa ei, ei cantand in cor si ii spune 'Fals!' Ok, baiatul canta fals, am inteles. Si in 4 ani in scoala primara au tot cantat si au invatat o gramada de cantece. Dar ma intreb, in clasa a 5-a nu trebuie sa invete ceva cultura muzicala? Cine ce a compus, ceva istorie a muzicii, ceva instrumente...adica nu trebuie sa poti apercia muzica chiar daca tu canti fals? Ca nu putem fi toti Sting, doctori in muzica, asta e clar. Dar ce rol mai are cantatul in clasa a 5-a? Ca poti falsa foarte bine in comfortul propriului dus. Tot stau si ma intreb si rad cu sora-mea cand vorbim la telefon, ca al meu nepot nu se lasa si atat se straduieste bietul de el! Si proful tot 'Fals' ii zice. Acum eu i-am zis sora-mii ca as avea o discutie serioasa cu proful ala. Adica pot fi si eu stresanta daca vreau, pot lua manuale diferite, pot vedea daca urmeaza programa, daca isi tine lectiile cum trebuie...adica daca e musai, devin mai catolica decat Papa si merg si asist si la ore si ma asigur ca profu' respectiv isi face meseria cum trebuie si ii apreciaza pe toti la fel...ca de nu....vai de el!

Si legat de profi, note si teste, de cum se preda in scoli si ce talente au unii profesori, profii buni pe care i-am avut de-a lungul vietii incap pe degetele de la maini. Atat. Si am facut ceva scoala, si acasa si aici. Si cel mai bun era proful de istorie din generala, care stia sa predea in asa fel incat toti elevii erau fermecati si ambitiosi. Era genul de profesor caruia nu-i pasa ce note ai la alte materii si dadea 10 pe merit unui care abia se tara la mate. Era genul de profesor care dadea 10 pentru un raspuns la o intrebare pusa cu stil. Exemplu: Cu ce bani a reusit Romania sa cumpere arme pentru razboiul de independenta? Si daca stiai sa zici ca nu a mai platit tributul la turci si a folosit banii sa cumpere arme, luai un 10 pe loc. Si asta nu era in carte, trebuia sa o gandesti tu singurel. Si intotdeauna preda lectia la care eram si completa: in timpul invaziei romane in Dacia, in zona naoastra s-a intamplat asta si asta (bine, am si trait intr-o zona unde s-au intamplat lucruri de-a lungul istoriei). Dar a fost unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut, un ADEVARAT profesor, care isi facea meseria cu drag si ne-a facut pe toti sa iubim istoria, sa-i dea Dumnezeu sanatate daca o mai trai. Profesori din astia inteligenti si cu har nu am avut multi, doar cativa, dar astia mi-au schimbat viata si asa ar trebui sa fie toti profesorii, sa stie sa le insufle copiilor dragoste de cunoastere. Notele sa fie doar o atestare a faptului ca toti sunt pe faza si treaba merge!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si delfinas(a)

Mediajust spune:

Pai, printre alte, fix asta: auzul (cel muzical).
Probabil ca e inutil sa discutam despre restul - de la socializare la lucrul impreuna, de la rabdare la generozitate...

Sigur ca daca un copil nu are aceasta bucurie/aptitudine/bunavointa/inclinatie nu trebuie sa fie chinuit s-o faca (eventual invatat, daca se poate), iar acea ora poate fi folosita pentru a-i cultiva pur si simplu gustul pentru ascultat, recunoscut, apetenta pentru muzica de calitate.
Probabil ca daca orele astea ar fi facute cum trebuie, s-ar imputina si numarul consumatorilor de manele la maxim de decibeli.

ruxij spune:

Sa stii ca in anumite cazuri neatentia are o cauza organica, copilul nu e neatent pt ca vrea el sa fie neatent, nu e vina lui, ci pt. ca asa functioneaza creierul lui, sta prost cu atentia. Vezi copiii ADHD. A-i pedepsi prin "uitarea" cadourilor corecte nu e productiva. Cu timpul atentia se poate imbunatati chiar la copiii cu ADHD, dar nu prin "vointa". Eu am fost neantenta cand eram copil, pt ca asa era creierul meu. Asa e si creierul lui tata. Asa e si creierul lu' fi-miu. Fiecare cu grade mai mari sau mai mici de neatentie. Da, mi-au fost penalizate greselile, dar atata am putut sa fac. N-am intrat la mate-fizica, ci la mecanica la Balcesc din cauza ca am citit gresit o problema. Dar am intrat, am terminat liceul, facultatea, cu note bune, nu cu 10 pe linie, dar nici nu ma interesa sa am 10 pe linie. Pe mine de3 exemplu ma interesa sa fiu cea mai tare la mate. Si am fost chiara sa neatenta. Si da, am facut si doctoratul ala. Nu e chiar un capat de tara neatentia, si eu nu as penaliza-o, nu o penalizez de fapt, ci ma gandesc ce tehnici sa aplic pt ca copilul sa isi poata aminti mai usor, sa se poata concentra mai usor. Tehnicile includ: temele se fac la aceeasi ora din zi, stim sigur ce teme avem, repetitie multa multa, ca repetitia e mama invataturii si daca faci de 100 de ori un tip de exercitii nu mai incurci asa usor + cu -. Trebuie doar ceva mai multa munca si atentie pentru un astfel de copil, nu pedeapsa. Atentia se poate imbunatati cu varsta, asa ca nu sunt asa sigura ca fata ta s-a straduit doar sa fie mai atenta. S-o fi si straduit, dar atentia se poate si imbunatati de la an la an. Eu nu mai sunt asa neatenta acum. Fi-miu e mai putin neatent decat in kindergarten. Atunci de exemplu isi uita lucruri la scoala, acum nu si le mai uita.

Parerea mea, ca mama fost copil neatent si mama de copil destept si neatent

ruxij spune:

Happi a intrebat de ce nu ne-ar pasa noua de un S sau un I. Pai eu uite, sunt o persoana "goal oriented". Ti-am spus, copilul meu are S la caligrafie. OK. Nu poate sa scrie frumos. Nu ca nu imi pasa, ca trebuie lumea sa poata citi ce scrie, altfel o sa ia note mici in lucrari mai tarziu. Ma apuc din nou cu el sa exersam scrisul. Dar, sunt de parere ca daca pot sa il conving sa scrie mai incet si scrisul lui este inteligibil, eu sunt multumita, nu vreau FB. Stiu ca se va mai imbunatati cu varsta si dc. ne straduim sa scadem viteza e OK, inteligibil. Nu imi trebuie sa aiba FB la caligrafie ca sa ma dau eu tare ca copilul meu are FB pe linie. Pt. ca nota aceasta nu conteaza pt. viitorul lui. Mai tarziu nu va mai fi notat la caligrafie. Notele de la liceu vor fi importante si alea se vor baza pe matematica si engleza. Asa ca ma intereseaza sa aiba FB la matematica si engleza. Dc. n-are, vad de ce n-are. Pentru ca scopul meu sa fie pregatit pt. college. Ce note ia in rest, ma cam lasa rece, important e sa fie pregatit la ce conteaza si cand conteaza. Cam asta. Si sa vezi ce rosii cred ca imi iau

happiness spune:

ruxij,de ce sa iti iei rosii?Este parerea ta si ai tot dreptul sa o exprimi,de vreme ce asta am si cerut.Plus ca ai dat si argumente.De ce ar trebui swa sara cineva in sus,e cineva atotstiutor?Ideea era sa invat,poate,sa foi mai relaxata in privinta calificativelor,ca de indiferenta nici nu poate fi vorba.E bine sa invete copilul la ce ii trebuie,asa imi spuneau mie ai mei in liceu,in clasa a 12 a.Sa invat la "ce imi trebuie"si in rest sa fac in asa fel sa trec doar.Dar eu nu aveam habar ce e aia sa inveti de 5!Cred ca unii sunt mai perfectionisti si altii mai practici,altfel nu imi explic.

corinadana spune:

Ruxij noi avem prieteni buni in Las Vegas si fata lor invata f bine. DAR nu au contat doar notele la mate/ engleza cand a aplicat la un liceu f bun. Ea a avut la tot A+. Acum este in liceu si trage f tare tot la toate subject urile, ea tinteste Harward ul. Plus acele AP classes care tot cu grade uri mari au fost trecute.
Si la Ralu in elementara se privesc toate notele ca sa fii labeled gifted sau ma rog highly gifted.


Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

conchita spune:

happi, chestiunea din discutia asta ti-am zis care este - aici la topic vorbesc parinti care asteapta performante foarte inalte de la proprii copii, deci notele conteaza foarte mult. diferenta fata de parintii care nu se panicheaza la un F sau S cum ii ziceti voi e ca parintii ceilalti sunt pregatiti mental si sufleteste in cazul in care copiii lor nu-s olimpici si viitori detinatori ai premiului nobel pentru mai stiu eu ce. ca exista si oameni normali pe lume, care pot fi oameni foarte buni, generosi, constiinciosi la job, de treaba si fara sa fie medaliati si premiati si cu 10 pe linie la absolut toate alea. mai rar in zilele noastre sa dai peste un renascentist veritabil, plus ca la multilateralii talentati dorinta de a invata vine din interior, nu de la presiunea parintilor. si daca ei vor numai 10, excelent atunci, sunt de incurajat - dar daca ar fi fie-mea asa, eu as mai tempera-o nitel, ca mai sunt si alte fericiri in viata.