Vrem doar note bune!E gresit?

Mediajust spune:

Nu de teama este vorba, ci tocmai despre neintelegerea lucrurilor la acest nivel.

Printre multele pacate ale scolii romanesti (vorbesc de cea clasica, de masa) este si lipsa caracterului ei trans/interdisciplinar. Incercarile sunt timide, mult prea palide fata de rezistenta care habar n-am de unde vine (pot sa speculez: din putina intelegere a profesorilor, din prea-adanca specializare unica, din lipsa unei viziuni destupate, strategie absenta, bani putini, imaginatie tot asa).

Cred ca artele "intre ele" se descurca cumva. Am participat la un experiment interesant - "cantat" pe imagini si "desenat" muzica. Foarte interesant, iar finalitatea - revelatii (in minti de copii), intrebari-tema pe care s-a tot dezvoltat apoi.
Am in proiect in acest an si o pictopoezie - dar ma izbesc, cum spuneam, de rezistenta care vine din neintelegere (sau poate fix din lene).

Mediajust spune:

Aia-i! Asa se pierde vremea, piere entuziasmul, nu se mai vad lucrurile importante si care conteaza.
Vestea buna este ca trece, si apoi va face ce-si doreste. Dar pacat de irosirea unui timp pe care il putea folosi cu bucuria studiului care chiar il interesa.

Llaura spune:

Eu sunt in biznisul asta al educatiei. In 2009 am activat in oganizatia locala a chimistilor (in care participa tot felul de chimisti, profesori de liceu, instructori de colegiu ca mine, profesori de la universitate, chimisti din industrie, etc; toti o fac pentru ca e o metoda placuta de networking, se organizeaza actiuni de outreach pt copii mai mici sau mai mari, intalniri informale, e fun si productiv in aceasi timp); am fost si la conferinta nationala a instructorilor din colegii, am participat si la sectiunea de educatie a conferintei organizatiei nationale a chimistilor. Sunt deci destul de la curent si pot sa zic ca in trei pagini ati acoperit cam toate problemele mari in predarea stiintelor in scoli, plus inefabilul romanesc atat de drag noua
La "note mai mici in scoli mai slabute, note mai mari in scoli mai bunute" nu are nimeni nicaieri un raspuns absolut, insa impactul e mai mic aici decat in Romania atata timp cat cursurile de: chimie, fizica, matematica, engleza, biologie, etc de liceu, la nivelul lor cel mai inalt (clasa a XII-a) sunt standard, iar examenul final 50% din nota finala este unic la nivel provincial. De coruptie la profii de liceu eu una nu am auzit si la un salar mediu de aprox $70,000/an ma indoiesc ca exista.
Cursurile de stiinte sunt organizate pe trei nivele: cel mai jos clasa a X-a, intermediar a XI-a, cel mai inalt clasa a XII-a.
Cursurile de clasa XII-a sunt singurele care conteaza pt admiterea la facultate si singurele pt care se organizeaza examen provincial. Sunt de asemenea majoritar elective; ca sa obtii diploma de liceu trebuie sa fi luat o singura stiinta din trei (chimie, fizica, biologie) la nivel de clasa a XII-a. Copiii interesati de stiinte, inginerie, medical school le iau probabil pe toate. Cei care au alte domenii de interes iau cursurile ce le trebuie lor + un curs de stiinta cerut pt absolvire. Unul, dar pt ala trebuie sa lucreze si sa-l promoveze (inclusiv examenul provincial), altfel pa diploma de liceu. Artistii (sa le zic asa) pot lua desigur cursuri de stiinte in clasele a X-a si a XI-a, fara examen provincial si evaluate exclusiv de profesorul de la clasa. Si uite asa numarul de prizonieri in clase e mai mic, pt ca la urma urmei ce sens are sa-i tii cu forta, nici ei nu invata nimic, iar dezinteresul pe fata e deprimant si pentru profesor.
Pe de alta parte, si artistul si avocatul si contabilul tot in lumea asta traiesc si nu vad ce e asa dramatic in a sti ce chimicale sunt in benzina sau din ce e facut un cd si de ce.
Si asta ne duce la marea drama a stiintelor in Romania, sunt predate cu kuru, fara legatura cu viata reala, ca niste constructii artificioase si lipsite de sens. Ma intristeaza dar nu ma surprinde ca tocmai profa de chimie dormea in clasa. Sunt prea putini profesori interesati si cu suficient respect pt meseria lor care sa se straduiasca sa-si faca clasele atractive si cu directie si sens, in loc de aberatii pe de rost unuesunudoipedoitreipesase; din experienta claselor introductive de chimie generala va spun ca un exemplu la inceput si unul la sfarsit in directia "de ce studiem noi cutare concept" combinate cu niste floricele de genul pagini web, filmulete si alte gizmos din astea moderne fac minuni, creste prezenta, cresc notele, intarziatii dispar ca prin minune. Tinerii, copiii sunt destepti si curiosi si e mult mai usor sa-i faci sa invete ceva ce le explica o curiozitate oarecare, chiar daca pot trai binemersi si ace cariere si fara sa stie chestia aia. Dar jobul meu e sa ma straduiesc sa-i fac sa stie. Nici macar nu e asa de greu, am facut cred un curs intreg explicand stirile din ziar legate de toata discutia actuala legata de energie (partea politica o tin pt mine), poate nu mari explicatii, cert simplificate si neexhaustive, dar mi-au cumparat interesul copiilor si linistea in clasa.
Dar cand n-ai bani de cladura acasa nu te gandesti seara cu ce sa sugar-coat numirea hidrocarburilor a doua zi, te gandesti cu ce naiba platesti caldura, nu poti dormi, iar a doua zi jumate de ora o dormi si in cealalta jumatate le desenezi pe tabla un trimetilpentan sa-i adormi si ingretosezi si pe ei.
In fine m-am lungit ca o zi de post, dar pe temele astea curg zilnic rauri de cerneala de imprimanta (chiar, din ce o fi facuta si de ce) si sunt deranjati miliarde de electroni (ce-o fi ala). Eu una am mare speranta de la noul ministru al educatiei in Ro, chimist scolit pe afara, cel mai probabil lucrurile astea le stie si el si le va adresa. Intre timp eu le urez elevilor din Ro noroc si parinti intelepti.

happiness spune:

Foarte interesante parerile voastre,citesc efectiv cu mare placere tot ce s-a scris,dar in acelasi timp astept ca mamele care considera ca S sau I sunt ok ca si note sa imi dea argumente...Poate ma convinge si pe mine cineva DE CE nu e important calificativul.Asta in situatia in care doamna invatatoare e foarte corecta si consecventa in notare(ca la noi),la clasa a-5-a daca vreau sa dau copilul la o clasa foarte buna la liceu da exemen cu nota,la liceu intra cu notele obtinute in gimnaziu...In acelasi timp,mi se pare minunat ca atatia oameni gasesc interes in subiectul mai general al educatiei,al evaluarii,al invatamantului de fapt.Cred ca e si normal,de fapt,sa fie asa.Toti ne dorim ce e mai bun pentru copiii nostri.Marea problema e ca cei care chiar ar putea schimba ceva nu o fac.Noi vorbim vorbe,cum se spune.Cred ca fiecare trebuie sa faca ceva,practic,nu doar teoretic.Ca parte din sistem,eu fac ceea ce tine de mine,incerc sa fiu un profesor foarte bun si sa raman OM in acelasi timp,iar ca mama de copil scolar la fel.Daca am nelamuriri intreb,nu las sa treaca...Am o relatie deschisa cu invatatoarea,si am invatat-o si pe fetita mea ca a respecta un om nu inseamna sa iti fie frica de el.Sa intrebe daca nu intelege,sa ceara lamuriri daca asa simte,cu riscul de a plictisi invatatoarea...Daca al meu copil ar avea un profesor care doarme la ora,m-as duce si l-as intreba de sanatate...Daca al meu copil ar fi in mod constant nedreptatit la scoala,m-as duce si as cere explicatii,pe un ton civilizat fireste.Poate daca fiecare ar face macar un pic in acest sens,ceva,ceva s-ar schimba,in timp.Dar e valabil pentru orice domeniu,nu doar pentru invatamant.E cam ce se intampla si in sanatate,ne plangem ca doctorii iau bani la spitale,dar tot noi suntem cei care ii invatam asa...

andata spune:

Llaura, e f interesant cum ai punctat diferentele intre invatamantul de la noi si cel din afara si-ti multumesc pt asta.
Nu vreau sa se creada ca am ceva cu profesorii, unii dintre ei sunt chiar buni si dedicati meseriei, lucreaza mult si cu copiii, ii cointereseaza, organizeaza chiar cursuri gratuite (un fel de meditatii) pe perioada vacantelor, initiaza proiecte extracuriculare. Am toata stima pentru acest tip de dascali, dar din pacate sunt putini.
Cu profa de chimie respectiva insa, initial cand am auzit am crezut mai degraba ca "a dormi in timpul orei" e o figura de stil. Asa ca fiul meu a filmat-o in ora urmatoare iar sforaitul se auzea lejer pana in penultima banca. Era o practica obisnuita a cadrului didactic respectiv si nu un incident izolat. In conditiile date, e greu sa faci invatamant de calitate si sa le pretinzi copiilor note f. bune. Instiintata, directoarea a motivat ca nu are ce sa-i faca, iesea anul urmator la pensie. Bv ei, dar intre timp mai distruge mediile si poate viitorul unor copii in timpul somnului! Macar daca le punea la toti 9 si 10!
Mi s-a parut insa ciudat sa incerc sa imi amintesc ce invatasem eu cu 20 de ani in urma despre dispunerea electronilor pe straturi si sa fac explicatiile interesante ca sa poata lua si fiul meu o nota relativa la lucrare. Si a luat 6, cea mai mare nota din clasa, desi in opinia mea lucrarea era aproape perfecta.
Ar fi multe de spus, pe ansamblu eu sunt deja dezamagita de sistemul de invatamant, dar probabil despre aceasta voi deschide alt topic sa nu ii mai stric topicul lui happiness.
happiness, si multumiri. Scuze ca am deviat de la subiect.

http://community.webshots.com/user/annadana1

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

http://paul-mihaita.blogspot.com

andata spune:

Revin totusi, doar ca sa raspund ca nu mi se pare ok ca un copil sa aibe S sau I. Mi se par un semnal de alarma si ca parinte as vrea sa stiu de ce s-a intamplat asa. La noi invatatoarele aveau un carnetel in care notau elevii. Un s in carnetel nu conta f tare. Putea fi semnul unei zile mai proaste a copilului, un blocaj uneori (si fiicei mele i s-a intamplat sa stie f bine lectia acasa dar sa uite totul cand a fost ascultata) sau a pregatirii insuficiente a lectiei intr-o anumita zi. Se intampla.
"Semnalul de alarma" era tras cand copilul se ducea in mod constant cu temele nepregatite. Scuza cea mai frecventa a parintilor pe care am auzit-o era "Nu am timp sa ma ocup." Absurd. Cum sa nu ai timp de copilul tau? Si eu munceam si ajungeam la 7 seara si totusi gaseam timp. Pai in loc sa il lasi seara sa se uite la tv pana tarziu, muncesti cu el macar 1/2 de ora, sa vada ca te intereseaza si pe tine situatia lui si nu doar la nivel retoric. Poate nu reuseam sa ma ocup de amandoi zilnic (e o diferenta de 4 ani de scoala intre ei), dar macar faceam o seara cu unul, una cu altul, poate luam si o seara pauza, dar ei stiau ca sunt controlati si ascultati eventual si din urma, ca sa vad daca au invatat.
Cel putin eu cred ca am invatat la chimie, biologie (si acum tin minte protozoarele) etc mai mult decat am invatat eu in scoala.
Recunosc ca am avut pretentia sa se duca la scoala pregatiti, daca nu f. bine (ca poate nu au inteles f bine in clasa si nici eu nu am stiut sa explic acasa sau chiar nu ii interesa materia respectiva) macar bine, sa stie macar esenta lectiei.
Ca parinte care vrea binele copilului, e normal sa te preocupe sa fie cat mai bine pregatit. Nu am pus insa niciodata accentul pe note, dar nici nu am acceptat calificative ca s sau i in catalog. Efectiv le-am considerat un esec al meu ca parinte. Nu am vrut sa le transmit ca invatatura nu e buna si ca "las' ca merge si asa". Nici nu mi s-a parut normal ca "a fost cea mai mare nota din clasa si ceilalti au luat doar s sau 5 si 6". Le-am explicat ca nu ma intereseaza ce fac ceilalti ci doar ce fac ei, pt ca nu stiu nici cum gandesc ceilalti si parintii lor si cat muncesc.


http://community.webshots.com/user/annadana1

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

http://paul-mihaita.blogspot.com

happiness spune:

andata,nu mi-ai stricat topicul.Aceste discutii il fac cu mult mai interesant,si nu cred ca s-a deviat .Am spus ca sunt incantata de parerile voastre,doar ca astept si ceva specific.Pentru ca pe alte forumuri,la alte topicuri,unele mame au subliniat ca nu le deranjeaza daca nu au calificative mari copiii lor,ca nu fac o tragedie din asta,si eu as vrea sa stiu cum reusesc sa fie atat de relaxate.Ca eu incerc sa fiu mai detasata,dar dintr-o mie de motive nu reusesc.Discutiile despre sistem nu sunt deviante,pentru ca stresul meu cel mare vine din nevoia de a fi copilul adaptat exigentelor acestui sistem.Daca la scoala notele ar fi confidentiale,daca nu ar conta pentru nimic,daca copilul ar fi evaluat pentru cat poate sa faca si nu doar pentru cat stie teoretic,daca ar interesa pe cineva ca se pricepe si la dans,de exemplu,ca merge la spectacole,la antrenamente care ii solicita concentrarea mult mai tare decat zece ore de matematica,sa spunem,daca ar fi luat in calcul ca e un copil bun,tolerant,generos,extrem de prietenos,atunci nu m-ar interesa atat de mult ca in carnet sa scrie FB.Sistemul este cel care ma obliga sa imi pese ,totusi...Dar pana se schimba ceva(eu raman optimista),ma gandesc cu admiratie ca unele persoane nu sunt atat de stresate si as vrea sa invat din intelepciunea lor.Pentru ca eu incerc sa o laud si cand ia -FB,dar nu imi prea iese,ea simte asta si stie ca -FB insemana 9,si 9 nu e la fel cu 10.Iar cand a luat B,o singura data,pe o fisa de inceput,la orientare spatiala,cand a inversat stanga cu dreapta (desi ea stie de la dans diferenta foarte bine...)am fost pur si simplu socata.M-a luat prin surprindere nu atat nota in sine,cat greseala,care era doar din neatentie.Adica faci socoteli cu 3 termeni si imi incurci stanga cu dreapta?!Asta as vrea sa aflu,cum reusesc altii sa nu se supere pentru calificative,sa nu le pese,cum fac sa ii incurajeze pe copii.Dar astept si pareri despre cum se poate schimba ceva in mentalitatea noastra,ca parinti,elevi sau profesori,pentru a schimba in bine acest sistem.

happiness spune:

andata,.Abia acum am citit al doilea mesaj.Mersi de opinie.Deci totusi conteaza si notele astea...Cum ai reusit sa nu pui accent pe ele,dar sa iti pese totusi?Cum reactionai la o nota nu tomai ok?Cum ii transmiti copilului ca trebuie sa munceasca mai mult,fara sa il stresezi foarte tare?

Sabina spune:

Happi, cred ca ai atins esenta.

Nu ai de ce sa fii socata daca greseste.
Copiii nostri, oricat ar fi de destepti, nu sunt perfecti. Nu sunt genii. Sau poate vor fi, dar acuma sunt doar copii.

Nu e ok sa te sochezi ca a gresit sau ca nu a inteles. Aici mai trebuie sa lucrezi:), nu ca vrei sa aiba note bune, toti parintii vor sa aiba copiii lor note bune, pentru simplu fapt ca e mult mai linistitor sa stii ca se descurca la scoala.


Nici mie nu mi-ar conveni sa aiba doar suficient si insuficient, dar nu ma streseaza un accident din asta.

Copiii trebuie indrumati, sfatuiti, supravegheati, dar trebuie sa le acceptam si limitele.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

conchita spune:

stii de ce? e de inteles ca parintii vor ca pruncii lor sa fie cei mai cei, fruntea fruncii. dar stii ceva? lumea nu e facuta doar din genii. iar muncitorii cu sapa au si ei mame, idem caratorii de mapa. lumea are nevoie de ambele categorii din multe altele. noi am ramas de pe vremea lui ceasca, din sistemul nostru, ca doar scoala e evadarea din saracie si nefericire, via cicaleala parintilor, majoritatea tarani stramutati la oras. de-aia e importanta cartea pentru generatia noastra. dar prin lume nu e chiar asa. poti sa fii fericit si daca n-ai facultate. notele nu te definesc ca om, idem diplomele. poti sa schimbi lumea si sa purcezi la chestii marete si fara 10 pe linie.

ideea e ca nu toti copiii au capacitati speciale de invatare si ca noi nu suntem zbiri sau dresori, ci parinti. ii iubim orice ar fi, oricum ar fi. daca soniei nu-i va place scoala, ce as putea sa-i fac in caz ca ia note proaste? si alternativa n-ar fi, cu necesitate, ca ar fi un geniu artistic (aici vad ca doar astea-s optiunile la discutie, ori ia nobelul pentru stiinta, ori oscarul pentru impresia artistica), ci poate vanzatoare la aprozar. care e problema? eu asa gandesc. notele alea sunt reflectarea intelectului copilului, nu al meu.

dar. daca ar fi un copil dotat intelectual si i-ar placea scoala, dar ar fi delasator, etc, abia atunci mi-as pune probleme. ca atunci ar fi o trasatura de caracter, iar caracterul ma intereseaza mai mult decat tonele de informatii inutile ingurgitate la scoala. plus ca, un copil cu intelect normal si note proaste poate foarte bine sa aiba si probleme emotionale care se datoreaza in primul rand parintilor...sunt mai multe variabile aici. nota nu reflecta strict capacitatea intelectuala a copilului si nici nu-i determina fericirea viitoare in mod absolut. sunt mai multi factori la mijloc.