Vrem doar note bune!E gresit?

Raspunsuri - Pagina 23

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns happiness spune:

Conchita,am facut eforturi mari sa respect ce am stabilit cu invatatoarea.Ma rugase sa nu ii mai dau nimic de scris suplimentar saptamana asta,sa vedem diferenta.Zicea ca in saptamana precedenta a fost mai neatenta,mai abatuta,mai trista,dar nu de la suplimentar i se tragea,ci de la stresul provocat de reactia mea la ce scia sau facea la scoala.Ma suparam tare pe ea ca facea cate o greseala si ma schimbam la fata,fara sa o pedepsesc ,dar totusi suferea din cauza ca eu eram foarte dezamagita.Vreau in continuare sa faca fata cu bine exigentelor clasei,are colegi foarte foarte buni si fara un pic de munca in plus nu va reusi sa se adapteze cerintelor,dar mi-am propus sa nu ma mai supar pentru nicio nota,ca e ea semnatura ,-FB sau chiar B.Nu ia note proaste,acel B a fost o intamplare nefericita,la un test extrem de greu ,si cred ca pur si simplu nu s-a concentrat suficient.Pentru ca de stiut ,stie,si asta ma intereseaza cel mai mult.Are FB-uri peste FB-uri,dar nici astea nu ma mai incanta asa de tare,in fond e doar un semn pus pe o foaie.Eu ma bucur mai tare ca stie si ca ii face placere sa invete si sa mearga la scoala.
Am observat o diferenta clara saptamana asta,daca am fost eu calma si surazatoare asa a fost si ea.Si a scris mult mai bine si mai frumos!Nu cred ca voi ajunge vreodata sa fiu atat de detasata ca tine,sa spun ca nu vreau sa stiu cum arata coperta manualului copilei,pentru ca dupa parerea mea a iubi copilul inseamna si a-l ajuta atunci cand e cazul.Si la ritmul in care se merge la noi,la clasa I,la pretentiile clasei,la exigentele invatatoarei,niciun copil nu se limiteaza doar la scoala.Are colegi care fac 2-3 ore de suplimentar,pentru ca,am mai zis,temele nu depasesc 30 minute,deci chiar nu reusesc in acest timp sa consolideze tot ce s-a predat la clasa.Deci parintii de asta se implica,pentru a nu ramane copiii in urma.Isi face singura tema,stie in 95%din cazuri,dar uneori,cand e ceva mai greu din culegere,sau nu e ea sigura,ma mai intreaba ,si cred ca nu ii pot spune ca am ceva mai amuzant de facut decat sa lucrez cu ea.In plus,e genul de copil care cere sa stau cu ea,ii face placere si se simte sigura pe ea daca sunt prin preajma cand scrie,nu la birou langa ea,dar undeva aproape.Si imi cere uneori sa citim impreuna,sa mai facem oral probleme de genul celor din Mate 2000,sa facem impreuna povesti...Ea din sem I rezolva probleme de genul:"Aduna la suma nr.6 si 2 diferenta nr.10 si 8",deci nu e simplu deloc.Poate in SUA sunt altfel de programe,altfel de exigente.
Ideea principala e ca ne-am inteles de minune saptamana asta,ca si in urma cu 2 saptamani si mereu,am avut amandoua o perioada mai grea dar slava Domnului am depasit-o.Azi avem spectacol la dans,suntem emotionate si asteptam cu drag sa vedem copiii pe scena.O emotie care nu se compara cu nimic legat de scoala...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Happi, tu ai sa te linistesti DOAR cand ai sa intelegi ca B NU e o nota proasta....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Eu cred ca Happi nu se va linisti niciodata. Singura speranta e ca fetita ei va creste si va intelege din ce in ce mai bine ca nu e nicio tragedie daca mama "se schimba la fata" pt ca a luat o nota proasta, va intelege ca mama "se va schimba la fata" ori de cate ori se va intampla ca fetita sa nu fie marioneta perfecta inchipuita de mamica.

Ori va incepe sa minta din ce in ce mai mult ( asa ai spus H., ca ai prins-o de multe ori cu mincuna in ultimul timp) pt a construi o fetita ideala, asa cum isi doreste mamica. Prea multa presiune si control, Happi!

Am mai spus-o si o s-o mai spun in continuare. Mai ai mult de lucru pana sa te "linistesti", dar sper din suflet ca vei reusi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tonnia spune:

Eu cred ca toti copiii ar trebui sa ia niste note dezastruoase la inceputul scolii, sa vada si ei si parintii ca nu ramane lumea-n loc, apoi...orice peste nota respectiva ar fi ca un bonus.
Asa e aiurea, toti iau FB la inceput, cica de incurajare si se socheaza ulterior la orice minus.
Psihologic vorbind, e mult mai bine sa incepi cu note mai modeste la inceputul scolii si apoi sa urci, sa construiesti, decat sa fii pus in situatia de a te mentine acolo sus.

cand am inceput eu scoala era o situatie cam grea in familie si mama nu prea putea sa-mi fie alaturi, sa ma ajute efectiv adica, si imi spunea mereu: faci si tu ce poti, important e sa treci clasa. Mi s-a potrivit manusa, a fost cea mai tare motivatie pt mine, stiam ca nimeni nu asteapta nimic si invatam pe rupte, fara frica.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sibylle

Eu cred ca Happi nu se va linisti niciodata. Singura speranta e ca fetita ei va creste si va intelege din ce in ce mai bine ca nu e nicio tragedie daca mama "se schimba la fata" pt ca a luat o nota proasta, va intelege ca mama "se va schimba la fata" ori de cate ori se va intampla ca fetita sa nu fie marioneta perfecta inchipuita de mamica.

Ori va incepe sa minta din ce in ce mai mult ( asa ai spus H., ca ai prins-o de multe ori cu mincuna in ultimul timp) pt a construi o fetita ideala, asa cum isi doreste mamica. Prea multa presiune si control, Happi!

Am mai spus-o si o s-o mai spun in continuare. Mai ai mult de lucru pana sa te "linistesti", dar sper din suflet ca vei reusi.



www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui happiness
]Nu cred ca voi ajunge vreodata sa fiu atat de detasata ca tine,sa spun ca nu vreau sa stiu cum arata coperta manualului copilei,pentru ca dupa parerea mea a iubi copilul inseamna si a-l ajuta atunci cand e cazul.Si la ritmul in care se merge la noi,la clasa I,la pretentiile clasei,la exigentele invatatoarei,niciun copil nu se limiteaza doar la scoala.Are colegi care fac 2-3 ore de suplimentar,pentru ca,am mai zis,temele nu depasesc 30 minute,deci chiar nu reusesc in acest timp sa consolideze tot ce s-a predat la clasa.Deci parintii de asta se implica,pentru a nu ramane copiii in urma.


am bolduit ce e discutabil. cand e cazul. si cand anume e cazul? legat de asta, avem opinii diferite. si nu vrei sa-ti spun parerea mea despre parintii care "se implica" impunand unui copil de 7-8 ani cate 2-3 ore de suplimentare pe zi! sincer, mi se pare abuz. bici pe spatele copilului pentru ambitiile parintelui. "a iubi copilul" mai inseamna si sa stai in banca ta de parinte cand e cazul si sa nu sari sa te "implici" chiar in toate. :-))

nu, nu vreau sa fiu profesoara copilei mele, vreau sa raman mama. daca ma intreaba cand nu stie ceva de la scoala, eu o consider esecul profesoarei, nu al fetitei mele si nicidecum al meu! eu am alte chestii de "predat", decat cultura generala pe care si-o poate face de pe wikipedia. deci sa zicem ca ma intreaba chestiunea discutata aici, aia cu a+b+c=whatever si b+c=whatever. are asta vreo legatura cu relatia mama-fiica? succesul copilei in viata? fericirea ei? nu. are legatura strict cu niste standarde impuse statistic de niste capete care nu mi-au vazut copilul in viata lor, dar, prin intermediul sistemului, doresc ca toti copiii de varsta cutarica sa cunoasca x, y, z. asa si? care e treaba noastra in chestiune? de ce sa ma implic eu, cum zici de ceilalti parinti, intr-un plan strain de viata noastra? nu cred in note, notele nu reflecta nimic, doar o performanta de circ oferita de copil pentru niste adulti care-si spun profesori si care cred ca "educa". sorry, stiu ca am opinie extremista si nu putem fi niciodata de acord despre asta, dar daca asta cred eu, ce pot sa fac?

la explicarea problemei, pot sa-i zic ca a este audrey, b e bob, c e connor si fiecare are un numar de jucarii pe care le aduce cu el la playdate. in total au 80 de jucarii. audrey pleaca acasa ca-i e somn, raman jucarelele lu' bob si connor, in numar de 60. cate jucarii adusese audrey? dar nu mai bine se gandeste singura si descopera singura modalitati de rezolvare si, daca nu stie, se duce a doua zi la clasa si-i da de lucru profesoarei punandu-i intrebari?

de ce sa consumam noi timpul familiei pentru lectii?! de ce sa-i bag in cap idei de competitii false cu alti copii carora li se rapeste copilaria cu ecuatii cretine, cand competitia adevarata e cu sine? motivatia vine din interior. dorinta de cunoastere nu e stimulata cu note. notele "stimuleaza" doar dorinta de a fii de succes in societate dupa standardele altora!

treaba mea ca mama e sa ii transmit valori de viata, cum ar fi omenia, bunatatea, onestitatea, curajul, dragostea, altruismul, perseverenta. prin model personal si interactiune mama-fiica si ghidare de mama (nu de dirijinta) in interactiunile ei cu lumea. nu am facut copil sa-l indop cu ecuatii si informatii la gramada.

te rog inca o data sa nu te superi ca-ti zic astea, sunt credourile mele, nu sunt in raspuns la convingerile tale. pur si simplu imi expun viziunea, ca sa zic asa. chiar daca este contrara cu a ta, nu este in opozitie cu tine, ca persoana, despre care am o parere excelenta.

abdominabila

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

am uitat esentialul. :-)) sonia are o imaginatie absolut minunata, la fel ca toti copiii de varsta ei, bineinteles, mai ales care nu-s uniformizati de sistem. notele sunt ultima mea grija. eu ma gandesc cu groaza ca imaginatia asta i se va diminua odata intrata la scoala, locul ala "magic" unde i se spune ca 1 e 1 si nimic altceva, iar daca ea o sa raspunda ca 1 e de fapt un cocostarc intr-un picior sau bagheta magica a zanei sau gatul animalutului din povestile dr. seuss, o sa primeasca F sau D sau, doamne pazeste, un mare minus B (camila cu doua cocoase care sta pe picioarele din spate). :-))

lumea e trasa inainte de oameni care gandesc revolutionar si creator. nu de cei care au batatorit pana la cimentare drumurile deja batatorite ale "invataturii" traditionale. primii sunt mai fericiti, caci mereu au resurse in ei insisi sa mearga mai departe. a doua categorie sunt soldateii carora le e frica sa iasa din front, ca-s notati cu minus de...altii mai breji ca ei, oare? io ii doresc soniei sa ajunga la 99 de ani si sa vada in continuare in 1 un animalut cu gatul lung din dr. seuss, asa, zambind mucalit in coltul gurii, fericita. inocenta e un dar mai de pret decat "competenta" la clasa I.

azi discutam despre nastere, cum toate se nasc din ceva sau cineva, florile din seminte, oamenii din alti oameni, ca pe ea am nascut-o eu, desigur. cand ma pregateam mental cum s-o introduc oare in tainele incredibile ale anatomiei umane la nivelul varstei, mi-a taiat macaroana: eu m-am nascut singura, mami, si daca vrei, pot sa te nasc si pe tine inca o data, sa ai 3 ani ca mine si sa incapi in playhouse.

abdominabila

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Noa spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita

Citat:
citat din mesajul lui happiness
]Nu cred ca voi ajunge vreodata sa fiu atat de detasata ca tine,sa spun ca nu vreau sa stiu cum arata coperta manualului copilei,pentru ca dupa parerea mea a iubi copilul inseamna si a-l ajuta atunci cand e cazul.Si la ritmul in care se merge la noi,la clasa I,la pretentiile clasei,la exigentele invatatoarei,niciun copil nu se limiteaza doar la scoala.Are colegi care fac 2-3 ore de suplimentar,pentru ca,am mai zis,temele nu depasesc 30 minute,deci chiar nu reusesc in acest timp sa consolideze tot ce s-a predat la clasa.Deci parintii de asta se implica,pentru a nu ramane copiii in urma.


am bolduit ce e discutabil. cand e cazul. si cand anume e cazul? legat de asta, avem opinii diferite. si nu vrei sa-ti spun parerea mea despre parintii care "se implica" impunand unui copil de 7-8 ani cate 2-3 ore de suplimentare pe zi! sincer, mi se pare abuz. bici pe spatele copilului pentru ambitiile parintelui. "a iubi copilul" mai inseamna si sa stai in banca ta de parinte cand e cazul si sa nu sari sa te "implici" chiar in toate. :-))

nu, nu vreau sa fiu profesoara copilei mele, vreau sa raman mama. daca ma intreaba cand nu stie ceva de la scoala, eu o consider esecul profesoarei, nu al fetitei mele si nicidecum al meu! eu am alte chestii de "predat", decat cultura generala pe care si-o poate face de pe wikipedia. deci sa zicem ca ma intreaba chestiunea discutata aici, aia cu a+b+c=whatever si b+c=whatever. are asta vreo legatura cu relatia mama-fiica? succesul copilei in viata? fericirea ei? nu. are legatura strict cu niste standarde impuse statistic de niste capete care nu mi-au vazut copilul in viata lor, dar, prin intermediul sistemului, doresc ca toti copiii de varsta cutarica sa cunoasca x, y, z. asa si? care e treaba noastra in chestiune? de ce sa ma implic eu, cum zici de ceilalti parinti, intr-un plan strain de viata noastra? nu cred in note, notele nu reflecta nimic, doar o performanta de circ oferita de copil pentru niste adulti care-si spun profesori si care cred ca "educa". sorry, stiu ca am opinie extremista si nu putem fi niciodata de acord despre asta, dar daca asta cred eu, ce pot sa fac?

la explicarea problemei, pot sa-i zic ca a este audrey, b e bob, c e connor si fiecare are un numar de jucarii pe care le aduce cu el la playdate. in total au 80 de jucarii. audrey pleaca acasa ca-i e somn, raman jucarelele lu' bob si connor, in numar de 60. cate jucarii adusese audrey? dar nu mai bine se gandeste singura si descopera singura modalitati de rezolvare si, daca nu stie, se duce a doua zi la clasa si-i da de lucru profesoarei punandu-i intrebari?

de ce sa consumam noi timpul familiei pentru lectii?! de ce sa-i bag in cap idei de competitii false cu alti copii carora li se rapeste copilaria cu ecuatii cretine, cand competitia adevarata e cu sine? motivatia vine din interior. dorinta de cunoastere nu e stimulata cu note. notele "stimuleaza" doar dorinta de a fii de succes in societate dupa standardele altora!

treaba mea ca mama e sa ii transmit valori de viata, cum ar fi omenia, bunatatea, onestitatea, curajul, dragostea, altruismul, perseverenta. prin model personal si interactiune mama-fiica si ghidare de mama (nu de dirijinta) in interactiunile ei cu lumea. nu am facut copil sa-l indop cu ecuatii si informatii la gramada.

te rog inca o data sa nu te superi ca-ti zic astea, sunt credourile mele, nu sunt in raspuns la convingerile tale. pur si simplu imi expun viziunea, ca sa zic asa. chiar daca este contrara cu a ta, nu este in opozitie cu tine, ca persoana, despre care am o parere excelenta.

abdominabila

nimic

conchita, multumesc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns happiness spune:

Conchita,nu am de ce sa ma supar pe tine.Si eu am o parere excelenta despre tine.
Cat despre celelalte fete care ma condamnna ca pun presiune pe fetita,nu pot sa spun decat ca e mult mai bine acum,ne intelegem de minune fara sa fie fiica-mea vreun robotel ,si sper ca ele sunt mame perfecte pentru puii lor.Eu am recunoscut ca nu sunt.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

eu nu-s mama perfecta si nici nu-mi doresc sa fiu. asta ca sa fie clar ce si cum
imi doresc sa fiu o mama iubitoare si mai presus de orice imi doresc ca fiul meu sa nu aiba absolut nici o retinere fata de mine, imi doresc sa fie el insusi in orice imprejurare si sa aiba maxima incredere in el.

din ceea ce povestesti tu, iti iubesti foarte mult fetita si intr-adevar pui cam multa presiune pe ea (dupa gustul meu). insa cred ca faptul ca scrii aici si mai auzi si alte pareri face foarte bine relatiei voastre. nu stiu daca o sa te schimbi radical, mai mult ca sigur ca nici nu e cazul, insa sint sigura ca ti-ai nuantat unele idei

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput