BRAVO ROXY! Pufuleti 1-2.2010(90)HAI ROCO,VIKINGA!
Raspunsuri - Pagina 3
lorex spune:
Mesaj de la Roco:
"Ma va muta direct in sala de nasteri din cauza colestazei si a diabetului.sper sa grabeasca procesul"
I-am raspuns ca fetele fac galerie pt ea pe forum si ca-l asteptam pe bb Alex cu majorete, sa impinga cu fortza! 
Lorex - Pufuletus Dependentus de 31+ ....10 kile 
cu 
www.flickr.com/photos/44547000@N05/sets/" target="_blank">album
rlc_sandor spune:
Roco
sa treaca repede,si eu am nascut prin inducere si a fost ok,probabil daca nu va fi cezariana,voi naste din nou asa
Felicitari proaspetelor mamici!
Fetelor,va citesc zilnic dar nu apuc sa postez
asta e...
Vad ca Mamidepuiuti nu da nici un semn,cred ca a nascut azi,zicea ca azi e dr de garda
http://community.webshots.com/album/562661491vXXSNd
Raluca,mamica Sonia Andreea si 
32+
Andrei Casian
lorex spune:
Cris.D, unde esti? Scoate agitatele la vedere!
Avem nevoie de tine aici
Lorex - Pufuletus Dependentus de 31+ ....10 kile cu
www.flickr.com/photos/44547000@N05/sets/" target="_blank">album
ayanna_xem spune:
Fac si eu galerie!!!
Hai ROCO!!! Mai ai un pic!!! Curaj si sa-ti fie usor!!! 37+ cu strumfita Daria-Ioana
pozicile_ mele
krelia spune:
Dragi mamici de pufuleti,
Dupa cum stiti, este in firea lucrurilor, ca de fiecare data cand o Odisee se sfarseste, sa se predea stafeta urmatoarei Odisei.
As vrea sa va transmit cateva din gandurile si trairile mele de mamica novice, de bebel de 2 luni.
Dupa 1 ora de negocieri intense, de smiorcaieli, muzicute, suzeteli si frichineli, copilul meu a adormit in sfarsit. Abia acum simt oboseala in corp. Si ochii tind incet-incet sa mi se inchida. Mai stau putin sa mi-l privesc. Asa ceva, nici in filme nu vezi. E adevarat ca viata bate filmul, dar pana nu experimentezi, nu ai cum sa afli. Am ore intregi de nedormit, imi este dor de zilele cand ma trezeam dupa pofta inimii. Insa, toate astea parca nici nu mai conteaza atunci cand 2 ochi mari te privesc la 4 dimineata si o gurita cat o falanga de om mare, iti zambeste strengaresc si neconditionat. Om mare spun? Aiurea, cand esti in fata acestei minuni, iti vine sa te porti ca un copil. Sa iei minunea in brate, sa o pupi, sa o giugiulesti, sa o tii strans la piept. Si te sperii numaidecat atunci cand zambetul dispare si toate facultatile tale nu fac 2 bani atunci cand minunea plange. Dupa cum stim, minunea asta nu vine cu manual de utilizare. Cred ca asta este una din marile provocari ale vietii. Sa primesti in dar ceva si sa trebuiasca sa inveti a-l "folosi" pe toata durata restului vietii tale.
Minunea inca doarme linistit. Privesc si imi dau lacrimile. De parca ar fi prima oara. Uneori privesc si plang si nu-mi vine sa cred ca e minunea mea. Se spune ca lauzele, ca si femeile insarcinate sunt foarte sensibile si plang mai din orice. Cred ca voi fi lauza toata viata mea. Ceea ce am simtit in burtica este infinit completat de ceea ce simt cand privesc. Nu-mi vine sa cred. Minunea a crescut la mine in burtica timp de 9 luni si acum deja parca isi dezvolta personalitatea. Urmareste cu privirea, vrea atentie, ne cheama la el atunci cand e singurel in patuc ("aaaa"), ne cearta daca nu-l bagam in seama ("iiiiiiiii"), se supara pe noi cand nu-i dam sa pape atunci cand vrea (are biberonul in gurita, dar nu se uita la noi). Maine-poimaine imi cere bani de disco 
Dragele mele burtici si mamici in devenire,
Tot ce ati citit aici nu este decat o mica parte din ceea ce veti trai voi de acum incolo. Sunt sentimente puternice, care va vor da taria sa treceti peste orice moment greu de-acum incolo, si totodata va vor sensibiliza. Nimic nu se compara cu aceasta noua "placere" Nici macar cea mai mare farfurie de cartofi prajiti cu branza rasa si 2 oua prajite . Placerea de-a fi mama si de a simti ca ai dat viata unui suflet care iti va spune la un moment dat ca te iubeste neconditionat si de care stii ca vei fi legata sufleteste toata viata. Abia acum veti simti asa cum simt si mamele noastre. Si veti intelege. Cea mai mare realizare a unui om nu este banul, sau casa, sau masina. Cea mai mare realizare o reprezinta minunea pe care voi mai aveti putin si o intalniti. Nu va fie frica. Veti crede ca nu stiti ce sa-i faceti. Chiar si fara manual, credeti-ma, veti stii. Si mai mult, daca va fi si tati langa voi, cu ajutor, altceva nu mai conteaza.
Este 31.12.2009. Ultima noastra zi la Odiseea de noiembrie-decembrie 2009. O asteptam pe clrp (Clara) sa nasca si apoi plecam cu fulgusorii nostri catre o alta calatorie plina de mister si noutati. La scutece.
A fost o Odisee incercata, inca de la inceput, cand am pierdut-o pe Alina, cand o parte din noi, chiar daca nu am cunoscut-o personal, s-a intristat, dar nu am indraznit sa ne intrebam de ce, am sperat doar ca Dumnezeu are un plan maret pentru ea, acolo, la EL. Am avut alaturi de noi fete care au impartit cu noi Odiseea, dar care, la necaz au ales apoi sa plece. Am avut-o si o avem inca pe Lidia, care a ramas cu noi pana astazi, si care, neconditioant, ne-a fost alaturi fiecareia, in toate clipele noastre grele, pe care am ales sa le impartasim. Odiseea noastra incercata a continuat cu povestea trista a micutei Miryam, care a plecat la Doamne-Doamne, fara ca cineva sa inteleaga de ce. Si totusi, mamica ei este tare. Asa cum am incurajat-o noi sa fie. Si a ramas alaturi de noi. A mai fost si Lacramioara, care din pacate nu a apucat sa isi vada puiucul. Vocea ei a tacut la Odisee. Ne-ar placea sa revina. Macar sa ne spuna ca este ok. Atat cat se poate.
Ne-am si certat, dar ne-am si impacat. Am legat prietenii frumoase, am scris destinele copiilor, le-am ales deja sotii si soti. Si cum se iveste ocazia, ne laudam pentru fiecare 30 de ml pe care ii beau odraslele noastre, sau pentru fiecare 100 gr sau 5 cm castigati in greutate sau "inaltime" . Suntem ca niste ciori care-si lauda puii. Si ne place al naibii de mult. Puii nostri sunt cei mai frumosi. Si ai vostri vor fi la fel.
Inchei aici, din dorinta de a mai castiga cateva ore de somn pana mi se va trezi micul printes.
Inchei si cu speranta ca nu v-am plictisit, inchei cu speranta ca v-am trezit curiozitatea si dorinta de a va intalni puii, si mai mare decat este.
Si, mai ales pentru fetele care nasc primul lor puiuc, inchei si cu credinta ca, asa cum noi am fost niste biete femei care habar n-aveau ce le astepta, dar s-au descurcat (pentru ca nimic nu este mai puternic decat instinctul matern.....poate doar instinctul minunii de a suge atunci cand il punem la tzitzi).....la fel va veti descurca si voi, iar peste 2 luni, cand veti preda la randul vostru stafeta, veti fi deja initiate in tainele frumoase si incredibile ale acestei minuni. Minunea de a da viata unei minuni.
Noapte buna, burtici!
_
Krelia, mami de printes Rares-Mihai
Muhammad Ali
alicredo spune:
am intrat sa vad daca sunt vesti de la roco....si cand colo ce vad?
krelia no comment!
34+
ale1212xa spune:
neatza fetele...
sunt singura pe aici???
offf...ce enervanta e noaptea asta..nu imi gasesc deloc pozitie de dormit
-----------------------------------------36+ cu Dragos-Andrei
ale1212xa spune:
mda...acum stau si citind mesajul kreliei
krelia esti extraordinara...parca nici somn nu imi mai e si nici nu vad de ce m-as stresa cu insomniile cand te aud vorbind asa de frumos
-----------------------------------------36+ cu Dragos-Andrei
blue_rain spune:
Krelia multumim pentru incurajari si pentru ca ne-ai facut partase la trairile tale. Am simtit toata emotia pusa in randurile scrise de tine, si am lasat aceste sentimente sa puna stapanire pe mine. Toata sarcina am fost "atipica", nu am avut greturi, stari de rau, de somn sau oboseala ... nu am avut stari de "sensibiloasa", decat cu mici exceptii: cand au inceput sa apara pufuletii si acum cand primim stafeta
Micul Rares sa-ti aduca numai bucurii!
tzontzo manager 36
poze