Alaptatul - Help Line (12)

paulush spune:

"Nu inteleg de ce acum, ce s-a intamplat, ca pana acum dormea cate 5-6 ore legate dupa masa de seara, apoi urmatoaera trezire la 3-4 ore... Si, deodata, de la trezit la 1-2, apoi la 5... ma trezesc la 0, la 1:30, la 2:30, dupa care tot din ora-n ora maxim.
Eh! Eu am sperat ca e numai o faza, dar dureaza de prea mult! Am mai amanat cu munca, insa tot e greu.
Ma gandeam ca poate am facut ceva, l-am dat peste cap cu ceva."

Poate reusesc sa te ajut sa intelegi ce se intampla.
In momentul in care mi-ai spus ca are 4 luni si o saptamana mi-am adus aminte de mine, copiii mei dormeau cate 4,5,6 ore legate pe noapte, pana la 4 luni, cand au inceput sa se trezeasca din ora jumate in ora jumate. La baiat cunosteam situatia, nu m-a mai luat prin surprindere.
Cand era fata mica nu intelegeam de ce se plang alte mame ca li se trezesc copiii noaptea des, mie mi-era super ok cu 3 treziri maxim. La 4 luni am primit ca un gong in cap, cerere intensiva.
Am dat peste o carte foarte buna, a unei tipe specialiste in somn infantil, se cheama "Somn fara lacrimi", nu cred ca e tradus in rom.
Am auzit-o odata spunand ca la cabinetul ei 99% din copiii care vin beau lapte din biberon, asa ca ce spui tu e foarte adevarat, laptele matern sau praf nu intra in ecuatie.
Explica ideea ca bebelusii foarte mici nu au inca un somn cu toate fazele pana pe la 4 luni, cand incep sa aiba un somn cu alt nivel neurologic, mai similar adultului: un adult cica se trezeste de vreo 8-10 ori pe noapte, tu, eu si toti ceilalti: ne foim, ne invelim, miscam piciorul amortit, ne uitam o mini-fractiune de secunda daca e inca noapte si continuam sa dormim. Asta incepe sa faca si un pui de om pe la 4 luni, incepe sa aiba mici treziri, cu micul detaliu ca nu le poate rezolva singur, caci nu are mecanismul interior de a se calma, de a sti cum sa adoarma singur din nou. Si cere ajutorul mamei, cui altcuiva?

Practica e foarte relativa, fata mea inceput sa doarma legat la 2 ani fix, a dormit mereu cu noi, acum nu se trezeste nici sa faca pipi. Perioada cea mai grea a fost cand am lucrat, ma tinea in dans toata noaptea, eram ca tine, zombi, ameteam de somn ce-mi era.
Sper ca te va linisti ideea asta, e perfect normal ce se intampla, partea nasoala e ca toate siturile si cartile de puericultura deruteaza mamele, vorbind aiurea ca incepand de la 6 luni un bebelus incepe sa nu se mai trezeasca noaptea, etc etc, ca pe masura ce trec lunile dorm cat mai multe ore legat...e foarte frustrant sa vezi ca in realitate nu e asa. Ar fi mai usor daca am sti ca normal e sa se adapteze treptat, ca somnul e un proces evolutiv si ca fiecare are ritmul lui, in asa fel incat pe la 4-5 ani in jur de 80% din copii dorm dusi TOATA NOAPTEA.
Si ca sa nu para asa catastrofic mesajul meu, gandeste-te ca daca el primeste ce are nevoie cand se trezeste (prezenta ta, siguranta ca e insotit) incetul cu incetul va mai rari trezirile, fie si doar fiindca de fiecare data cand te-a cautat ai fost acolo.
Nu stiu care e formula voastra de somn, daca doarme in camera sau in patutul lui, insa imi permit sa spun ca solutia cea mai obositoare pentru o mama care alapteaza si lucreaza peste zi, fie si de acasa( lucru si mai greu, caci trebuie sa faci ca la birou cu dezavantajul ca esti acasa) este sa doarma in camere separate cu bebelusul sau, chiar si in aceeasi camera dar cu bebe in patutul lui e un efort enorm, caci vei fi si mai cheauna. Cunosc n mame care au intarcat fiindca n-au rezistat ritmului, doar pentru ca dpdv cultural, nu concepeau sa doarma in pat cu copilul.
Stii cum e, cate bordeie atatea obicee, dar continui sa dau scris cui ma intreaba ca cel mai simplu, normal si "odihnitor" e sa dormi cu bebe de 2 saptamani, 4 luni sau 18 luni in pat cu tine. Tu dormi, el doarme, cand se trezeste, se serveste, tu dormi, uneori dimineata nici nu stii de cate ori s-a trezit, caci reusesti sa te odihnesti mai bine decat daca trebuie sa te ridici sa-l scoti din patut, sau, si mai de admirat, sa te ridici si sa te plimbi in alta camera.
Eu n-as fi rezistat nici doua luni sa alaptez cu bebe in alta camera noaptea, sa trebuiasca sa ma plimb cheauna de cap. As fi innebunit sau as fi lasat-o balta.
Mai cunosc enshpe fete care au intarcat in speranta ca bagand biberoane la greu, copilul nu se mai trezeste noaptea. Surpriza, copilul continua sa se trezeasca.
Mereu vezi auzi de X a carui copil doarme legat toata noaptea de la 2 zile de cand a iesit din spital sau de la 6 luni... Nu tot ce zboara se mananca. Citat dintr-o prietena (care a dat biberon la ambii copii): "Adevarul nu e ca dorm dusi copiii aia, ci ca parintii sunt tari de ureche"...

Sper ca te va mai linisti ideea asta, o sa caut poate gasesc ceva biblio, asa macar nu te mai gandesti ca l-ai dat tu peste cap cu ceva.

Despre oboseala, tu singura vei gasi o solutie. Daca deja dormi cu el in pat noaptea, nu pot sa-ti spun decat ca te inteleg perfect, am trecut prin asa ceva si a fost o epoca foarte grea.

Dar incearca sa gandesti asa: e ca si cum timpul pe care tu il lucrezi ziua (alea CINCI ore) copilul tau incearca sa le recupereze noaptea, cerandu-te. Are nevoie de tine cu 4 luni, el nu intelege ca tu trebuie sa lucrezi cu acte si clienti rapindu-i din timpul lui, e foarte mic sa se poata lipsi de mama timp de 5 ore nesfarsite.
Daca tot lucrezi de acasa, poti incerca sa-l tii intr-un sling sau fular, cu 4 luni inca dorm enorm copiii, in bratele mamei vreau sa zic. Incearca, o sa fii surpinsa, poti da telefoane, poti primi clienti, eu n-a rata experienta, tace malc. S-a vazut si la case mai mari: http://www.youtube.com/watch?v=-cdqTJTVI5Q
Am recitit ce scriai, intuiesc ca doarme in patutul lui, e normal sa inceapa foiala pe la 5 dimineata, daca il pui langa tine in pat se linisteste ca prin minune. Dau scris cu stampila.

Sa ne tii la curent!

asa a fost

mes p’tits riens

LilianaR spune:

Am incercat sa doarma cu noi in pat, nu a functionat pentru noi. In primul rand nu pot sa stau in pat cat timp doarme el, ceea ce e o problema. Din alea 5 ore maxim de lucru ale mele, el dormea 3 ore ziua. In rest, mai statea taica-su cu el.
Noi petrecem timp egal cu cel mic, nu exista mai multa prezenta a mea decat a tatalui. Cauta egal de mancare la ambii, adoarme cu ambii, deci nu face (inca) diferente. E atasat de amandoi. Suntem mereu acolo pentru el, de cele mai multe ori impreuna.

Cat despre dormitul in pat cu el, eu sunt de acord cu asta si am incercat. Din pacate, nu am reusit.
De dormit doarme similar sau la fel, diferentele sunt foarte mici la somn. Dar... ma omoara de spate. Asa doarme cu tata in gura si nu-i da drumul; daca i-o scot, se trezeste.
Or asa, ma trezesc rupta de spate. Trebuie sa dorm pe jumatate dezvelita, imi e frig si, mai rau, trebuie sa dorm arcuita de spate.

Dupa ce am ajuns sa plang de durere de spate, am renuntat; nu merge pentru noi asta pe termen lung.
Dimineata, deseori, il luam langa noi; tacerea nu exista, de adormit nu adoarme decat cat ii dau sa manance (aceeasi poveste cu tata). Cat e treaz, nu sta singur, are nevoie sa vorbeasca si el cu cineva, nu sa stea langa doi adormiti. Ceea ce e pe deplin de inteles, nici eu nu pot sta linistita cu ochii in tavan in timp ce sotul doarme langa mine, trebuie sa fac ceva.

As ca doarme in patut la el in camera cu noi. Uneori, in functie de dispozitie, acolo sta mai mult singur (mai mult adica maxim 30 de minute), se joaca si se cearta cu jucariile, are totusi o ocupatie adica...

E foarte logic ce spui tu despre somn si mai mult, se potriveste de minune. La fel doarme si ziua; se trezeste, plange, il mangai si adoarme la loc.
In brate nu sta decat... plimbat. Nu poti sta cu el pe loc, pe un scaun, la o masa. Daca e bine-dispus, rezista 10 minute, apoi cere schimbare de peisaj; iar, il inteleg, e ca si cum m-as uita eu la un ecran din care nu pricep nimic, trebuie sa schimb, normal.

Dar nu vad o problema ca sta cam 2 ore cu tatal lui ziua, sincer; poate imi arati tu cum se vede asta din afara, sa vad un punct de vedere mai obiectiv.
Sunt acolo si eu, facem intalniri de schimbat, de masa, de ras... ca atunci cand lucrezi acasa. Daca se trezeste il adorm inapoi... deseori muncesc dupa 7-8 seara cand se trezeste numai pentru mancare, scurt; dar tot e obositor.

De adormit in brate s-a intamplat, dar absolut exceptional, de 2 ori; la taica-su adoarme mai des in brate, dealtfel, taica-su e cel care il calmeaza mai usor cand e obosit. Ii vorbeste altfel, interactioneaza diferit fata de mine.

M-ar ajuta mult ceva bibliografie, mersi frumos pentru toate parerile.

paulush spune:

ai incercat cu o perna lunga pentru spate?

http://www.midwiferytoday.com/articles/newsleep.asp


asa a fost

mes p’tits riens

remaliss spune:

Nico, agitatia lui din fiecare seara a inceput cam din perioada cand a facut acea viroza urata...Si eu zic ca ia bine in greutate; are acum 6,8 kg.Deci, mananca! M-am gandit si eu ca poate fi un puseu de crestere, dar stii la ce m-am mai gandit aseara? De 2 zile saliveaza cam mult...Oare nu-i iese vreun dintisor? Inca nu are 3 luni, dar eu stiu? Gingiile nu sunt inflamate, poate mai albicioase...

Nicoleta spune:

Remaliss, orice ar fi, sunt absolut sigura ca nu este lipsa laptelui! Bine ziceau si fetele, puseu de crestere sau oboseala sau orice ar fi... realitatea este ca ii ajunge laptele si creste extrem de bine! Relaxeaza-te, este si va fi bine! Asa o fi ritmul lui, sa nu ude multe scutece noaptea!

remaliss spune:

Paulush, eu am convingerea ca intentiile tale au fost si sunt foarte bune, dar poate mai lucrezi putin la tonul mesajelor...
Tu ai spus ca "ce m-a deranjat probabil a fost sa aud iar ca nu ajunge laptele." Am mai citit si eu pe aici la Alaptare si au fost mame care au sustinut acest lucru, ca au pierdut laptele, dar ca a revenit...Nu stiu, o sa vad in urmatoarele zile cum mai reactioneaza seara, am facut cateva modificari in programul lui:baita mai devreme, masajul mai prelungit...

remaliss spune:

M-am mai linistit! Daca voi spuneti ca e imposibil sa nu am lapte, atunci merg pe mana voastra! Totusi, mi s-a batut in cap ideea ca am lapte cu ideea ca pot sa nu-l mai am (idee formata pe baza a ceea ce am citit si pe aici-ca unele mamici l-au pierdut, dupa cum au sustinut ele).

Nicoleta spune:

remaliss, nu stiu daca tu ai citit sau daca iti mai amintesti cat de stresata eram cand il alaptam pe Matei... desi copilul lua extrem de bine in greutate! Nu ma puteam abtine sa nu fiu stresata... aveam un esec dureros la activ... si totusi mai nimic nu ma convingea ca pot, ca am lapte. Incearca sa te relaxezi. Laptele vine mai usor asa. Nu-ti pune singura piedici, mai ales psihice!

LilianaR spune:

Eu sunt una dintre mamicile care au spus ca au poerdut laptele si l-au facut inapoi... Dar nu l-am pierdut asa, de la o ora sau de la o zi la alta...
Am facut o mastita destul de urata si mi s-a diminuat considerabil cantitatea de lapte, asa ca la un supt copilul manca 30-40 de grame.
NU se pierde laptele fara motiv; unele mame se imbolnavesc, altele nu pot alapta o perdioada de timp mai lunga... si asa se ajunge la ablactatie.

Oboseala, stresul, dezechilibrul hormonal nu fac sa dispara de tot laptele, chiar daca influienteaza, insa variantiile din aceste motive sunt mult mai mici si se reechilibreaza mai usor.

remaliss spune:

Exact starea ta de atunci o am eu acum! Imi impun ca trebuie sa merg mai departe, si tot ca tine, dupa un esec la activ! Incerc si eu sa ma conving ca AM LAPTE SUFICIENT!!
Multumesc!