Cand sa inceapa scoala? La 6,5 sau la 7,5 ani?
Raspunsuri - Pagina 4
danamiha spune:
Fiul meu, nascut in februarie, a inceput scoala la 7 ani si 7 luni.
El a insistat f.mult sa-l dam la 6 ani si 6 luni, avea un prieten cu 2 saptamani mai mare si ar fi vrut sa fie colegi, dar nu l-am dat.
A fost o decizie f.inteleapta in ceea ce ne priveste. S-a maturizat mult intr-un an. La 7 ani a inceput si pianul. Se descuraca f.f. bine la scoala.
Cunosc parinti, un cuplu de profesori, care regreta ca si-au dat baiatul la 6 ani si un pic.
Cred ca difera de la copil la copil.
Cu sigurata ca vei lua cea mai buna decitie pentru fetita ta
andata spune:
Daca nu va deranjeaza, va spun aici si experienta mea. Am doi copii mai mari, un baiat, care acum are 17 ani si o fata care acum are 12. Baiatul e nascut pe 11 sept., deci l-am dat la scoala la 7 ani, ca am zis ca e prea fraged si copilaros la 6. Stia deja sa scrie cu litere de tipar si sa citeasca (a facut grupa pregatitoare). Ei bine, cand a inceput scoala mi-a spus ca are numai prosti in clasa, ca el deja stie tot ce fac abia acum colegii lui si ca nu are sens sa invete ca oricum stie mai mult ca ei. In consecinta scoala a fost mereu un cosmar, mereu impins de la spate, desi m-am tinut de capul lui si am facut mereu temele cu el (pana prin a 7-a cand au inceput sa ma depaseasca
). Ce il intereseaza prinde imediat, are o inteligenta peste medie si e as in calculatoare. A dat acum si de gustul banilor castigati de el, repara calculatoarele prietenilor si ii taxeaza pt asta), dar in continuare nu vede utilitatea scolii.
Cu fata am riscat, am sarit peste grupa pregatitoare si am dat-o la 6 ani si 3 saptamani la scoala. Invatase sa citeasca de la fratele ei, eu am considerat ca e pregatita, educatoarea ca nu. Am luat-o efectiv pe semnatura, ca altfel nu vroia sa imi dea educatoarea fisa ei. Ca sa nu fie trecerea prea brusca, am dat-o la scoala cu program step-by-step. S-a descurcat minunat desi avea colegi de 7 ani si 8-9 luni care inca erau imbracati de parinti si care erau codasi la lectii. Atunci cand am mutat-o din necesitate la alta scoala cu program traditional, era atat de avansata incat a trebuit sa ma cert cu invatatoarea, ca ii sarise si pe colegii ei automat (apucase sa faca deja 2 luni la fosta scoala) la lectia la care era ea.
Deja m-am lungit mult, scuze.
Concluzia insa e ca tu stii cel mai bine ce poate sau nu, ce stie si ce nu. Fiecare copil are ritmul lui. Ce i se potriveste unuia nu este automat benefic si altuia..
Acum fiica mea e a doua in clasa (mai e un baietel f. studios si cuminte) in timp ce fiul meu e in al doilea esantion, desi amandoi au cam acelasi grad de inteligenta.
Aaaa, si am uitat sa spun ca fii-mea a fost mereu zbuciumata si vorbareata, si acasa si la scoala (si-n somn vorbeste). Nu s-a schimbat nimic odata cu trecerea timpului, dar am avut noroc ca invatatoarele si apoi profesorii au stiut sa o struneasca. Nu stiu daca va reusi sa o faca sa mai taca din cand in cand cel ce o va lua de sotie ![]()
http://community.webshots.com/user/annadana1
http://ganduri-de-mama.blogspot.com/
http://paul-mihaita.blogspot.com
sorana spune:
Aalinta in clasa cu fi-mea sunt copii care au inceput scoala intre 6 ani si 10 luni si 7 ani si 10 luni. Dar nu e nici unul mai mic de 6 ani si 10 luni. Cu alte cuvinte pana cum au implinit toti 7 ani.
Deja din ianuarie incep sa implineasca 8 ani.
Nu este obligatoriu ca un copil sa stie sa citeasca inainte de scoala. Dar ajuta.
Sorana si Monica (7 ani)
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corinadana Mama "mi a dat bani de inghetata" pana la 24 de ani La 19 ani ce independenta castigata??? asta daca te rezumi la 12 ani de scoala. |
Si eu la 20 de ani studiam si stateam separat de parinti, cu sotul meu (care si el avea 20 de ani si studia) si aveam primul copil. Amandoi am terminat facultatea fara sa pierdem vreun an. Am plecat din tara si am continuat amandoi sa studiem, chiar daca am avut si al 2-lea copil. Sotul meu si-a terminat recent specializarile dar eu mai am
Eu cred ca perioada rebela adolescentina are rolul ei in dezvoltarea armonioasa a adultului. Ajuta desprinderea de parinti, initial emotionala si apoi despartirea fizica. In adolescenta tarzie 18-19 ani esti fericit sa traiesti cu putin, sa o duci de pe o zi pe alta, nimic nu te darama si atunci este psihologic timpul ideal sa te rupi fizic de parinti. Mai tarziu 23-24 de ani deja devii comod, nu mai e asa usor sa te descurci cu bani putini, nu mai ai nebunia aia tinereasca, entuziasmul ala, energia aia.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
A_Iulia spune:
Copiii ce sunt acum in grupa mare sigur ca trebuie lasati sa faca si grupa pregatitoare!
Ma mir ce educatoare recomanda sa treaca din grupa mare direct in clasa 1 fara sa parcurga programa de pregatitoare.
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui allinta Exact asa ca tine si-a facut planurile o cunostinta...Si sa stii ca chiar au mers lucrurile asa cum le-a gandit ea pt copilul sau...pana pe la 23 de ani, cand "adultul" s-a lasat pacalit de niste "prieteni" sa faca un imprumut serios la banca pt a incepe o afacere, in care, of course, va fi si el implicat. Numai ca, "prietenii" au "uitat" sa incheie un contract cu acesta si s-a trezit cu factura de la banca ce trebuie platita luna de luna cativa ani buni. Acum, din salariul lui mai raman putini bani, asa ca adultul mananca din banii parintilor. |
Nasol ca s-a lasat pacalit dar vezi si partea buna, are 23 de ani si probabil ca nu are responsabilitati. Daca pleca de la mamicuta si taticutul lui la 30 de ani si facea chestia asta la 35 cand avea nevasta si copii si pierdea casa si lasa familia pe drumuri? Macar asa si-a invatat lectia si daca este o persoana normala nu va mai face genul asta de greseala de 2 ori. E o experienta de viata.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
Tisina spune:
Daca nu ma insel, cam anul trecut pe vremea asta postam si eu o intrebare asemanatoare. Eu am decis sa il dau la scoala pe baiat de la 6 ani (avea 6 ani si doua luni). Este foarte inteligent, scoala i se pare floare la ureche, insa eu, ca mama, am mustrari de constiinta ca l-am dat asa de mic, dintr-un singur motiv: este cel mai mic din clasa (are colegi si de 8 ani), si uneori e tachinat din cauza asta. Eu l-am incurajat intotdeauna, spunandu-i ca suntem mandri de el ca se descurca mai bine decat unii colegi cu mult mai mari, ca si el ar trebui sa simta asta.... si sper sa fi depasit complexul. Dar eu tot "rau" ma simt. Asa ca, nu stiu ce sa iti zic, insa eu, daca ar fi sa o iau de la inceput, l-as mai lasa un an.
happiness spune:
Si in clasa fetitei mele ultimii 3 copii implinesc 7 ani in deecembrie si din ianuarie incep sa fie aniversarile celor care fac 8 ani.Eu cred ca 7 ani si ceva e varsta cea mai buna pentru clasa I,vad din proprie experienta ca am facut o alegere foarte inspirata.Chiar si asa,fiind un copil foarte bun si avand teme putine,are momente cand o vad extenuata(face si dans..),deci sa fi facut asta la 6 ani si un pic cred ca o chinuiam efectiv degeaba.Grupa pregatitoare i-a fost de un real ajutor,ea stie la mate tot ce fac acum de acolo si de asta conteaza foarte mult sa parcurga si acel ultim an de gradinita.Sper sa iei cea mai buna decizie pentru copilul tau!![]()
andusha spune:
Fiul meu e in clasa intai si a inceput scoala la 6 ani si 11 luni. Materia care se face in clasa intai nu e deloc dificila, poti sa descarci programele la limba romana si matematica de pe site-ul Ministerului Educatiei ca sa iti faci o parere. Sunt trei ore si jumatate de stat la scoala in fiecare zi,nu e ca in vest sau in State scoala pana dupa-amiaza.
Sunt multi parinti care au asteptari foarte inalte si nejustificate de la copii si asta poate sa fie motivul pentru care li se pare ca copiii nu sunt pregatiti pentru scoala. Mai sunt si invatatoare care le explica copiilor operatii matematice simple intr-un mod nenecesar de complicat tocmai pentru ca parintii de mai sus sa fie incantati.
Concluzia ar fi ca scoala in Romania nu e deloc grea, cel putin in clasa intai. Si spun asta din perspectiva fiului meu care nu este deloc, dar deloc, "cuminte" si studios in sensul care se da de obicei acestor cuvinte. Iar scoala la care merge este una din primele din Bucuresti, deci nu e din cauza standardelor joase ale scolii sau ale invatatoarei.
