Mild Asperger - debut? (2)
Raspunsuri - Pagina 6
roxy spune:
buna, ana_a 
daca inima ii e sefa, atunci ia da-o tu pe sentiment si intreaba-l cum i-ar placea sa te porti tu sau cei apropiati lui cu el, asa cum face el cu altii.I-ar fi usor sa fie el sclavul, cand tu ii dai ordine si el trebuie sa execute intocmai si la timp ca altfel e de rau? Zau asa, da daca lui ii place , atunci ...
roxy spune:
tot eu...spune-i ca sa fii lider e frumos , e o mandrie.Dar a fi lider presupune si sa ai grija de cei din subordine sa zic asa, nu doar sa dai ordine, presupune responsabilitate, raspundere, nu doar placerea de a fi desupra, ca sa zic asa.Si nu in ultimu rand, e mai bine sa fii un sef iubit de oameni, decat unu de care sa se teama si sa ramana singur cand ii e lumea mai draga.
Incearca si pe partea sta poate merge.
arminad spune:
Bird70, felicitari pentru realizarile micutei tale! Suna bine, toate, dar mai ales cea cu calatoria.
| Citat: |
| daca cineva mi-ar fi spus de acum 2 ani ca in Franta comunicarea cu parintii e super defectuoasa si ca trebuie sa bata ei la usi inchise, nu as mai fi pierdut atata timp. |
Sibylle, iti inteleg frustrarea
dar sa stii ca asa e peste tot. Pediatrul la care am fost noi, desi lucra de 20 de ani cu copii, era asa de prost informat despre cum functioneaza sistemul scolar, cum e cu evaluarile multidisciplinare. Nu cred ca n-a vrut sa ne ajute, pur si simplu nu stia. De-asta sunt bune aceste asociatii de parinti, ei au adunat la un loc toata informatia asta pretioasa, de care ai atit de multa nevoie.
In legatura cu evaluarea, nu stiu daca te ajuta, dar eu am obtinut evaluare in 2 luni in loc de 6 cit eram programata, pentru ca i-am sunat apropape zilnic( nu exagerez). Pe lista aia de programari sunt si familii care poate renunta fiindca au alta alternativa, altele care nu pot venii la data programata. Cam asa s-a intimplat la noi, o familie n-a ajuns la timp din vacanta din nu stiu ce motive si astfel a pierdut programarea din ziua respectiva. Pentru ca fusesem asa de insistenta, m-au sunat pe mine si m-au programat in ziua respectiva. Eu citesc blogul tau, sa nu renunti la scris
Pucku, pentru imbunatatirea memoriei pe termen scurt pe noi ne-a ajutat asta
http://www.superduperinc.com/products/view.aspx?pid=CC02SC
Poti sa gasesti foarte ieftin pe e-bay sau amazon.
Ana, egoismul lui Stefan poate insemna rigiditate, lipsa de flexibilitate.
Eu as invita doar un copil ,nu doi. As sta mereu in preajma si as interveni discret oferind alternative la modelul gresit de interactiune sociala. Concret, daca Stefan insista sa se joace doar ce vrea el as cauta o solutie de compromis, convenabila pentru amindoi. Dupa fiecare playdate reusit, as puncta numai lucrurile bune, ce anume i-a facut pe amindoi fericiti. Copiii invata mult mai mult daca le arati concret cum trebuie facut, nu doar le spui.
ana_a spune:
roxy, multumesc mult! Eu ma straduiesc sa stii! 
Am salvat mesajele tale si cand vom fi amandoi linistiti vom povestii pe indelete despre prietenie si sefie. Interesant ca la noi in casa nici eu nici sotul nu suntem sefi unul cu altul, dimpotriva, nu avem nevoie sa ne consideram asa. In schimb, am retinut o replica a educatoarei care ia zis odata " eu sunt sefa aici!" ma gandesc ca poate fi de acolo... educatoarea la marcat intr-un fel sau altul...chiar si azi si-a amintit de ea ca nu-i plac desenele lui...inca nu a uitat-o...
arminad, multumesc de idee. De regula, intervin si eu, ultima data l-am intrebat pe copilul venit in vizita daca vrea sa-l sun pe tatal sau sa-l ia acasa, copilul a vrut sa-l sun, Stefan a urlat mai tare sa nu plece, copilul efectiv sa speriat de reactia lui Stefi, mai avea un pic si il pocnea de ciuda... in final l-am trimis in casa sa ia o pauza de 5 minute...sa linistit greu si copilul a ramas, dupa care s-au jucat fara probleme. De fiecare data cand vine un copil la noi se isca astfel de conflicte.
Azi a sarit gardul din gradina un vecin de 10 ani care vine acolo la o matusa pe timp de vara. De 2 zile se joaca cu el. Azi sa jucat de dimineatza, si acu vreo 2 ore pana cand, a aparut un vechi amic. Pe vecin la trimis sec acasa... sa plece ca nu mai vrea sa se joace cu el! Motivul: Nu pot sa ma joc cu doi copii deodata! Inainte de asta eu l-am avertizat ca s-ar putea ca maine dimineatza sa-l vrea inapoi si vecinul sa nu mai vina...a zis ca nu conteaza...ca acu nu vrea sa se joace cu el si sa plece...
Anul trecut.... eu ii plangeam de mila ca alti vecinii de peste drum il alungau din curtea lor si acum...el este in postura asta, de a alunga pe altii...
Eu i-am spus ca poate incerca sa se joace toti 3, dar a tinut-o pe a lui, si ia spus direct, in fata, vecinului, sa plece acum acasa ca nu se poate juca si cu el.
Deseara va trebui sa vorbesc cu el despre gestul lui. Sper sa-mi gasesc cuvintele potrivite.
bucatica mea!
proud
Participam la concurs! www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I%20Love%20DC&page=0" target="_blank">ana-1 si ana-2
Povestea afiselor noastre :
Operatiunea: I Love DC!
O poveste cu si despre stejarii DC!
sinzi_ana spune:
La noi nu e doar problema faptului ca vrea ca altii sa execute dupa "planurile" lui...
La noi pare mult mai complex....
David in primul rand nu prea face contact vizual, este visator de cele mai multe ori, cand trebuie sa faca ceva este foarte incet sau uita ce trebuie sa faca....
Apoi se joaca cu copiii al caror nume nu il retine, sau nu intreaba...pentru el nu e important numele...ci doar faptul ca are "audienta"....Poarta conversatii cu un singur sens...adica sensul dat de el...
Are fixatii in anumite materii complexe, si cunostinte cu mult peste varsta lui (de ex pe la 4 ani stia straturile de nori, si functiile lor)....
Ii e inca teama de moarte, sau boala (si mai nou este enciclopedie in ceea ce priveste atlasul uman) dar nu se impresioneaza daca eu sau tati avem vreo problema medicala...
Cand avem musafiri, sau cand mergem undeva, se duce tinta la ceea ce il intereseaza fara sa salute pe cineva, sau sa raspunda la un salut...(decat daca insisti)
Este sensibil si percepe orice ironie la adresa lui, si nu sufera nici o critica...
Nu poate sa piarda si de multe ori nu joaca sau nu participa in concursuri de frica sa nu piarda....
Ii place muzica clasica, dar nu suporta zgomotele tari....
Este foarte bun la stiintele exacte, dar cand il rogi sa iti povesteasca ceva...o face cu greutate....
Ar fi multe de enumerat....multe care citind acum.....mi se par ca s-ar potrivi lui....
ra_mi_ella spune:
Pucku, sînzi ana, citeam in decrierea copilasilor vostri exact comportamentul copilului meu.
David a fost diagnosticat in mod clar (dupa mai multe banuieli si dupa ce eu am realizat care ar putea fi pb lui) cu Asperger.
Cele mai mari probleme le avem cu scriere, citit, matematica.
Parca vorbim chineza, orice numai nu pricepe. Am epuizat orice metoda. Un an jumatate am invatat numerele de la 1-10.
E deosebit de inteligent, are un vocabular elevat, insa nu accepta reguli de nici un fel, nu respecta regulile unui joc, este foarte sensibil, nu ar face rau intentionat dar nu realizeaza cand devine enervant si suparator pentru ceilalti copii.
Are 7 ani si abia acum incepe sa tine minte numele prietenilor desi stie o multime de amanunte despre ei. Are o memorie incredibila de lunga durata pentru evenimente, dar atat. Toata energia si-o canalizeaza numai pe lucruri practice. Stie sa faca aproape orice in bucatarie. Sta ore la emisiunile culinare.
La gradinita se plictisea usor, nu se poate concentra foarte mult timp: Am muncit enorm in ultimul an, a recuperat incredibil pe partea cu scrierea si matematica, insa avem amanare pt. anul scolar pe acest motiv.
Obsesie pentru culoarea verde,foarte conservator in privinta alimentatiei.
Asta asa in mare. Terapie de specialitate nu prea avem cu cine face si stiu ce spun, pentru ca am lucrat in bransa si nu prea avem cu cine aici.
Citesc cu interes orice postare.
ra_mi_ella spune:
Ca o completare: nu realizeaza ca se poate pierde, in toate locurile straine unde mergem el se comporta de parca ar fi acasa, merge singur pe strada, nu se uita in urma sa vada daca mai suntem acolo, nu intelege pericolul deloc desi i-am explicat in mai multe moduri.
Nu are nici un fel de temeri, ii place sa fie sef, sa dicteze, nu are contact vizual decat daca eu ii cer sa se uite la mine cand discutam, este extrem de afectuos, chiar cu persoanele necunoscute
, desi ii tot spun sa nu mai intre in vorba cu strainii. I-am repetat ca nu are voie sa plece fara sa anunte, ca nu are voie cu nici un chip sa plece cu persoane necunoscute. Nu intelege. Daca i se da putina atentie l-am pierdut. Din acest motiv oriunde mergem sunt numai cu ochii pe el.
Nu suporta zgomotele, nu suporta tipetele, nu poate reda o poveste desi o stie foarte bine, are nevoie de intrebari ajutatoare.
Revin.
columbiana spune:
Sinziana, fii serioasa! eu citesc de multa vreme la voi, la America si imi amintesc multe din ce scrii despre fiul tau! nu cred ca are nimic copilul tau( e drept ca nu sunt nici pe departe specialist in autism, dar de sase ani incoace am citit, am vazut destui copii in diferite stadii si diagnosticati cu diferite tipuri);
la cit e de anxios un Asperger n-ar fi plecat in veci singur in Romania; tu ai un copil dezinvolt si istet, multi baieti sunt ca el, ar trebui diagnosticati un sfert din baietii de virsta lui!
urmareste-l la scoala, daca ai plingeri (neadaptare la grup/in clasa) sau daca vezi ca intimpina dificultati serioase la unele tipuri de materii (compozitie litarara, imaginatie, rezolutii de probleme la mate) du-l la un control pentru linistea ta, dar ma repet, am dubii mari!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Chuny spune:
Ra-mi-ella, parca vorbesti de copilul meu!
Sanzi, sunt de acord cu Ana Stroe, la un aspie ceea ce scrii tu e mult mai pronuntat.
Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
Nasterea ariciului Vladimir *****
***** Anna, o nastere cu viteza
sinzi_ana spune:
Ana Stroe...nu stiu ce sa spun....
Eu m-am gandit altfel...ca David a plecat singur, fara sa isi dea seama sau sa realizeze ca o sa ii fie dor de noi...si nici nu ne spune la telefon sau nu arata asta (ne intreaba de fapt daca i-am cumparat nu stiu ce joc pe Wii:D)...Si au venit stewardezele de cateva ori din avion (cand inca nu era gata imbarcarea) sa ne spuna ca ele nu au vazut copil sa nu planga (chiar si de 14 ani) cand se despart de parinti si pleaca mai ales pt prima data peste ocean singuri....
El e anxios din alte motive: sa nu se imbolnaveasca, sa nu se sfarseasca soarele
, sa nu uite sa isi culeaga legumele din Farmville
....
Este foarte functional...dar si eu am lucrat mult cu el (fara sa imi dau vreodata seama ca ar putea avea vreo problema)....
Ca un exemplu...prietena lui cea mai buna este o fetita blanda si care il iubeste tare mult si se stiu de la 3 ani.
Avea un sleep over, si nu se vazusera de mult timp....iar David dupa 2 min in care i-a aratat un joc pe comp, a ignorat-o complet si se juca singur...apoi dupa ce i-am interzis sa deschida comp, nu stia ce sa faca cu ea....Am intervenit eu, si am jucat jocuri cu ei, i-am organizat, le-am dat idei....am glumit...
El ii povesteste doar de el, si nu intreaba niciodata despre ce ar vrea Rebecca sa faca...sau ce fac fostii lui colegi de gradinita (3 ani de gradi) cu care ea inca e colega....nu suporta sa piarda la jocuri si nici nu asculta ce are altcineva de spus...
Nu stiu daca asa e firea lui (cum am crezut pana acum)...sau e mai mult de atat...
Ce ma ingrijoreaza, este faptul ca el intradevar evita contactul vizual (trebuie sa ii atragem atentia de cateva ori sa se uite la noi cand vb cu el), devine obsedat de ce il intereseaza nu vorbeste/ stie decat un singur lucru si nu e interesat de ce ii pasioneaza pe altii...
Si asta e in general...si am observat cel mai mult cand a stat in aftercare...la inceput il luam plangand : copiii (mai mari fiind) nu vor sa se joace jocurile lui si il exclud, sau daca cadea la un moment dat...refuza sa se mai joace, si facea mai mult caz decat ar fi fost cazul....si apoi dupa discutii indelungate l-am convins sa ia parte si in alte jocuri, nu doar cele cu regulile lui...
Si multe alte momente in care eu trebuie sa ii explic, si sa ii dau un exemplu despre cum sa se poarte in anumite situatii....(ma gandeam ca nu stie, ca nu s-a vazut in pus in ipostazele acelea...-ma refer la contactul cu alti copii - dar acum e destul de mare si cred ca trebuie sa isi dea si el singur seama)....
Dar eu nu l-am lasat niciodata asa....am incercat sa fie mereu printre copiii, sa il duc la sporturi, la pian, la tot felul de activitati, l-am plimbat peste tot, l-am introdus mereu in situati diferite, l-am expus la oameni diferiti...si poate ca asta l-a ajutat foarte mult sa fie functional...si sa imi fie greu sa imi dau seama ce simte el exact...
Sincer...ma sperie ca nu face contact vizual si ca nu pare ca arata empatie...