Un baietel rasfatat (2)
Raspunsuri - Pagina 9
slimatei spune:
vikinga eu te-am citit cu drag
"omul e cu atat mai puternic cu cat duce mai multe sarcini in spinare... viata e o adevarata scoala, unde dai examene zi de zi si ceas de ceas, obligat fiind sa treci prin nenumarate probe"
Stefania X2 (22.12.07) eu, broscutz :) ... , aproape 2 ani...
Nasterea unei stele...numita Stefania!
papa buuun
Ingrid S spune:
Freedelia, daca nu poti sa pui in practica sfaturile fetelor de aici (unora), de ce nu incerci pe forumuri AP? Poate acolo sunt mamici cu copii mai mari, care au trecut deja prin problemele tale si au alt gen de abordare.
Eu recunosc ca nu consider ok sa sar peste manifestarile violente sau sa le tratez cu superficialitate. Ma gandesc, de vreme ce John e la scoala si asculta de profesori, de ce n-ar asculta si de tine, ca mama?
Ideea e, ca daca la scoala primesc avertismente ori pedepse pentru comportament nepotrivit, poate e necesar si acasa sa aplici asta...ma gandesc ca ar reactiona pozitiv. Mai stii ca s-a saturat sa ia singur decizii (am inteles ca o mama AP isi ghideaza copilul, dar nu-i impune), poate are nevoie de fermitate? Zic si eu.
Eu am renuntat la AP.
Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
flower-power spune:
Citat: |
citat din mesajul lui vikinga Si nici metoda aia educationala care pedepseste si limiteaza copilul nu are cum s afie ok. De ce sa nu se poata o metoda intre, izvorita din noi parintii si din necesitatile si ritmul familiei? De ce trebuie sa ne complicam atita? Conditionarile date de metode educationale fixe induc parca in parinti ceva asemanator cu frica aia de a nu ajunge in rai daca nu faci asa si asa si neaparat asa, ca de cumva faci cum doresti si-ti dicteaza sufletul si bunul simt sigur ajungi in iad. Unii oameni vad ca sunt depenedenti pe toate planurile de conditionarile astea. dar de ce nu se poate gindi cu capul si inima libera in orice? Primordial este sa asiguram tot ce e mai bun copiilor nostri insa trebuie sa ne punem niste semne de intrebare daca pentru ca ei sa se simta bine si sa faca ce doresc trebuie sa sufere nu un adult ci trei inca? Si nu vb de suferinta parintilor ce merg la sapa pe cimp in ploaie si frig zi lumina pt o bucata de piine ci e vb de mofturi pure. Copii fericiti? Poate. Dar o familie mare fericita? In nici un caz. Si zilnic citesc aici ca daca mamele nu sunt fericite nu au cum nici copiii sa fie fericiti. De ce in cazul asta nu se aplica regula asta? Pai cu domnul Goe in 3 variante in casa s-ar simti si ar arata mami la 35 de ani ca la 45 de ani. |
Avem AP, EC,..., ar trebui sa-i spunem si asteia intr-un fel, ne-ar fi mai simplu sa ne raportam la ea ca metoda .Oricum, subscriu.
E interesanta problema pusa de freedelia, pt ca intr-adevar exista, chiar de nu ne place, momente in care [desi copiii ne vor mereu perfecti] sa avem noi insine nevoie de un pic de intelegere. Iar cum ei, se stie, ne testeaza limitele si nu le place sa ne vada altfel decat in forma maxima, aici cu siguranta e un pic mai greu.
PS, cu scuzele de rigoare participantelor la discutie: Motivul interventiei a fost de contrapondere, acum. Desi, daca-mi amintesc bine te-ai descurcat si fara ajutorul meu, atunci. Si pt ca nu-mi plac persoanele care in lipsa de argumente, recurg la stratageme ieftine dand fuga ca caute [in olita era sa spun] pe la alte subiecte[un pattern deja]. Care provoaca si apoi se dau victime...Care deturneaza discutia pt a-si trage spuza pe turta, care dramatizeaza, se isterizeaza...Aaaa, si se bucura de o memorie selectiva .
Partea cu limbajul incalificabil,..., m-a distrat de numa', asa un iz de sedinta BOB al PCR, tot pt impresia artistica presupun, pt userii mai slabi de inger si cu naturelu' mai simtitor .
"Parents need to fill a child's bucket of self-esteem so high that the rest of the world can't poke enough holes in it to drain it dry." --Alvin Price
freedelia spune:
uite, mie una mi-e frica sa nu ajung la o ruptura completa de comunicare intre mine si copiii mei. O traiesc din plin acum intre mine si parintii mei si nu reusesc sa o explic. Eu am fost copil singur la parinti, si rasfatat dar si pus la punct, chiar si batut uneori, stiam mereu ca sunt bulgarasul de aur al alor mei, petreceau mult timp cu mine, ne jucam, etc. Si totusi, la anii adolescentei, cand am trecut prin multe probleme, nu am reusit sa comunicam, nu puteam sa discut cu ei, nu reuseam sa ma deschid. Si cred ca asta numai pentru ca nu s-a practicat deschiderea din copilarie, altfel nu imi explic.
Mama ma intreaba si acum de ce o urasc -- nu o urasc, dar pur si simplu nu reusesc sa comunic nimic cu ea, price ii spun intelege gresit si raspunsurile ei ma frustreaza atat de rau incat in ultimii ani am ajuns sa nu mai schimbam nici cateva cuvinte fara sa ne certam.
Si asta vreau cu disperare sa evit in relatia cu copiii mei. Vreau sa ii invat de mici sa comunice cu mine, sa imi zica ce simt in orice situatie, ce vor sa faca, ce nu vor, nu sa faca ceva doar pentru ca asa s-au invatat (chiar daca nu ii deranjeaza) si apoi, cand ajung la adolescenta, nefiind invatati sa comunice cu mine, sa nu stie cum.
Vreau de exemplu, sa vina si sa imi spuna cand cineva la scoala ii trateaza urat (si john imi spune ca la lunch educatoarea chinezoaica uneori ii vorbeste cu strictetze si il pune sa manance, sau ca profesoara de abac ridica tonul la ei, etc). Vreau ca mai tarziu sa imi spuna daca ii place o fata, daca nu este in grupul de copii "cool", daca este bullied, etc, etc. Eu nu le-am spus asta niciodata parintilor mei. Am avut in clasa a 7-a, cateva luni de cosmar la scoala, mi-era frica sa ma duc la scoala efectiv. Si ai mei nu au avut habar de aceasta experienta.
Cred ca o comunicare sanatoasa se cladeste din primii ani de viata si asta incerc eu cu ai mei copii. Nu vreau ca pentru comfortul meu sa ma folosesc de faptul ca io sunt mai tare ca ei si sa ii oblig sa faca anumite lucruri, apoi sa ii las sa se frustreze din cauza asta pana cand se obisnuiesc sa manance la ore fixe sau sa stranga dupa ei imediat ce au terminat de jucat. Prefer sa ma enervez eu mai des decat un parinte strict cu regulile si cu ascultarea, dar sa am din partea lor o comunicare deschise, sa stie ca imi pot spune orice oricand.
In fine, nu stiu daca m-am facut sau nu inteleasa. Sunt frustrata la culme acum de relatia cu mama mea, care se simte neiubita de mine si o vad ca sufera, insa nu reusesc sa fac nimic -- orice incerc sa comunic cu ea, ma enervez dupa primul schimb de replici...
23+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE
maru spune:
freedelia, hai sa imi spun ei eu ai mei 2 centi.
Al meu copil e adolecent, 14 ani in cateva zile. Eu am practicat nici AP, nici EC cu Andrei, una ca n-aveam idee, alta ca fusesem educata altfel.
Am vrut tare mult sa nu am aceasta ruptura cu el, ruptura de care vorbesti tu, ruptura pe care am avut-o si o mai am si eu cu ai mei. Si a fost tare greu, dar acum zic eu ca am o comunicare buna ca prorpiul copil. Cum: nu l-am judecat niciodata! Andrei are un tip de personalitate mai aparte, isi face foarte multe griji si ii e teama ca nu face fata la challenge-urile zilnice. Ajunsese un copil frustrat, nu ii intram in voie cu nimic, si atunci am mers la psiholog, care ne-a dat uneltele necesare.
Acum s-a creat un echilibru: el imi spune cand are nevoie, cand are ceva pe suflet, ma tine de multe ori in need to know basis, dar sincer nu ma deranjeaza, pentru ca stiu si stie ca poate veni oricand la noi, la mine cu orice problema, dar absolut orice!
Mama mea a fost uimita in vara cand a vazut ce fel de relatie avem, cat de calda e apropierea dintre noi, cum Andrei are libertate de decizie dar ne si asculta! Si i-am simtit regretul ca noi doua nici la varsta asta nu avem asa ceva! dar eu nu pot trece peste anumite lucruri, si i-am spus si ei (nu ii venea sa creada cand i-am zis ca Andrei a mancat o singura palma la fund in viata lui! ea e convinsa si acum ca se educa copii cu cat mai multa bataie si restrictii)
ca o conluzie, don't jump the gun. Traieste fiecare etapa a copilariei, fara frica celei de peste 10 ani!
Donia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui freedelia Si asta vreau cu disperare sa evit in relatia cu copiii mei. Vreau sa ii invat de mici sa comunice cu mine, sa imi zica ce simt in orice situatie, ce vor sa faca, ce nu vor, nu sa faca ceva doar pentru ca asa s-au invatat (chiar daca nu ii deranjeaza) si apoi, cand ajung la adolescenta, nefiind invatati sa comunice cu mine, sa nu stie cum. |
Sunt copii care comunica usor, altii care pot fi ajutati sa se deschida, insa in ambele cazuri conteaza ENORM raspunsul nostru, asta face diferenta in a stopa comunicarea eficienta si a incuraja copilul sa continue sa-si exprime emotiile si gandurile.
Asa cum si tu ai spus despre mama ta: "orice ii spun intelege gresit si raspunsurile ei ma frustreaza atat de rau incat in ultimii ani am ajuns sa nu mai schimbam nici cateva cuvinte fara sa ne certam."
Poate ai mai auzit de cartea asta sau nu, dar eu ti-o recomand din plin, "Parent Effectiveness Training" de Thomas Gordon, vorbeste atat de mult de ascultare. Sau ascultarea activa mai precis, care e atat de importanta in relatiile noastre, pentru ca te invata ce sa intrebi si ce sa spui, in asa fel incat sa nu pari ca acuzi, ca judeci, critici, ci ca vrei cu adevarat sa intelegi ce se intampla cu copilul, ba mai mult, iti da sansa sa il ajuti pe el sa gaseasca solutii pentru propriile probleme.
Asadar, daca n-ai citit-o, enjoy! Daca ai citit-o, reciteste-o , cred ca pe masura ce cresc copiii ne intalnim cu situatii noi care cer abordari noi, deci cartea asta o vad ca pe un ghid pe viata, nu doar o lectura ocazionala.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
anca_a spune:
Eu marturisesc ca nu reusesc sa inteleg de unde vine asocierea asta intre dl. Goe si AP.
Singura explicatie ce-mi vine acum in minte e ca unii vad pedeapsa ca fiind singura metoda prin care poate fi prevenit comportamentul antisocial al copilului si in consecinta, renuntarea la ea este sinonima cu permisivitatea exagerata si transformarea copilului intr-un mic tiran "rasfatat" si imposibil de "controlat".
Educatia se face in primul rand prin puterea exemplului personal (copiii nu fac ce spunem noi ci ceea ce facem noi), prin comunicarea sentimentelor in locul folosirii unor etichetari umilitoare ("sunt suparat ca ai varsat a mia oara apa pe jos desi ti-am spus ca ma deranjeaza" in loc de "esti obraznic si neascultator"), prin stabilirea cu fermitate si cu respect fata de copil a unor limite (care ii vor ajuta apoi sa-si descopere si respecte propriile lor limite).
Astfel, copiii vor creste respectuosi, empatici, increzatori in propria valoare si cu o constiinta de sine puternica.
Calitati care nu prea aduc a dl. Goe...
Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI
alexpa spune:
freedelia, copiii mai copiaza si comportamentul celor din jur. Sotul, bunica cum se poarta cu tine, cand le spui sa faca ceva percuteaza imediat sau nu?
mihuta spune:
Va citesc si eu cu mare interes. Sophia mea a implinit azi 2 ani si suntem in plina epoca "nu". Cat ma tin nervii gestionez destul de bine situatia, din fericire o gasesc si destul de amuzanta, si cand comenteaza "lasa tati Totia in pace cu mancatul" (ca de obicei el e cu insistentele) si cand isi spune singura "nu tipa asa, ca mami nu tipa"...
Sunt (in teorie) un parinte AP, in practica sigur limitele depind de personalitatea fiecaruia si de conjunctura.
Eu am o alta nelamurire. Sophia era pana pe la 1 an jumate extrem de pasnica, vesela si nu foarte posesiva, de cateva luni insa e din ce in ce mai intensa in trairi, azi la ziua ei chiar am vazut-o impingand copilasi mai mici (din diverse motive). Eu nu fac un capat de tara, ii explic ca nu impingem copii, probabil ca maine la rece vom relua discutia, va fi de acord, pana data viitoare.
Vreau doar sa stiu, cam cat dureaza perioada asta de varf a celebrilor "doi ani" ?