Un baietel rasfatat (2)
Raspunsuri - Pagina 31
accept92 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui conchita interesant. de acord ca empatia nu ti-o poti crea din pamant din iarba verde. dar sesizez o contradictie logica aici: cum iti poti educa un copil sa-i pese de ce ii spui tu, daca tie nu-ti pasa la nivel emotional de ce iti spune el? "a spune" aici in sensul de a comunica intr-o forma sau alta, plans, limbaj non-verbal, cerere directa, taceri...e o curiozitate de-a mea privind aspectul concret al problemei. cum are loc "convingerea"? am mai intrebat si restul lumii sa justifice, daca se poate, logica pedepsei. am primit in schimb etichete ca AP e lipsit de logica. |
Empatia nu este inteligenta emotionala, empatia este frecventa emotionala. Eu pot fi foarte empatic cu un om aflat pe aceeasi frecventa emotionala cu mine. Si frecventa asta emotionala este setata si de experientele prin care ai trecut in viata. Empatia nu este atat de importanta in comunicare pe cat sustine teoria AP. Comunicarea rationala este cea mai eficienta, se stie ca atunci cand sunt mult sentimente implicate adesea oamenii se interpreteaza gresit.
Citat: |
citat din mesajul lui conchita deci, daca tu nu crezi in empatie (ca nu o ai), chestie tradusa in zilele noastre prin inteligenta emotionala, prin ce mijloace concrete educi un copil sa se conecteze la tine, sa te creada, sa te asculte, sa te urmeze? intreb foarte serios. |
Castigandu-i increderea. Copilul meu spune foarte rar NU, pentru ca de fiecare data cand i-am propus ceva s-a dovedit a fi ceva placut, pentru ca stie ca nu i-as face rau, pentru ca s-a demonstart ca atunci cand nu a vrut sa ma asculte consecintele au fost nasoale. Ii spun copilului sa stii ca daca continui sa topai pe marginea canapelei pana la urma ai sa cazi. Intrucat stiu ca nu e mare pericol il las sa se convinga...si copilul ajunge singur la concluzia 'sa stii ca mama nu vorbeste aiurea'. Si nu vorbesc aiurea cu copilul meu. Increderea si nu empatia este esentiala in relatia parinte-copil.
Citat: |
citat din mesajul lui conchita eu am facut comentariul legat de avort. |
L-ai facut si tu cand au intervenit sentimentele si ai crezut ca asa imi dai o palma (wrong), dar ai facut-o izolat si destul de discret. Cineva de pe aici (am eu o scama aici pe DC) are o memorie extrem de selectiva, dar a fost prima care 'a tras alarma' cu linkuri la subiect, alcool, urcat pe scena si toate cele. Si atunci reactiile au fost in lant. Oricum nu ma atinge, sunt pro-choice "cu toata fiinta" asa cum esti si tu pro-AP.
Adela99 spune:
nu stiu de unde ideea ca daca empatizezi la max nu mai esti in stare sa intinzi o mana de ajutor. pai intai empatizezi ca sa intelegi, prin felu' asta ai intins deja mana. si alaiuia cu care empatizezi ii vine mai usor sa-ti prinda mana si sa "colaboreze" cand stie ca-l intelegi.
conchita spune:
Citat: |
citat din mesajul lui accept92 Empatia nu este atat de importanta in comunicare pe cat sustine teoria AP. Comunicarea rationala este cea mai eficienta, se stie ca atunci cand sunt mult sentimente implicate adesea oamenii se interpreteaza gresit. |
asa cum e imposibil sa achizitionezi empatie daca doresti, tot la fel de dificil e sa captezi ratiunea din eter la comanda. eu ma simt binecuvantata cu amandoua, desi de multe ori le resimt ca pe un blestem. nu-s empatica doar cu oamenii pe care ii iubesc, de aceea de multe ori pic de persoana rece si cam nesimtitoare cand evit sa intru in discutii si confesiuni dramatice, pentru ca pur si simplu nu pot duce povara emotionala! e chestie de self-prezervare pana la urma. plus ca am recunoscut clar ca pe mine rezolvarea crizelor, cu copii sau adulti, ma oboseste teribil, ma secatuieste emotional, nu-mi plac crizele. mai bine le evit. si asta e si calea mea cu sonia, mai bine previn. atat cat pot, desigur. vad ca si Sabina tot asa gandeste, deci nu-s io chiar ciudata.
pana la urma ajungi tot la vorba mea ca nu poti sa fii, ca parinte, decat tot omul care deja esti. altfel avem de-a face cu mamele care jucau teatru din povestea ta de deunazi, pe care o confirm: vorbe si metode goale de continut, de pasiune, de convingere, doar pentru ca asa scrie in carti, asa mi-a zis pediatru, asa crede cutarescu. or Ap e calea inimii, deci a autenticitatii. in sensul asta ti-am zis ca esti Ap, dar esti in denial.
Citat: |
Castigandu-i increderea. Copilul meu spune foarte rar NU, pentru ca de fiecare data cand i-am propus ceva s-a dovedit a fi ceva placut, pentru ca stie ca nu i-as face rau, pentru ca s-a demonstart ca atunci cand nu a vrut sa ma asculte consecintele au fost nasoale. Ii spun copilului sa stii ca daca continui sa topai pe marginea canapelei pana la urma ai sa cazi. Intrucat stiu ca nu e mare pericol il las sa se convinga...si copilul ajunge singur la concluzia 'sa stii ca mama nu vorbeste aiurea'. Si nu vorbesc aiurea cu copilul meu. Increderea si nu empatia este esentiala in relatia parinte-copil. |
increderea este esentiala, am punctat asta de nenumarate ori. din punctul meu de vedere, insa, sunt inseparabile. nu pot sa am incredere intr-un prieten care nu "simte" pentru mine, ca altfel aleg un computer sa ma confesez. pot avea incredere in judecata cuiva, dar aia nu e dragoste. da, stiu, vreau cam multe.
Citat: |
L-ai facut si tu cand au intervenit sentimentele si ai crezut ca asa imi dai o palma (wrong), dar ai facut-o izolat si destul de discret. |
ei bine, imi cer iertare, am fost la fel de josnica in raspuns ca si remarca ta legata de copilul meu. nu, nu am vrut sa-ti dau o palma, ci doar sa-ti discreditez opinia in ochii mei, ceva de genul: nu conteaza ce spune despre un copil, orice copil din lumea asta, pentru ca pur si simplu nu-i pasa de copii, caci daca i-ar fi pasat... asta a fost in capul meu.
freedelia spune:
Va raspund pe rand -- pe masura ce citesc.
Macrina -- sunt constienta ca acest comportament este legat foarte strans de sarcina. Din pacate eu am stat efectiv IN PAT (cu drumuri pana la baie sa vomit din ora in ora si cu perfuzii zilnice) pana la 4 luni si asta stiu ca i-a afectat foarte mult pe copii. Am mai scris ca ii las sa se imbrace cam cum vor, numai ca azi, fiind 4 grade afara si ploaie, iar ei fiind deja raciti (si eu pe langa ei) nu puteam sa o las sa se ude la picioare. La scoala nu este cald, asa ca ea avea ciorapi lungi si pantaloni -- ar fi insemnat sa o schimb (DACA MA LASA -- pentru ca pe ea nu o deranja sa fie uda) in masina, unde era tot frig, ca in magaoaia asta de masina dureaza o juma de ora pana se face cald. Din pacate, azi nu era o optiune sa mearga in sandale.
De tinut acasa, ii tin. Martea nu merg la scoala niciodata, uneori ii mai tin acasa inca o zi (de obicei joia) si mergem la muzee, la zoo, etc). Nu ma intereseaza sa faca prezenta la scoala zilnic, dar platim bani grei pentru scoala si in afara de asta, John chiar vrea sa se duca, am zis ca statea la usa, cu usa deschisa si facea scandal ca intarzie la scoala. De la anu' vreau sa il home school pe John, apoi peste 2 ani si pe Jodie, tocmai pentru ca nu imi place sistemul de invatamant strict, cu program clar, cu impins copilul de la spate, etc, deci chiar nu sunt stricta in privinta scolii.
Iulia -- de obicei aceste crize se intampla cand nu e tatal acasa, cand sunt doar eu si femeia, care desi ii zic de mii de ori ca daca ii cere un copil sa se joace, sa lase treaba, ea dupa 30 de secunde se intoarce la treaba si ii frustreaza cumplit. Sau, cand e tatal acasa, copilul care nu plange vrea sa fie cu mama, care de multe ore i-a dat atentie numai celuilalt.
Conchita -- nu am vrut sa fiu rautacioasa, era asa o urma de invidie dupa dimineata cumplita pe care o avusesem Ma gandeam la Sonia si la Jodie care este exact opusul (fiind si ea, tot exact ca la-sa) si mereu challenges orice fel de autoritate...)
Azi se pare ca nu a fost o zi prea buna pentru noi. Cand am mers sa ii iau de la scoala, Jodie a alergat ca apucata prin curte, vai de steaua mea pana am bagat-o in masina, apoi a urlat tot drumul spre casa pentru ca s-a rastit la mine sa ii dau o revista si i-am spus ca nu i-o pot da daca nu o cere frumos. Ei, si de ce ii explicam mai mult ca e important sa vorbeasca frumos, ca ma simt tare nasol cand tipa la mine, de aia urla mai tare. Am oprit si m-am oferit sa o iau in brate -- nu m-a lasat sa ma apropii. I-am oferit suzeta, nu a vrut-o. A urlat PANA ACASA, cand am oprit masina, am intrebat-o daca vrea sa mearga acasa sau nu, atunci a cerut suzeta, i-am dat-o si am luat-o in brate si in cateva minute s-a calmat, ne-am spus ca ne iubim si am plecat acasa fericite... Acum sta lipita cu glue de mine, am vazut un film si sa vedem ce om mai face... Abia astept sa ne culcam, poate maine o fi o zi mai buna...
23+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE
Ingrid S spune:
Freedelia, te confrunti cu o lipsa totala de autoritate. A ta. Nu stii sa te impui si asta e dovada. Ma rog, eu ma retrag din a-ti da sfaturi, nu ma regasesc deloc in principiile AP, pentru ca la ceea ce ai descris tu mai sus, nu pot avea o atitudine asa de laxa.
Scuze pentru botezul fetitei, n-am fost atenta. Un cusur de-al meu. Reminiscente din lecturi cu John si Mary...sper ca nu te-ai suparat.
De ce vrei sa faci HS cu John? Din ceea ce ai scris, pare ca ii place scoala.
Paralel cu asta, intreb daca e necesar sa ne situam pe pozitii asa de diferite. S-ar zice chiar ca sunt opuse, la cata indarjire e pe aici. Si de fapt, procedam aproximativ la fel. Mare branza cu AP-ul asta. Cine nu-l practica ajunge cu copiii la psihiatru, cine il practica, ii ies copiii rasfatati. Cred ca ne-am complimentat destul.
Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
>>>>Continuare