Cine e seful ? la gradi, mai ales
Raspunsuri - Pagina 5
viviana spune:
Si fata mea a avut probleme de acomodare care au durat vreo 3 luni.
Ce n-am facut:
- nu i-am spus ca gradi este serviciul ei pentru ca m-am gandit ca pun prea multa responsabilitate pe umerii ei.
- nu i-am spus ca merge acolo pentru ca nu am cu cine sa o las acasa pentru a nu-i stirbi sentimentul de siguranta.
- nu i-am spus de mii de ori "te iubesc" pentru a nu se gandi "alo, daca ma iubesti atat de ce ma lasi aici" si nici nu i-am spus ca mi-e dor de ea pentru a nu adanci prapastia despartirii. Am preferat un sarut pe obraz si o imbratisare.
Ce am facut:
- am incercat sa ma port firesc, aratandu-i prin comportament ca este ceva normal.
- i-am spus ca merge acolo pentru a se juca, a invata poezii si pentru a cunoaste multi copii.
- am dus-o la mine la serviciu pentru a vedea cam ce fac acolo, si pentru a-si putea imagina cand i se face dor de mine ce fac.
- o duceam fix la ora la care incepea deja masa, ea intra direct sa manance si eu imi luam la revedere din prag "hai du-te sa mananci ca azi aveti nu stiu ce si e superbun"
Unii copii isi reprima sentimentle si stau tacuti si singuri. Altii se manifesta auditiv si fizic incercand prin asta o mica "razbunare inconstienta".
Apoi, in timp, am observat ca ea plange dimineata numai cand este o anumita educatoare. M-am dus odata dupa masa de pranz si m-am tot plimbat prin fata usii si am auzit-o pe educatoare tipand-urland.
Am mutat-o la alta gradinita, spunandu-i ca este mai aproape de casa si ca am vazut ca acolo sunt jucarii mai dragute si mai multe. Nu prea am mai avut probleme.
Singura conditie pe care, sa spun asa, am acceptat-o si am discutat-o si cu educatoarea a fost sa nu doarma dupa-amiaza. Statea in pat dar nu dormea, se juca cu degetele. Fi-mea nu a mai dormit dupa amiaza de la 3 ani si pentru ea lucrul asta reprezinta cel mai mare calvar.
Ralcat, s-ar putea ca reactiile astea sa fie si de la diferentele de limba. Nu-i vorba ca intelege sau nu, e vorba ca nu se poate exprima, se simte "altfel" si nu are resursele necesare pentru a se apara de acest sentiment suparator.
In acelasi context traieste si nepotica mea, pe alte meleaguri. Cand a dus-o la gradi intelegea engleza dar nu se prea putea exprima. Timp de 6 luni nu a vorbit. Copiii veneau la sora mea si o intrebau daca e muta. Dupa aceea a inceput sa vb. englezeste. Mult si bine si cu accent. Dar, de atunci refuza sa vorbeasca romaneste. E clar ca a suferit o trauma.
Denizel ce a patit baietelul tau de-l muti la alta scoala? El vrea?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
ralcat spune:
In primul rand va multumesc mult pentru timpul si pentru sfaturile voastre. Imi sunt de mare ajutor multe dintre ele, pe altele deja le-am aplicat.
Accept92, aici nu se permite ca parintii sa petreaca un timp cu copilul la gradinita pentru a-i face trecerea mai usoara. Din pacate aceasta este regula in Blelgia. Grupa este media as spune, sunt 20 copii.
Filofteia, ideea cu ceasul am folosit-o. L-am invatat ca atunci cand sunt ambele limbi la 12 vine tati sa-l ia acasa. Urmarea ... de cand erau limbile pe la 10-11 ... el incepea sa planga ca tati intarzie. Pana cand s-a suparat si a preferat sa lase ceasul acasa pentru ca "il chinuie cu limbile lui leneshe".
Denizel, sotul meu are un serviciu flexibil, asa ca la el a fost ok sa-si ia cateva zile libere. Ceea ce a si facut, a stat cu Mihai, am incercat si pe partea aceasta. Si dupa acea pauza s-a rupt si mai rau filmul.
In plus a fost si vacanta saptamana trecuta in care am petrecut toti mult timp impreuna. Nu cred ca e zi in care sa nu-i spunem de zeci de ori cat il iubim si sa nu ne iubacim, pupacim, ne jucam, petrecem tot timpul nostru activ cu el, in jurul lui.
Dar in acelasi timp, ii explicam ca fiecare dintre noi are si responsabilitati. Mami si tati se duc la munca, si munca ne asigura si vacantele frumoase, si jucariile, si hainutele. Baiatul se duce la gradi, ca sa se joace, sa invete franceza, sa deseneze si sa se "antreneze" pentru cand va fi mare. Asa cum si acasa are responsabilitatile lui, de baiat mare (de care este foarte incantat), - sa-si culce si aranjeze jucariile, sa adune caramizile (jocul lego) ca sa doarma impreuna si mai ales sa nu calcam pe ele, sa isi aranjeze cartile si creioanele, sa se dezbrace singur si sa-si aduca hainutele la baie. Eu cred ca de mici invatam ca faptele noastre au si consecinte, bune sau rele in functie de fapta si ca fiecare avem responsabilitati, evident adecvate varstei. Ca o faci placut, ca o joacaca sau cu forta, aici e diferenta in aplicarea responsabilitatilor, dar un copil nu poate creste ca i se cuvin toate, oricand, oricum. Pentru ca "trezirea la realitate" va fi si mai dura pentru un copil atat de cocolosit in mediul lui atunci cand va intra in societate.
Partea frustranta pentru mine e ca atunci cand are o tema clara: coloreaza, deseneaza, scriu, e ok, face ce i se cere si chiar bine, dar cand e vorba de joaca in curtea gradinitei ... el cauta un adult de care sa se lipeasca si ignora si mai ales respinge ceilalti copii. Si refuza orice cooperare, si cu copii si cu educatoarea.
Si noi ne gandeam sa-l mutam la alta gradinita, dar ... e complex rau cu schimbatul. Pentru ca aici sunt un fel de "centru de invatamant", gradi, primara, secundara, liceu, toate in acelasi complex de invatamant si cu management comun... iar noi cand am ales, am ales cel mai fain centru. Plus ca alta alternativa ar fi scoala catolica, extrem de dura si riguroasa ... exclus din start cu fiu-meu, sau montessori - extrem de scumpa la 15000e/an.
Si in continuu am senzatia ca incearca din rasputeri sa se faca atat de nesuferit si atat de uracios incat fie cedam noi si il retragem fie cedeaza educatoarea si ne zice sa nu-l mai aducem la gradi. Ceea ce nu se va intampla.
Of
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Cel mult vede copilul ca se poate sa stai acasa daca el plange suficient de tare. |
Simali, atat am citit din postarea ta si m-am oprit. Nu avem nimic in comun vizavi de acest subiect.
Sunt prea suparata de ale mele ca sa mai am energia sa te conving ca un copil care plange dintr-un motiv foarte serios pt. el este un santajist si un abuzator de parinti.
Viviana, da, copilul vrea. Ar vrea de luni daca s-ar putea :(.
A fost dat cu capul de perete de o bruta de profesoara si sunt suparata cum nu-ti poti imagina...
Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.
Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.
denizel spune:
Tonnia, ai dreptate. Nu am fost suficient de atenta si nu am luat in considerare faptul ca, poate, problema e la educatoare.
Revin, nu mai am timp acum.
Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.
Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.
T_Ioana spune:
Silvia, indraznesc si eu sa-mi dau cu parerea vis-a-vis de situatia voastra:
Cred ca ar trebui sa determinati cu precizie daca nu cumva Sergiu sufera din cauza vreunui coleg sau alt personaj din gradinita. Eu vorbesc din postura mamei care s-a confruntat cu ceva similar. Razvan a mers din toamna anului trecut la gradinita cu program normal (adica pana la 12, apoi il lua bona) unde era extaziat, o iubea pe "donisoara ducatoare" de numa, se juca frumos totul era ok. Din februarie 2009 am fost nevoita sa renunt la serviciile bonei asa ca l-am inscris la camin (program 8-17). Adaptarea a fost grea, nu-i placea deloc faza cu dormitul si mancatul acolo, cu mancatul cel putin si in ziua de azi avem....problemutze
, in fiecare dimineata il lasam plangand si plecam la serviciu cu lacrimi in ochi si sufletul zdrente in timp ce el urla "Nu ma lasa aici, merg cu tine la servici!". Dupa vacanta de vara, cand a stat acasa cu mine, readaptarea s-a facut excelent! In sensul ca nu plange deloc, dimineata abia asteapta sa ajungem la copii, are prieteni si se joaca frumos (bine, la masa e mofturos in continuare dar asta e, eu sunt relaxata in privinta asta)toate sunt bune si frumoase dar ieri se pare ca "doamna" i-a dat o palma peste spranceana (are inclusiv o zgarietura mica). Evident ca primul instinct a fost sa ma intorc si sa o strang de gat (mi-a povestit plangand in hohote, in masina, la intoarcerea acasa, ca el si Robert(?!) s-au ascuns
dupa nu stiu ce usa si doamna i-a certat si lui i-a dat cu palma "poc" la spranceana. Astept sa se faca ora 16, sa merg dupa el si sa vorbesc si cu "doamna" (care e dupa-amiaza) si sa vad de ce imi loveste cupilu. Copil care de altfel este un exemplu de cumintenie, evita orice conflict, e sensibil si lipicios si n-ar face rau nici unei muste. E posibil sa fi avut si el o zi aiurea in care cine stie ce ghidusie i-a trecut prin minte, e posibil ca ea sa nu-l fi lovit decat eventual din greseala (mi s-a intamplat si mie sa il lovesc din greseala cand a venit incetut-incetut in spatele meu in bucatarie si efectiv am dat peste el de l-am imprastiat
)....elucidez eu misterul.
Acum, ca am aberat destul cu exemplul personal
, voiam sa-ti spun ca e extrem de posibil sa existe un factor stresant (un copil, o ingrijitoare, o asistenta) dar copilul sa nu reuseasca sa identifice exact problema si de asta sa nu iti spuna punctual care e necazul lui! Rezolvare rapida si cu brio
Ioana
13+ si
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1bb14a37cece1022bc3177&skin_id=0" target="_blank">Razvan (03.12.2005)
Pozici: www.dropshots.com/T_Ioana" target="_blank">1 , www.dropshots.com/T_Ioana2" target="_blank">2 ,www.dropshots.com/T_Ioana4" target="_blank"> 3
"Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom vedea"
Sabina spune:
hai ma, cum adica dat cu capul de perete? pai aia trebuie sa faca inchisoare!
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog,
Sofia Galagia si
bb Gheo
ralcat spune:
Cum asa l-a dat cu capul de perete? Sunt ramasa masca 
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu
anca_a spune:
Incredibil. Sigur vorbim de anul 2009 si de o scoala din capitala?
Pe langa schimbatul scolii, as merge pana in panzele albe sa ma asigur ca va fi trasa la raspundere...
Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ralcat Partea frustranta pentru mine e ca atunci cand are o tema clara: coloreaza, deseneaza, scriu, e ok, face ce i se cere si chiar bine, dar cand e vorba de joaca in curtea gradinitei ... el cauta un adult de care sa se lipeasca si ignora si mai ales respinge ceilalti copii. Si refuza orice cooperare, si cu copii si cu educatoarea. |
Mie asta imi sugereaza ca il frustreaza faptul ca nu poate comunica cu copiii (si au mai spus-o si alte mamici in situatia voastra). Adica activitatile individuale ii plac, dar in timpul jocului liber in curte copiii comunica intre ei, se organizeaza, rad, glumesc, si el in mod sigur se simte altfel, se simte mut. Desigur se poate sa gresesc, dar ma gandesc ca mie in locul lui mi-ar fi greu. Mi-ar fi greu si acum adult fiind sa ma lasi intr-un grup de oameni care vorbesc o alta limba, rad si se distreaza si eu nu inteleg o boaba din ce spun. Stiu ca la integrarea familiilor in alte tari copiii sunt lasati sa achizitioneze singuri limbajul si la 1 an, la 2, lucrurile merg bine. Dar la 4, mi se pare un pic altceva. Nu puteti grabi un pic procesul asta? Ma gandesc la un profesor, un curs special pentru copii, ceva de genul asta. Nu exista acolo cursuri organizate unde sa vina mama cu copilul (dar cursul sa fie la nivelul copilului, axat pe joaca) si copilul sa vada acolo ca mai sunt si altii in situatia asta, si sa invete impreuna?

