Criza barbatului de 40 de ani sau altceva?(3)

kiki31 spune:

Am sters dar nu am reusit sa ma abtin,cum poti frate sa zici fa-o cu ala ca nu conteaza ca e insurat si poate are copii? Poate sotia daca afla nu e dispusa sa ierte si uite asa inca o familie distrusa,dar ce mai conteaza,noua sa ne fie bine.Doamne nu-mi vine sa cred in ce lume traim.

casandra spune:

Ilia e responsabila pe faptele ei.
Ca-i atrasa de altul e una, atractia cat ramane la atractie si nu e urmata de fapte, nu-i bai, e una dintre incercarile vietii.
E bai cand ii dai curs, indiferent ce explicatii aduci.
Faptele sunt fapte, ala e insurat, Ilia tocmai ce s-a impacat cu barbatul ei. Orice pas inainte in directia asta se cheama adulter.
Asta e situatia.

Eu sunt foarte impresionata de Otto Frank, tatal Annei Frank.
Omul asta si-a pierdut toata familia, pe care a incercat sa o salveze, ascunzandu-se timp de 2 ani in partea din spate a unei case din Amsterdam. Au fost descoperiti, arestati, deportati, el e singurul care a supravietuit. Dupa razboi, pentru a demonstra existenta Annei Frank si veridicitatea jurnalului pe care l-a tinut s-au facut demersuri pentru identificarea ofiterului SS care i-a arestat. Acesta a fost gasit, lucra in politie, pe timpul cercetarilor a fost destituit din functie. Ofiterul a recunoscut ca el i-a arestat, si-a amintit momentul, a povestit ce si-a amintit. Otto Frank s-a opus arestarii acestuia, pe motiv ca ofiterul si-a facut datoria, fara a-si depasi atributiile, nu a dat dovada de cruzime, a executat ordinul primit. Ca urmare a depozitiei lui Otto Frank, ofiterul si-a recapatat slujba in politie.
De ce am amintit de Otto Frank? Daca el, care a pierdut totul, nu a cautat razbunarea, atunci cand ar fi putut, daca el a ales sa nu piarda omul prin care toti ai lui au pierit, cred ca e posibil sa birui ispita de a te razbuna si cred ca e posibil sa alegi sa fii om pana la capat.

almo spune:

eu una nu mi-as dori sa am langa mine un barbat care s-ar simti atras de alta femeie. si daca s-ar intampla asta, inseamna ca nu ma iubeste destul si mai bine fara el.

danamiha spune:

eu retin ca am citit despre conchita ca e crestina si am fost socata de sfatul pe care l-a dat ilei.
asta m-a socat, nu sfatul pe care l-a dat.

chiar nu am avut intentia de a o supara/jigni.
imi cer scuze daca asta a crezut.

Happy_in_TO spune:

I-a dat sfaturi ca de la femeie la femeie, nu in calitate de crestina.
Ce vroiai sa ii spuna? Du-te la biserica si roaga-te cu ardoare, poate se intoarce barbatul tau la tine si traiti fericiti pina la adinci batrineti?

Ilia traieste o drama care se lungeste demult. E ranita si ca orice om ranit isi cauta un pansament. O noua relatie chiar si una adulterina este ca un pansament provizoriu, o cirja emotionala, pina se face bine. Unii procedeaza asa, altii nu...

Parerea mea este ca in situatiile de criza sa iti simplifici viata, nu sa ti-o complici. Daca faci curat in ea, vezi totul mai clar. Daca ti-o complici, mai adaugi o drama si te incurci. Simplu.

delphin spune:

Ilia, traieste aceasta emotie, bucura-te de ea, dar nu-ti incalca principiile.
E asa de bine sa te simti din nou admirata, nu-i asa?

Va trece exact asa cum a venit, insa nu-ti incalca principiile!! Cu siguranta te vei simti mai bine cand vei realiza ca a trecut, ca a fost doar un flirt inocent si ca ai reusit sa treci peste cu capul sus!

Tu stii, nu ai nevoie sa-ti spunem noi, ca nu e cazul sa devii "cealalta", esti mult prea inteligenta pt. asta.

Curaj si savureaza inteligent emotiile ce vin!

Adela99 spune:

Happy asa e. in situatiile de criza ar trebui sa-ti simplifici viata nu sa ti-o complici. dar viata e complicata uneori :)

ilia e normal sa te simti atrasa de altcineva. parteneru' tau ti-a dat ocazia sa-i vezi si partile mai putin frumoase, lipsa de repere morale cum spui. pe cand celalalt ti-a fost alaturi, te-a inteles, ascultat, admirat. poate e o atractie doar de moment, cauzata de situatie. nu-i compara, nu-i pune in balanta unu' contra aluilalt. acum iese in castig celalalt, chiar daca e casatorit. pentru trasaturile lui bune, reperele morale care is importante pentru tine. daca lasati atractia sa va conduca, isi va pierde una din calitatile pe care le respecti: integritatea. si ti-o vei pierde si tu.
pe de alta parte mai ca-mi vine sa-ti spun ca poti sa ramai integru si dupa ce ti-ai calcat principiile o data - de doua ori. poate ai nevoie de asta si tot ce implica cu bine si rau. pentru ca esti constienta ca si daca nu veti fi descoperiti, calci pe teren minat. emotiile, sentimentele vor fi intense. de la plus la minus. fluturasii, pasiunea va fi umbrita de procese de constiinta fata de tine, de copii, de sotia lui si chiar fata de parteneru' tau. te arunci in valtoare si nu stii unde va va zvarli.

danamiha spune:

Citat:

citat din mesajul lui Happy_in_TO I-a dat sfaturi ca de la femeie la femeie, nu in calitate de crestina. live and let live

Adela99 spune:

peseu: nu cred ca pe ilia o mana razbunarea; asta apropo de Otto Frank

ilia_99 spune:

incep cu mesajul lui delphin, care zice "va trece asa cum a venit", ca sa va explic nitel. si ca sa-i raspund si lui Happy ca nu l-am cautat si nici nu l-am gasit acum pe celalalt. ne stim de multi, multi ani, de cind eram inca niste pusti amindoi. desi a fost clar de la inceput ca e mai mult decit prietenie intre noi, eu n-am avut curajul de a-i da o sansa, atunci cind mi-a cerut-o delicat, acum multi ani. mi-a fost teama ca nu va putea duce relatia cu mine, mi se parea copilaros. anii au trecut, am ramas prieteni si mi-a fost alaturi in momente foarte grele, unul dintre putinii oameni pe care am stiut mereu ca ma pot baza oricind. intre timp ne-am casatorit fiecare cu altcineva si n-am vb niciodata despre faptul ca ar mai fi ceva intre noi, mai mult de prietenie. pina anul trecut, cind eu, vulnerabila si ranita, i-am spus cum stau lucrurile in viata mea. trebuia sa vb cu cineva, nu va aveam inca pe voi. si atunci mi-a amintit, cu usor repros, ca eu am luat decizia de a nu-i da o sansa. recunosc, e una din putinele decizii de viata pe care acum le regret, fiindca pe masura ce a trecut timpul el a devenit un barbat asumat, responsabil, matur si echilibrat, cu o doza de bun simt cum gasesti rar zilele astea si pe care il apreciez ca om, inainte de a-l vedea ca barbat.
conchita, nu si-a inselat sotia pina acum si il cred fiindca il cunosc asa de bine. si tocmai pt ca are aceleasi principii ca si mine nici acum nu intinde coarda si se vede ca nici nu i-ar fi usor s-o faca. ceea ce e bine, fiindca nici eu nu ma vad facind asta. asa ca "go with the friggin' flow" e exclus... din pacate..
happy, stiu ca asta ar fi o drama in plus la ce se intimpla acum in viata mea, si ce drama, sunt atitea suflete la mijloc si eu stiu atit de bine cita durere aduce un pas ca asta..
dar... e clar ca nici nu va trece prea curind, de vreme ce n-a trecut in atitia ani.. nu stiu cum sa ma port de acum inainte, pina acum era ok, ca mi se parea ca am trecut peste si credeam ca nici pe el nu-l intereseaza persoana mea, altfel decit ca prietena. de cind mi-a spus insa ca inca simte mai mult si ar vrea mai mult, daca circumstantele ar fi altele....oh well.. poate ca pur si simplu nu mi-e dat mie sa fiu fericita pina la capat si trebuie sa lupt si sa ma zbat ca sa primesc anumite lucruri.. de altfel, nici nu-mi amintesc sa fi facut ceva usor pina cum, totul la mine a fost cu lupta, cu zbatere, cu sacrificii, cu inghitit in sec de multe ori, de ce n-ar fi la fel si de acum incolo..
imi pun bariere peste bariere in calea a ce simt, ca sa fiu sigura ca am mereu argumente solide sa nu ratacesc drumul, dar oare cit o s-o mai pot duce asa?
zeppelina stiu despre ce vb in pm si stiu ca as reactiona la fel.

stiu ca n-as mai putea sa ma uit in oglinda si ca n-as putea sa mai traiesc cu mine daca m-as lasa in voia emotiei pe care o traiesc acum.. stiu.. dar simt asa cum n-am mai simtit de foarte multa vreme..si e bine sa stiu ca obiectul dorintei mele simte acelasi lucru, chiar daca e o situatie fara iesire..
prea multi ani de cind ma rog sa fiu iubita, sa fiu apreciata, sa fiu vazuta macar, e prea mult.. am obosit sa-i cer celui de linga mine ceva ce ar trebui sa mi se cuvina, din moment ce sunt sotie si mama a copiilor lui. cred ca si asta e un motiv pt care mi-am dat voie sa simt acum toata emotia asta, fiindca n-o primesc de unde as fi vrut-o pina acum.. acum nici n-o mai vreau atit de tare de la el..
mi-e teama ca sunt din ce in ce mai aproape de a iesi din casnicia mea, in loc sa mai lupt pt ea..iar asta n-are legatura cu celalalt, ci doar cu mesajele pe care mi le-a dat. si anume ca pot fi iubita si dorita si visata, ca am inca ocazia de a gasi un alt barbat care sa-mi dea toate astea..

daca va intrebati: nu, sotul meu nu pare sa fi inteles tumultul la care m-a supus, nici ca tb ca faca lucruri pt a ma recistiga, el merge inainte ca si cind nimic n-a fost si e tot nemultumit, tot el, de relatia noastra. ca si cind eu voi aici mereu, indiferent de ce se va intimpla si pe mine ma indeparteaza tot mai mult atitudinea lui, fiindca nu mai am disponibilitatea de a-i da aproape nimic. uneori nici "buna ziua"..